Cui
Lui Ion
Ungureanu, la plecare
Adie a somnifer
a cloroform
sau a hibernare de
iarnă.
Din zi în zi
din oră în oră
parcă ar spori
deja o lumină de pomană.
Însă e ca un vis
extenuat astă bogdaproste cerească
dar poate că încă
în stare să anime sumara
dar mai ales
sumbra tihnă...
A cui?
Cui – om
dar și fier bătut
în lemn de sicriu
când deja visul extenuat
e ca și
exterminat
de sugrumătoarea întrebare
ce apare
sub
prapuri bisericești
în mijloc
sau la capăt de
drum:
Dar cui îi este
dat să știe ce și cum?
Apoi
dincolo de ultima
poartă – cui bătut
cui ce nu iartă...
31.I.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu