Pentru tine bat, Serafime Mărturisitor...

           

             16 martie 1935 - 20 mai 2011...

În după amiaza zilei de 19 mai, la Piteşti, distinsul prozator Dumitru Radu Popescu mă întreba ce mai face Serafim Saka, după care am tot discutat despre suferindul nostru coleg de la Chişinău. Anume astea am spus: când a fost să ne vedem acum două săptămâni, cel mereu plin de viaţă, spiritual-scăpărătorul Serafim Saka mi se păruse oarecum cu vocea stinsă, îngândurat, preocupat, puteai presupune, de adâncurile, de abisurile firii sale. Interiorizat şi deja refractar la lărmuitul realităţii…

A doua zi, pe când eram în cursa de Chişinău, soţia mi-a dat dramatica veste: Serafim s-a stins… Acum doi ani, în iunie 2009, scriam prefaţa pentru volumul său selectiv, antologic de interviuri, ce urma să apară la editura Prut Internaţional.  Spuneam acolo că în mărturisirile lui Serafim Saka există, parcă, un fir rupt al Ariadnei, dar firul roşu, ca de sânge, al dramatismului unui plasament biografico-geografic, în Aici şi acum spus doar pe jumătate (pe timpul comunismului agresiv, plinătate deznădejdii era interzis să fie mărturisită, urlată!), mai mult aluziv: „În primul rând, pentru că trenurile de cursă lungă nu se mai opresc în gara noastră, iar eu sunt departe, apoi şi pentru  că acolo, la mine acasă nu apare, să zicem, aceeaşi revistă Moldova, în care aş putea să-mi public dialogurile. Dar şi din alte motive, mai puţin esenţiale”, Saka venind din partea de Moldova care, dimpreună cu nordul Bucovinei, ne-a fost furată de imperialismul sovietic şi „dăruite” vecinilor care, s-o recunoaştem, nu ne prea au la inimă. Iar în finalul anilor optzeci (Pentru tine bat, 1988) şi începutul anilor nouăzeci Serafim Saka este deja în plinătatea a ceea ce se numeşte Vox magna, cu nuanţele sinonimiei sale latino-românească mai cuprinzătoare: acuta, gravis, fortis, serius, severus... Pentru că viva voce a avut totdeauna. În cărţile sale Serafim Saka este autorul cu un scris colocvial, dar şi... sonor! Aş îndrăzni să „forţez” puţin, zicând: scris-oratoric. Scris din Agora –  pentru Agora. Pe alocuri, chiar de Gomoga! Bineînţeles, şi Sodoma – sovietică, stalinistă, brejnevistă, ruso-colonială. Dar şi din Scila şi Haribda. De asemenea ale dihăniilor şi dihoniilor istoriei necruţătoare  care ne-au nedreptăţit pe noi, românii de pretutindeni. Aceste lucruri, dar mai ales ideaţia lor trebuie iar şi iar conştientizate întru neuitare. De unde şi cartea cu titlul din dangăt de clopot, Pentru tine bat. Ca un răspuns, poate, la titlul-întrebare al lui Hemingway, Pentru cine bat clopotele. Pentru conştiinţele noastre, ale pământenilor frământaţi în istorie, frământaţi de istorie. În vremi şi sub vremi. Dar demni... – parcă aceasta ar fi concluzia din doar două cuvinte despre cea ce spun, cum spun şi cum percutează în ecou cărţile acestui coleg, pre nume Serafim Mărturisitorul, Apologetul spunerii de sine şi de alţii.

Leo Butnaru

Leo Butnaru, Ion Pop şi Serafim Saka, 2006