marți, 5 septembrie 2023
luni, 4 septembrie 2023
duminică, 3 septembrie 2023
10 ANI BUNI
Fără a nedreptăți alte... decenii
Cam pe la mijlocul acestui deceniu au apărut și, cum să zic? – invidii, animozități care mă vizau, – căci oameni suntem și mai ales români, nu? M-au ajutau să atenuez necazurile și adumbririle tensionat-emotive simpatia și prietenia confraților din Iași, București, Galați, Botoșani, Cluj, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Focșani, Râmnicu Sărat, Constanța etc. Dacă s-ar acorda o patalama a prieteniei panromânești, cred că aș putea fi printre cei care o merită.
Nu știu dacă e... modest să spun că respectivul deceniu e jalonat și de Premiul USR (Poezie) pentru volumul „Gladiatorul de destine”, binecuvântat de Fănuș Neagu („Cartea Românească”), însă așa a fost. Iar primul premiu important, care mi s-a acordat în dreapta Prutului, veni de la revista „Luceafărul” (1992), fiind onorat să-l primesc alături de Cezar Baltag.
În fine, cam așa s-au rânduit întâmplările, iar mai multe le pot spune volumele de biobibliografie, care au avut inspirația, acribia și generozitatea să mi le elaboreze Biblioteca Municipală „Hasdeu”, Chișinău, și Biblioteca Națională a Moldovei.
sâmbătă, 2 septembrie 2023
CURENTE, DIN REVISTA EUPHORION
Leo Butnaru
Întrebare,
răspuns
E de înțeles că orice naștere
ivire
faptă
sunt răspunsuri la anumite
întrebări.
Doamne,
apariția lumii a fost răspunsul la
care întrebare
pe care ți-ai pus-o în atot-
cuprinzătorul Sine?...
Sau să fi fost o întâmplare
ce nu a pornit din nicio întrebare?
Filozofie la
firul ierbii
Recunosc
din păcate nu aud cum iarba crește
dar
chiar fără dispozitiv acustic
aud cum vorbesc între ei
fluturii pe iarba și prin iarba
căreia
unii îi aud creșterea;
fluturii de pe modestele ei inflorescențe
de pe care
cu bătaia aripilor
spulberă polenul întru alogamie
de iarbă multianuală
poate chiar de iarbă veșnicie;
aud clar cum
în plină amiază
uneori nițel patetic
cumva abia-abia retoric
fluturii vorbesc, discută între ei
mai ales când filozofează
așa
ca omul când se îngândurează...
Ghid la
arhaisme
În minte
se întâmplă să trec în revistă
vreun dicționar, două de arhaisme
cuvinte de culoarea pergamentelor
a fetrului pălăriilor arse de soare
ale sătenilor
a șiacului de pe vremuri.
La un moment dat
în spațiile întinse ale arhaismelor
mă surprind că parcă l-aș aștepta
pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu
căruia să-i spun cum i se adresase
Vergiliu
lui Dante: Tu duca, tu signore e tu maestro...
joi, 17 august 2023
O INVITAȚIE
PE 3 SEPTEMBRIE, AȘ FI BUCUROS SĂ NE REVEDEM LA O DUBLĂ PREZENTARE DE CARTE - SALONUL BOOKFEST CHIȘINĂU, ORA 14.00, STANDUL EDITURII JUNIMEA. NUMAI BINE SPRE FOARTE BINE VERSUS MINUNAT!
sâmbătă, 12 august 2023
ANI MAI TINERI, TIMP PRIELNIC...
Fără
a nedreptăți alte... decenii (tuturor le sunt
recunoscător pentru inspirație, sugestii, generozitate), de remarcat ar fi,
totuși, deceniul-axă, deceniul-turnantă, median între celelalte zeci de ani
(asta e...), de când mă aflu în literatură. Adică anii 1988-1998 (și ușor
prin... împrejurimi temporale), perioadă (deja... epocă... personală), în care
mi se întâmplaseră cărți de poeme, proză și eseu, intrarea și „aclimatizarea”
în spațiul artistic din dreapta Prutului, colaborarea cu edituri din Iași,
București, cu reviste prestigioase – „România literară”, „Luceafărul”,
„Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Contrapunct”. Am avut călătorii
peste hotare (Franța, Grecia, Suedia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Mongolia,
Turcia...), dar a fost să cunosc în toată splendoarea ei și România dodoloață, în care, până în 1987, molohul
ruso-sovietic îmi interzisese accesul. Au apărut traduceri din poezia mea în
alte limbi. Ioanid Romanescu mi-a prefațat și editat la Iași prima carte în
dreapta Prutului, „Iluzia necesară”. Am avut șanse și deschideri spre
literatura română și ca jurnalist, conversând/dialogând cu D. R. Popescu, A.
Pleșu, M. Sorescu, F. Neagu, N. Breban, D. Vatamaniuc, A. Rău, I. Alexandru, C.
Baltag, Gh. Tomozei, P. Stoica, M. Tomuș, L. Ulici, M. Ciobanu, M. Martin, E. Simion,
A. Blandiana, I. Romanescu, D. Tudoran, M. Nedelciu, I. Miloș, G. Țărnea, M. Tupan,
E. Uricaru, Sorin Preda... În dialog cu acești și alți colegi parcă aș fi
conștientizat și trăit condiția intelectualului ce are grijă
să nu se plafoneze, deci și condiția scriitorului care ar fi, ar rămâne... student
etern, ca prin vechimile chinezești. Nimic jenant în atare stare de învățăcel
non-stop și fără frontiere entropice. Convorbirile au
intrat în volumele „Spunerea de sine” (1994) și „Prezența celuilalt” (1997).
Colegii m-au mandatat să fac
delegațiile necesare, pentru înregistrarea oficială a Filialei Chișinău a
Uniunii Scriitorilor din România, prin ani fiind și președintele ei.
Cam pe la mijlocul acestui deceniu au
apărut și, cum să zic? – invidii,
animozități care mă vizau, – căci oameni suntem și mai ales români, nu? M-au
ajutau să atenuez necazurile și adumbririle tensionat-emotive simpatia și
prietenia confraților din Iași, București, Galați, Botoșani, Cluj, Timișoara, Suceava,
Piatra Neamț, Focșani, Râmnicu Sărat, Constanța etc. Dacă s-ar acorda o
patalama a prieteniei panromânești, cred că aș putea fi printre cei care o
merită.
Nu știu dacă e... modest să spun că respectivul
deceniu e jalonat și de Premiul USR (Poezie) pentru volumul „Gladiatorul de
destine”, binecuvântat de Fănuș Neagu („Cartea Românească”), însă așa a fost.
Iar primul premiu important, care mi s-a acordat în dreapta Prutului, veni de
la revista „Luceafărul” (1992), fiind
onorat să-l primesc alături de Cezar Baltag.
În fine, cam așa s-au rânduit întâmplările,
iar mai multe le pot spune volumele de biobibliografie, care au avut inspirația,
acribia și generozitatea să mi le elaboreze Biblioteca Municipală „Hasdeu”,
Chișinău, și Biblioteca Națională a Moldovei.
duminică, 6 august 2023
DONATOR TUTUROR
Nicolae Oprea
Poetul dintre generaţii