VARA 2020. ALTE POEZII PENTRU COPII

DIN POEZIA VIETNAMEZĂ CONTEMPORANĂ

Păstrându-mi calmul, conduc oaspetele spre poartă

Am pus de un ceai,

Apoi am revenit în odaie,

Însă oaspetele deja nu mai este.

Telefonez –

Ai săi de acasă îmi spun

Că s-au împlinit cam șapte ani de la moartea lui.

Uluire, derută...

În casa mea

E mare zăpăceală:

Nici nu-mi mai amintesc când

A fost scos portretul de pe perete,

Unde ar fi ceasul mecanic de mână.

Serviciul pentru ceai... – cui l-aș fi dat

Drept anticariat?

Am intrat pe la vecini,

Întrebând de costul produselor alimentare la piață –

Unele s-au scumpit,

Altele și-au păstrat prețurile vechi.

Iar în casă ceaiul e încă fierbinte

Și eu am împins ceașca spre locul unde stătuse oaspetele.

Vălurirea aburului anihilator

Mi se clătină în fața ochilor la înălțimea

De peste un metru și jumătate...

Peste o clipită însă se lăsă în jos.

Rafalele vântului

Noi ne-am sărutat prin holuri strâmte,

Pe pajiștea verde,

În clopotniță, sub coroana stejarului secular –

De pretutindeni spre glezne ne răzbătea apa

Învolburată de rafalele vântului.

Iar acum iată o molie care, parcă măsurându-mă,

Prinde a se târî pe umărul meu, după care

Zboară în fraged frunziș, hrănindu-se cu el.

Ca și până la acest moment zburaseră albinele,

Cascada vuiește monoton, stropii de ploaie

Cad fără grabă.

Vârfurile arborilor se înclină

Într-o singură direcție.

Gânduri întâmplătoare la răsărit de soare

La poalele muntelui s-a adunat apa.

Pe o stâncă înaltă se află

O pietricea lipsită de griji.

Noaptea a plouat,

Cineva stătuse aici

Până încetă ploaia.

Dintr-o dată simt ce dor mi-e de tine.

Nici nu îndrăznesc să mă mișc:

Mă îmbib cu cer albastru

Care să mă pătrundă

Din creștet la tălpi.

Ploaie după ploaie, șuvoaie după șuvoaie

Spală această pietricea

Chipul căreia mă face

Să iubesc nebunește

Viața. Astfel că,

Soarele devreme luminează

Culmile munților,

Străluminând și întinsul pădurii,

Întregul pământ.

Poeme de Vladimir MAIAKOVSKI (1893 - 1930)

Anna AHMATOVA. Poeme în traducerea și lectura lui L.B.

POEME ROMÂNEȘTI ÎN VIETNAM

ÎN PEREGRINĂRILE MELE JURNALIST-SCRIITORICEȘTI PE MAPAMOND A FOST SĂ AJUNG ȘI PÂNĂ LA HOTARUL VIETNAMULUI, ÎNSĂ NU A FOST SĂ-L TREC. 
Azi, fac acest lucru poemele mele, în traducerea noilor mei prieteni și colegi Đinh Thị Ngọc Hiếu și Mai Văn Phấn (le mulțumesc!), care le-au publicat aici:

http://maivanphan.vn/MaiVanPhan/32/398/3094/16393/Tho-tieng-RUMANI/Tho-Leo-Butnaru--Mon-do-va--Ru-ma-ni----Dinh-Thi-Ngoc-Hieu---Mai-Van-Phan-dich-tu-tieng-Nga.aspx

AZI E ZIUA MONDIALĂ A... BICICLETEI!

FRAGMENT DIN ROMANUL MEMORIALISTIC „COPIL LA RUȘI”

În privința mânuirii șperaclului sigur că îmi puneam probleme...

Când plecau la muncile colhozului, părinții îmi lăsau în grijă casa, gospodăria, cu toate ale lor – păsări, porc, vită etc. și, pentru a fi mai legat de misiunea mea și nu distrat și „dus pe urlați”, ascundeau bicicleta cu care aș fi putut s-o iau în lung de drumuri, fără a ști unde și când mă opresc, să mă dumiresc că, bagă de seamă, Licușor, ai fost lăsat mai-marele gospodăriei, dar tu, iată, iresponsabil, printre rama bicicletei (încă nu ajungeam sus, pe șa sau măcar... pe aproape de ea), gonești aiurea pe pajiștea ghiolului, pe stadion, prin sat – mai să ieși din perimetrul lui... [Otova, erau biciclete de marca ,,ZIS” (Zavod imeni Stalina – Uzina „Stalin”), iar după ce, în 1956, a fost dezavuat cultul personalității, și bicicletele și-au schimbat marca, chiar dacă erau produse de aceeași uzină, numai că deja numită ,,ZIL” – (Zavod imeni Lenina)]. Unde o fi pus babacii mei bicicleta? În sărăieș, în beci sau în casa mare? Mda… Am trei lacăte în cale... Și nu unele oarecare: cel de la beci – greu, bombat ca un mic uger de căpriță, e nemțesc, „de trofeu”, cel de la casa mare – e încă de la români, construcție complicată, și doar cel de la sărăieș e unul din vremurile noastre. Adică, trei lacăte și – nicio cheie!... Dar, să încercăm, nu?... Ce încercare?! Până la urmă, ca un șperaclist sadea, descuiam, găseam și volniceam bicicleta, cu care eu, puștiul, mă simțeam mult mai liber!... Nu vă mai spun ce se întâmpla, dacă nu reușeam să bag la timp bicicleta la locul ei sau, distrat cum eram, să fi uitat că o scosesem din sărăieș, însă o băgam în gârliciul beciului, nedându-mi seama că tuța are totuși memorie mai bună. „Ei, ce să facem noi, copchilule?, întreba mama cu năduf. Să cumpărăm în fiecare săptămână alte lacăte?... Nu mai știu ce să fac eu cu tine... Of, mai bine te făceam o fată, că fetele…” ș. a. m. d. Nu încape îndoială că riscam. Vorba aia, auzită peste ani: Cine nu riscă, nu bea șampanie! Mie însă nu-mi era a șampanie, ci a bicicletă, firește. (Iată, și azi, în amintirile mele, spoită a inox lucios, soneria bicicletei stă la poarta copilăriei!...)

...Odată ce am vorbit, aproape în chip de odă, despre minunea copilăriei noastre, bicicleta, peste ani aveam să-i dedic o elegie-nostalgie metaforică, intitulată „Transportatorii de fluturi”, pe care o inserez aici ca pe un scurt intermezzo:

Spre seară

copii obosiți de goană

de întrecerile de peste zi

abia de apăsam amânat pedalele;

bicicletele alunecau atât de încet

                                                           plutitor

încărcate toate cu fluturi ce li se odihneau pe rame

și pe care din luncile Răutului

îi aduceam în satul amurgit

umplându-i cu ei mahalalele.

DIN POEZIA AVANGARDEI

Din poezia lumii

M. ROSSIIANSKI / HRISANF       (1892–1980)

În almanahul grupării literare petersburgheze Mezaninul poeziei, cu pseudonimul Hrisanf își semna versurile și articolele Lev (Leon) Vasilevici Zak, cel care, peste ani, avea să devină un celebru pictor, scenograf și sculptor. Atât numele grupării, precum și două din cele trei almanahuri – Vernisaj, Ospăț pe timp de ciumă, apărute în anul 1913, i-au aparținut chiar lui. Iar cu pseudonimul M. Rossiianski a publicat mai multe eseuri teoretice. V. Șerșenevici susținea că Zak „târa” grupul spre un futurism „academic”: „În contraponderea simplității grupului în fruntea căruia se aflau David Burliuk și Vladimir Maiakovski, în baza unei ample cercetări lingvistice estetul Zak a dezvoltat teoria «cuvintelor-miros», sub pseudonimul Mihail Rossiianski luptând aprig cu lipsa de obiect a neologismelor lui Krucionîh. Spre deosebire de cubofuturiști, el nu nega poezia veche, tinzând să edifice futurismul «pe temeiurile depășirii clasicismului»”.

La un moment dat, Hrisanf își anunțase editarea volumului de versuri Improvizații pirotehnice care așa și nu a mai apărut.

Din 1920 s-a aflat în emigrație. În 1970, la München îi apăru volumul Dimineață în interior, care include atât poemele sale de tinerețe, din perioada „mezaninului”, cât și pe cele scrise ulterior.

În traducerea lui Leo BUTNARU

*     *      *

Peste scrum și pâine

Sufletu-mi plânge

Iar inima trebăluiește

Și se ceartă cu cerul

Pieptul e bucuros de tandrețe 

Gândurile să-mi hrănească

La iesle se îmbulzește

Turma lor lărmuitoare

Ovăzul disperării

Toarnă în iesle stelele

O izbăvitoarea mea pâine

O tandra mea cenușă!

(1958)

*     *     *

Urma de ușoare picioare

Pe umedul cer

O sărut ca pe o stea

Și ocrotesc

Prelungul tău sunet

O viața mea

Ca pe un fruct

Ca pe un fraged măr desfă-mi

Pieptul mic hău

Vezi și tu iată

Viețuiesc risipitor

În raiul meu

Tu vezi colo chiar pentru noi

Am întins bogată masă

Atât de netrebuincioasă

Și iată vine fulgerător spre noi –

Ascunde-te! –

Ora prietenă cu moartea hidoasă

(1958)

Diptic

1

Chiar ora și liniștea să fie?

Dar tu murmurai: aici e capătul.

Smochini pământ aur jertfă

Liniște și oră

Munți darnici în struguri mieroși

Aur pământ smochini pâine

O de-ar fi să sfărâmi nevoința

Să ștergi paragrafe cer

Mă voi culca pe nori netezi

Găsește-mă atinge-mă liniște

Sunt înveșmântat cu văzduh

Iar inima mi-e labirint

Cine murmură: e capătul

Cine-i spuse pe nume liniștii?

Nu am nevoie de proverbe-nțelepte

Și de prorociri

O nimicnicie

De-a atinge cu degetele soarele!

Dar tu murmurai: timpul

Într-adevăr să fie liniștea și ora?

2

Da e liniștea și ora –

Spații

Date zilelor

Respirației și morții

Și tu geometrie a destinelor

Tu beție

Improvizație

Și dans

Omul

Vărui cerul

Și răzleți

Mărul și norul

Liniștea și ora

Legea miopului

Ce vede –

Vinul nevinovat

Copile

Joacă-te cu mine

Tu mă arunci

În vecie

(1959)