Leo Butnaru
Întrebare,
răspuns
E de înțeles că orice naștere
ivire
faptă
sunt răspunsuri la anumite
întrebări.
Doamne,
apariția lumii a fost răspunsul la
care întrebare
pe care ți-ai pus-o în atot-
cuprinzătorul Sine?...
Sau să fi fost o întâmplare
ce nu a pornit din nicio întrebare?
Filozofie la
firul ierbii
Recunosc
din păcate nu aud cum iarba crește
dar
chiar fără dispozitiv acustic
aud cum vorbesc între ei
fluturii pe iarba și prin iarba
căreia
unii îi aud creșterea;
fluturii de pe modestele ei inflorescențe
de pe care
cu bătaia aripilor
spulberă polenul întru alogamie
de iarbă multianuală
poate chiar de iarbă veșnicie;
aud clar cum
în plină amiază
uneori nițel patetic
cumva abia-abia retoric
fluturii vorbesc, discută între ei
mai ales când filozofează
așa
ca omul când se îngândurează...
Ghid la
arhaisme
În minte
se întâmplă să trec în revistă
vreun dicționar, două de arhaisme
cuvinte de culoarea pergamentelor
a fetrului pălăriilor arse de soare
ale sătenilor
a șiacului de pe vremuri.
La un moment dat
în spațiile întinse ale arhaismelor
mă surprind că parcă l-aș aștepta
pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu
căruia să-i spun cum i se adresase
Vergiliu
lui Dante: Tu duca, tu signore e tu maestro...
Motiv
hispanic
I
¿Por qué
España es 'La piel de toro'?
(Presa)
Piei de taur întinse la uscat
pe gardul arenelor de corida
pergamente goale de povestea vieții
de moartea care a bucurat până la
fericire
lumea ce a tot ațâțat, a tot urlat...
Nu, nu
la coridă nu e nici locul
nici timpul de lăcrimat
în acest mic staul și stat
mereu răsculat!
Iar motivul plânsetului rămâne așa
ca un invizibil stindard îndoliat
fluturat a disperare peste Spania
cu harta de conturul pilei de taur
sacrificat.
Spania, popor și stat
care încă nu s-au dez-
încrâncenat
nu s-au...
Ole! Timp de ieșit în arena cu
taurul înfuriat
de ațâțat
de înjunghiat...
II
Ai! Între
albii muri hispanici
negrii tauri
ai tristeții!
Frederico Garcia Lorca
Lăsând toreadorul nemişcat
reuşi să fugă din arenă.
Îşi spunea că la sfârşitul străzii
vor începe
libertatea lui şi tihna...
...dar i-apăru în faţă câmpul
roş’-aprins
andaluzul câmp împurpurat
şi-nnebunitul taur îşi înfipse
coarnele-n ţărână
aruncând spre ceruri
rădăcini şi
floare
sângele de maci.
1973 // 2023
Mereu luna
Cu omenească imaginație
cu irezistibile efuziuni și extensii
lirice
luna mereu banală
dar incomensurabil, irezistibil
poetică
luminează fațetele unor puzderii de
lucruri
care de fapt nu există
dar atât de frumoase
atât de fascinante...
Luna ca un acumulator cosmic de
electricitate lirică
de curent cu + și cu –
cu minusul și plusul ei...
Când dispare întunericul
De cele mai multe ori
urmele lăsate prin întuneric sunt
învălmășiri haotice rătăcitoare
dar se întâmplă că o dată
sau chiar de mai multe ori
de cum dispare întunericul
să se vadă că
urmele lăsate îndârjit prin nevedere
conturează o potecă, un drum
sub soare.
Apa și viața
Apa extrem de curată
apa absolut străvezie
în ea fiind mereu reflectată
doar viața
și ea
absolut străvezie...
Ancore,
deocamdată...
Pe chei
portuar
și mai
departe
pe țărmul
mării în arșiță
vântul
fierbinte-tăios amestecă
albe și palide
aripi de sare
cu pachete
de celofan
cu evantaiele
aripilor de nisip.
În spații –
zbor al fără-de-trupurilor
zbor de
aripi sărate
și aspre
în căutarea
posibilelor trupuri pe care
să le înalțe
la cer
să le înece
în valuri amare
pe când noi
sau alții
ne plimbăm
se plimbă pe
chei
sau mai
departe
în lungul
țărmului
fiecare ca o
ancoră care
deocamdată
încă nu a
fost aruncată
în valuri
amare
în abis de
vâltoare.
...deocamdată...
Până la
eventualul protest...
Interogația rămâne în
de-a pururi ziua cea de azi
și într-un de-a pururea mâine:
Sentimentul, gândul nasc iubirea
iubirea naște sentimentul, ideea?
Întrebarea pare-a fi imparțială
dar oarecum lunecoasă spre, poate,
întrebare eternă
și cea mai banală:
cea cu oul și găina
cu găina și oul...
Asta e: deocamdată fără îndoială
rămâne a fi doar concluzia finală
despre ce-a fost mai întâi –
bărbatul sau femeia...
(Eventual, ulterior
până la protestul furios al amazonistelor...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu