Pe 31
octombrie 1969, studentul în anul trei universitar ce eram prinse a nota momente
existențiale ce i se păreau demne de
luat în seamă. Parțial, paginile respective ar reprezenta un vag pro domo sua, însă, dincolo de spunerea
de sine, există în ele și un spirit... colectivist, cel al studenției în
general. Mai e și spiritul de comuniune de la cenaclurile literare sau din
sălile de lectură, cel din cămine sau de la diverse manifestări
socio-tinerești. Adică, cititorul are în față anumite contribuții documentare,
ca niște psihobiograme, să zic, de epocă și de stare de tânăr de la sfârșitul
anilor ’70 și începutul anilor ’80 (sec. XX), cu unele dintre preocupările și
achizițiile sale în dorința de a contribui plenar la modurile de manifestare
ale propriului său destin. Inclusiv, prin juvenilele crize de melancolie și
pesimism periodice, augmentate cu brutalitate de urletul rinocerilor
comunist-imperialiști.
Apoi fostul student este încorporat/
„arcănit”, cu grad de locotenent, în oastea imperiului roșu. Astfel că, de ar
fi să dedic cuiva anume jurnalul din acea vreme, primul gând mă duce la Domnia
Sa Prozatorul Liviu Rebreanu și la demnul, bărbatul, dar nefericitul său
personaj Apostol Bologa, locotenent de origine română, cătănit într-o repugnantă
armată imperială.
Leo
Butnaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu