Primesc de la colegul Ion Fercu
din Bacău:
„Buna ziua, seara, dimineaţa...
Va deranjez în încercarea
de a afla rezolvarea dilemei: cum traducem în limba română: POSEDAŢII
sau DEMONII?
Prozatorul Radu Mares, unul dintre laureaţii din acest an
ai Colocviilor revistei ATENEU, a remarcat că a descoperit în revista
faptul că eu, în eseurile despre Dostoievski, prefer să vorbesc despre
POSADAŢII, nu despre DEMONII. Domnia sa preferă traducerea POSEDAŢII. Sincer,
eu am folosit arareori titlul POSEDAŢII , doar în anumite contexte, dar
am o... atracţie către aceasta traducere...
Dacă aveţi timp, mi-aţi putea preciza care este
punctul Dumneavoastră de vedere? Nu cred că există o altă Voce mai
autorizată decât Dumneavoastră, în spaţiul limbii române, pentru a aborda
aceasta problematică.
Cu preţuire şi multumiri”.
* * *
Ce ar fi de răspuns?... Traducerea titlurilor reprezintă
o eternă... pluri-lemă (nu doar di-lemă). Spre exemplu, ceea ce în româneşte
este dat ca „Azilul de noapte”, celebră piesă a lui Gorki, în ruseşte e „Na
dne”, adică, literalmente, „La fund”. La fundul societăţii, vieţii, mizeriei umane
etc. Parcă şi în româneşte ar trebui să fie o traducere mai.... adecvată, mai
„exactă”, dar iată că nu avem decât „Azilul de noapte” care, pentru cel care nu
cunoaşte piesa, nu limpezeşte mare lucru despre ce se spune în opera
propriu-zisă. E o foarte mare „inexactitate”, aproximare şi cu „De veghe în
lanul de secară” al lui Salinger, care nu redă în nuanţe semantice originalul.
Şi s-ar putea aduce atâtea alte exemple. Până şi titlul romanului „Voina i mir”
– „Război şi pace” al lui Tolstoi poate fi supus reinterpretărilor, dat fiind că,
în ruseşte, „mir” înseamnă nu doar „pace”, ci şi „lume”. Parcă nu ar fi un
titlu posibil... „Războiul şi lumea”?... (Pentru că în conflagraţiile descrise în roman sunt încleştate mai multe ţări.)
În ce priveşte titlul lui Dostoievski: în ruseşte el vine
de la „bes” care, în mitologia slavonă, însemnă: duh rău, demon. În
mitologia populară s-a mers în atingere cu tradiţia livrescă bisericească,
legată de credinţa în diavol, draci. Chiar dacă în mitologia populară „bes” –
„demonul” e un personaj diferit de drac sau diavol în spiritul tradiţiei
cărturăreşti. Cred că traducătorul român a preferat varianta „Demonii”, pentru
că ea e una mai „directă”, pe când posedaţii au nevoie de „descifrări” sinonimice.
Plus tragerea noastră cu ochiul şi cu urechea spre francezi, care au tradus Les Démons (însă admit şi Les Possédés). Prin
urmare, colegul Radu Mareş are dreptul la proprie opţiune, care nu merge în
contradicţie cu sensul de bază al rusescului „Besî”, doar că „Posedaţii” e o
variantă oarecum mai... stratificată sub aspect semantic, de sinonimie.
