Printre sute de catarge
Dacă
printre sute de catarge care lasă
malurile
veți vedea pământeanul sleit de
rătăciri
pe colana vertebrală
pe osatura șirei spinării căruia
pielea trupului
i se învolbură ca o pânză pe catarg
să știți – neapărat –acela va fi
Odiseu;
el
(tu sau eu)
omul-catarg
mon semblable, mon frère*…
El (tu sau eu) – Odiseu
printre sute de catarge – mâinile
sale
desfăcute în văzduh
în plin cosmos – catarge ciunge...
...Încotro plutești tu
omule?...
Din memoriile lui Odiseu
Oarecum neliniștit, observasem
că
la intrarea în grota lui
Polifem
creștea rău prevestitor un pâlc de
chioara-găinii.
Din păcate
nefasta prevestire se
adeveri – fură devorați
furați din lumina zilei
și din așteptările Ithakăi
șase dintre noi...
Însă namila-holbitură
continua să ne vâneze
cătătura ei fiind atât
de grea încât
când o arunca spre cineva
chiar se auzea cum ea
cade, zguduitor
pe pământ;
astfel că
hăituit între viziune și
previziune
îmi spuneam – ca să nu
disper:
dacă nu-i vin de hac eu
o va face Homer…
În fine
pâlcul de chioara-găinii
prevestea rău
și pentru monstruosul
călău
după care eu nu am avut
motiv să fiu trist
că, răzbunător, am făcut
ce am făcut cu
holbatul ochi al
Ciclopului-lunetist...
Vorbe în vânt versus oul ne-dogmatic
Când îmi supra-
încordez privirea
ațintită parcă în gol
pot vedea până și
spectrul (ec)oului
bănuțul (ec)oului nedogmatic
a eternelor sale sunete
fără consoane
alungite ca o coadă de
cometă secretă
însă mai clar mi se
arată vederii vorbele în vânt…
Ieri a plouat
Piatră de mormânt. Din
scobitura unei cifre din anul morții
bea un graur.
