COPILUL ŞI CARTEA

  LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL "GAUDEAMUS 2012"

SĂ NE VEDEM LA "GAUDEAMUS"

          Azi, Ziarul de Duminică a publicat integral programul Târgului de Carte "Gaudeamus" (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/), din care alu şi eu că, miercuri, 22 noiembrie, la ora 16 (nivelul 0.00:19, 20), voi lansa o carte, anume - "În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov", prezentată de Alex Ştefănescu în "Evenimentul zilei" (http://www.evz.ro/detalii/stiri/Cititor-de-serviciu-Un-european-n-Republica-Moldova-996333.html). Prin urmare, dragi prieteni (prezenţi, dar - posibil - şi viitori) şi colegi dintotdeauna, aş fi bucuros să ne întâlnim cu unii dintre domniile voastre la locul şi ora indicate. Aici, reproduc două poeme din volum respectiv:

                   COPACUL DINTRE GHILIMELE

Nu este exclus

să fi căzut pe gânduri

sau pe sentimente –

                                acţiune cvasi-inertă

şi tot atât de (cvasi) inerentă

ce m-ar fi dus

                       spre scris

despre copacul bonsai (un fel de

„arbore” între ghilimele

pentru a se înţelege oarecum altfel

aproape invers decât ceea ce e

                                                 în realitate

un arbore fără ghilimele).

Bineînţeles

la Chişinău sau Bucureşti

putea să mă bată gândul

sau sentimentul

sau să fi venit inspiraţia

simpla metaforă să

scriu un poem despre „copacul” bonsai

                                                             dar –

la ce bun

dacă în spaţiul informaţional românesc

doar vreun procent-două

                                       să zicem

din populaţie ştie

ce ar fi ăla un

                      „arbore” bonsai?

Unde mai pui că

cine ştie ce răuvoitor ar putea ironiza că chiar

ţara noastră e una bonsai...

                       UNELE DE ALTELE

Mă întrebi ce impresie mi-a produs

crângul de bambus

acolo la mănăstirea Shaolin

în China?

– Mai ales pe furtună

când tijele-i prelungi se băteau sec

unele de altele

ai fi putut crede că

nu e decât funestul schelet

al universului...

PISICA NEAGRĂ: SUPERSTIŢIE ŞI POEZIE

                         fotoreportaj de la miezul nopţii  

Încotro s-o iau?

La heleşteu, poate pică ceva

Parcă s-ar zări o coadă de peşte...

Tot mai bine acasă!

Tu eşti, cucoană?

Unde te poartă naiba-n miezul nopţii?

DOSTOIEVSKI

Azi e ziua de naştere a lui Fiodor Mihailovici Dostoievski (30.X/ 11.XI. 1821 – 28.I./ 9.II. 1881). Prin ani, i-am adresat mai multe scrisori, unele dintre care le public (şi) aici.

DOSTOIEVSKI SCRIIND

cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)

marele inchizitor jură (ceva)...

în vreme ce scrie (oricând)

dostoievski (fiodor mihailovici fireşte)

suflă-răsuflă peste fila de

hârtie-(a)caligrafie

apăsând uşor (vede-se) mâna

celui ce jură – peste

ghimpii pre-bibliei apăsând-o

(mie unuia

mereu mi s-a părut convingătoare

mărunt-mărunţica-nrourare de hemoglobină)

20.VI.2005

PATIMILE DUPĂ DOSTOIEVSKI

Domnul Dostoievski a fost totuşi un om relativ cumpătat

Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraţilor Karamazov

pentru că şi mai şi au fost bântuite de patimi

                                                                 surorile Karamazov…

14.IX.2011

METROPOLA CU PERIFERII DE … PÂSLĂ

            Mai jos, extrag un pasaj din jurnalul mongol pe care îl scriam în iunie 1989. Azi, îl însoţesc şi cu o confirmare fotografică, luată de la înălţime: periferiile de… pâslă, de iurte ale capitalei asiate.

 „În imediata apropiere a pagodei se răsfiră cartiere de... iurte urbane, tristă constatare ce aminteşte de veşnica problemă a socialismului „dezvoltat” (cu sinonimul... deşirat, ajuns, iată, şi în Mongolia): lipsa cronică de spaţiu locativ. La Ulan Bator, circa 200 de mii (din cele peste 700 de mii) de locuitori se adăpostesc, legal sau nu prea, în iurte. Aceste cartiere municipale cu arhitectură... itinerantă, de nomazi, generează destule probleme şi inconvenienţe: nici tu apă curentă (pentru că nu vei trage conductă în colibele din pâslă!), nici tu condiţii sanitare, nici tu combustibil, nici... nici... Da, ăsta e numele comunismului în goană de trăpaş, ce sări din, hăt, feudalism, în secolul XX: societatea/ orânduirea  Nici-Nici!

De fapt, nimic, parcă, deosebit în această convieţuire a cartierelor de iurte cu „hulubăriile” („dormitoarele”) din beton, cu 4-5 etaje, ale contemporaneităţii socialismului... pe ducă. Motivaţia se conturează încă din anul 1639, în care Ulan Bator a fost întemeiat drept reşedinţă nomadă (din 1778 – statornicită) a vârfuitorului bisericii lamaiste în Mongolia, primul său nume fiind Orgoo (în mongolă: rezidenţă, dar, poate şi – cartier general, al hoardei). Până în 1924, în literatura europeană aşa s-a şi numit: Urga, cu toate că, din 1706, se chema Ih-huree (Marea mănăstire), iar din 1911 – Niislel-huree (Mănăstirea capitalei). Din a doua jumătate a secolului XVIII a fost reşedinţa ambaiului (guvernatorului general) manciurian, ca centru administrativ al Mongoliei Exterioare. Între 1911-1915 este capitala statului mongol feodal-teocratic, iar din 1915 – oraşul principal al Mongoliei Exterioare.

Astăzi, ca şi în magherniţele chişinăuiene de la Poşta Veche, Melestiu, Munceşti, să zicem, şi aici, în acest nici-nici, vieţuiesc oropsiţi ai sorţii, renunţând să mai cânte celebra, cândva, „Internaţionala” cu: „Sculaţi, voi oropsiţi ai sorţii!”. Mai curând, dânşii traversează strada – iarăşi ca un „etern” salt feudalism-socialism! – din sărăcăcioasa împărăţie de pâslă a iurtelor, nimerind în oraşul propriu-zis, în civilizaţia de metropolă asiată, dar cel mai aproape le este să ajungă (spre a rămânea, aici, unde au fost!) în exotismul generos al mănăstirii Gandan Hiid, situată pe înălţimea Tasgan – ceva între munte şi colină, – al cărei relief, în imaginaţia vechilor mongoli, aducea a impunătoare şi luminată frunte de dragon”. 

DINTR-O ANTOLOGIE

MANIFESTUL LUI ANTON SOROKIN

(Manifestul geniului Siberiei nu se referă la idioţi, cretini, beţivani şi la cei care au gologani, astfel că astă pleavă a vieţii poate să nu se deranjeze cu cetitul lui)

Noi, Anton Sorokin, din mila gândului şi a uimirii omeneşti regele celui de-al şaselea imperiu, trimitem credincioasele şi neînvinsele noastre oştiri de soldaţi-buchii, aliniate în rânduri brave, în divizii – pagini, cărţi – armate; le trimitem la luptă cu prostia şi cu ticăloşia omenească. Vin în grabă comandanţii noştri – talentul şi inspiraţia, – urlând panicaţi: ,,Nefericitule rege, salvează-ne, pentru că armatele tale sunt zdrobite de o mare putere – de prostia şi ticăloşia omenească. Ai tăi oşteni-gânduri au pierit însinguraţi în arhivele prăfuite, îngropaţi în mormintele anonimilor sau în bălţile mlăştinoase ale creierilor putrezi. Jefuitorii de cadavre smulg hainele-hârtie şi le duc la talcioc să învelească în ele cârnat şi scrumbie şi să fumeze ţigări picioruş-de-câine, le aruncă în latrine. Iar pe tine, primul rege al celui de-al şaselea imperiu, rege al anului nouăsprezece, vor să te împopoţoneze în purpură de vizon, să te facă măscărici demn de batjocura şi râsul lumii.

EXCES DE GRIJĂ?

Ce mai grijă (cu doze de umor, dacă nu chiar de ridicol) pentru exprimarea/ scrierea corectă în limba engleză, de parcă întreaga lume nu ar avea nimic altceva de făcut, decât să menajeze orgoliul americanilor, britanicilor. Reţin:

Mesajul de felicitare pe care preşedintele Franţei i l-a expediat lui Barack Obama conţine o expresie incorectă, devenind subiect de comentarii pe site-urile de socializare: francezul semnează cu sintagma „friendly, François Hollande”, deşi corect ar fi fost „friendly yours” („cu prietenie”).

Măi, măi, măi, ce mai catastrofă! Iar puritanii-supraveghetori de corectitudine brito-americană îşi amintesc că, în ianuarie 2010, Nicolas Sarkozy devenise sursă de glume pe Internet după ce, pentru că ploua, îi spusese lui Hillary Clinton „sorry for the time” („îmi pare rău pentru timp”) în loc de „sorry for the weather” („îmi pare rău pentru vreme”), de parcă „subtila” Hillary nu ar fi înţeles despre ce-i vorba. Unde mai pui că, în genere, faţă de americani şi britanici senaiştii (cei de pe Sena, nu?) sunt cam jemafişişti, uşor aroganţi până la o umbră de cinism.

La o adică, „puritanii” să asculte – nici nu e nevoie de prea multă atenţie! – ce festival de expresii englezeşti pun la calle chinezii, japonezii, alţii!