Carnet de muncă
Om care
e doar
din componente străine:
mers de
tehnician-desenator
zâmbet
de hamal
obișnuințele
unui custode de muzeu
abilitate
de laborant
orizont
de fochist
farmecul
unui paznic la universitate
îngăduință
de pompier
timiditatea
inginerului
aroganța
poștașului
și doar
sufletul –
al meu.
* *
*
– Arată-mi
poemul tău!
– Nu pot.
– De ce?
– E timp mohorât.
Pe timp frumos
el poate fi văzut
în cerul
rece
petersburghez.
La fotografia Elenei Guro*
stă la podea
în mână penelul
la spatele ei – un
studiu
la spatele
studiului – geamul
la spatele geamului
– LUMEA
stă
pe podeaua rece
o copiliță
cu o privire
călătoare
marele copil
al unei vârste
necunoscute
MAMA
A TOATE
____
Elena Guro (1877–1913) – scriitoare și pictoriță, unul
din protagoniștii avangardei ruse.
* *
*
Pentru V. N.
...corb pe tron –
Apollo
și fluturașul –
Psiheia
și Buddha în zarvă
de păsăret
și Hipopotamul în
nirvană
al broaștelor cor
general rusesc –
„dimpreună discuție
a muritorilor”
* *
*
ea
îți este
drăguță
ca o fetiță
tu
mi-ai deschis-o
cum ai deschide
sufletul
eu am intrat
în ea
a rugăciune
* * *
Ne-am
dus cu Marina
să urlăm
la Volga.
Am urlat
– dar parcă
fără
niciun rost.
E timpul
Până la
30 de ani
m-am
ales cu
prieteni
dușmani
copii
soții
drepturi
obligațiuni
caracter
deloc comod...
Deja
în viața
asta am de toate.
Cam e
timpul să
încep o
alta nouă.
* *
*
nu te teme!
deja
nu mai sunt aceleași
teme...
* *
*
ce tot umbli tu
cu inspirația
când de manuscrise
se ocupă
cooperația?!
* *
*
orice ram – un
sunet este
orice copac – e un
cuvânt
pădurea vorbește cu
mine
ce trist e că nu-i
cunosc graiul
* *
*
„sunetele populate
de oameni”
ale lui Velimir
Hlebnikov
intră în oamenii
populați de
sunete...
Dragoste beată
Ieri am fost cu
Lelița pilită...
Însă aș fi putut
lucra...
Și viețui...
Duduia-poetizană-partizană
atotbiruitoare
obrăznicie mocnită:
ochii în pământ
plici-plici cu pleoapele
zâmbet timid
sau că slugarnic
sau că provocator...
iar mâinile lungi-moscovite
deja se întind
se întind-întind-întind
tot mai mult
pentru ca dintr-o dată să-ți încleșteze
beregata –
ca și cum neapărată...
numai că cine știe –
vor ajunge totuși?
– hei, Moscova!
îți văd îți văd lăbuțele...
* * *
Groapa haznalei pe jumătate e goală...
V.
Zemskih
groapa haznalei e plină
pe jumătate
– pe jumătate e goală
sau poate –
din contră?
– hei!
pesimiștilor!
dați și voi un răspuns!
– nu dau.
– hei!
optimiștilor!
poate răspundeți voi!
– nu răspund.
stau așa ca plutele
unii și ceilalți
îngropați până la brâu
în recea
neagra
puturoasa
mocirlă a
giganticii gropi de hazna
sau că ei ar fi
pe jumătate vii
sau că –
din contră?
– cine să-i știe?
– răspundeți cumva!...
Cele necesare
Pentru ca
să scrii versuri
trebuie să te
îndrăgostești de:
femeie
poezie
carte
arbori
anotimpuri
spațiu –
viață
__________
moarte
iar
apoi...
apoi –
din nou
de la capăt
în aceeași
tonalitate
* *
*
Cinema.
Cursivul lui
Kurosawa.
Motiv de miniatură.
Tot ce e mic
uriaș e...
precum
viața
Iată-mă-s eu
...................
Dar nu-s totuși
eu...
Adresarea
decid
să
mă adresez per tu
copacului
să-i
zic:
hei!
bre! copacule!...
și
el
își
iese din fire
și
pornește spre mine
cu
pasul său plutitor
de
plop tremurător
zâmbetul
i-i
oarecum
enigmatic
MonaLisiac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu