luni, 30 septembrie 2013

UN PORTRET DE IOAN HOLBAN


DIN Nr. 9, 2013 AL REVISTEI
     
                                           
                                           OMUL CU O CARTE ÎN MÂNĂ

„Purpuriu e tractorul/ trecând peste câmp - enorm/ mac sunător/ ce afânează solul din/ jurul propriei sale tulpini./ Hei, hei!/ Cum e/ trac-to-ris-tu-le/ ziua întreagă să vezi ciocârlia/ dar/ să n-o auzi?!"; proiectată de acest Peisaj din 1973, ca şi de alte poeme asemenea, tipărite în revistele cultura­le basarabene ale epocii, poezia lui Leo Butnaru, începând cu placheta debutului, Aripi de lumină (1976), e o continuă şi explicită desprindere de canoanele literare, impuse, evident, ca peste tot, de oameni şi autorităţi din afara lumii literaturii: Peisaj e o replică la neosămănătorism, iar realismul socialist al vremii e, la Leo Butnaru, irealism socialist. Lirica din cele peste douăzeci de volume, publicate în aproape patruzeci de ani, de la Sâmbătă spre duminică (1983), Formula de politeţe (1985), Duminici lucrătoare (1988), Şoimul de aur (l991), Puntea de acces (1993), Iluzia necesară (1993), Vieţi neparalele (1997), Gladiatorul de destine (1998), Identificare de adresă (1999), până la Lamentaţia Semiramidei (2000), Pe lângă ştreang, steag si înger (2003), Altul, acelaşi (2003), Ordine de zi, ordine de noapte (2009), Poeme din secolele XX - XXI (2011), În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov (2012) este una în permanentă stare de alertă, mereu în miezul confruntării dintre paradigmele literare care s-au succedat în tot acest timp, în răspăr cu epoca; poezia e, pentru Leo Butnaru, ieşirea în caz de pericol sau, cum va spune peste ani, ieşirea din ambuteiajul „global”. Figura tutelară a gândirii lui Leo Butnaru din cărţile de în­ceput pare a fi Socrate, dar ceea ce rămâne, spune poetul e demantelarea iluziei cuprinse în celebra propoziţie „cunoaşte-te pe tine însuţi!”; de aceea, mai important este personajul liric, acela care explorea­ză epoca „ne-pocăită” şi, deopotrivă, paradigmele literare – neoromantism, textualism, modernism, postmodernism şi „post-post-modernism”, cum scrie Arcadie Suceveanu într-o percutantă postfaţă la antologia din 2011 – care îl ispitesc cu cântecele lor de sirenă: păstrând termenii din titlul antologiei amintite, poemele din secolul XX sunt, mai degrabă, ale unui personaj shakespearian, pentru ca acelea din se­colul XXI să-l aibă drept protagonist liric pe Mîşkin-cneazul, „fără maşină/ în mijlocul acestui ambuteiaj global/ infernal/ neomenos”.
Socrate însuşi, în vremea problemati­că a ambuteiajului global e un dilematic personaj shakespearian; „Po­tirul - plin, lichidul - vineţiu/ Şi-o dimineaţă răsărind divină./ Pe suflet i se face arămiu/ Dar mintea... mintea i se însenină./ Ce-aşteaptă ei? Ce să le spună el?/ E-o logică aice, e vreo lege?/ De toa­te-a fost, dar n-a fost într-un fel:/ Un măscărici ce mască îşi alege. / Să le repete gând ce nu convine/ Ori să brodeze-n childuri, ocolit? /... S-a zis cu limpezimile eline.../ Îşi bea potirul. Îl cuprinde ceaţa/ De noapte grea, şi vorovi icnit:/ – E totul clar ca bună dimi­neaţa..." (De Socrates): protagonistul liric nu e un personaj „lipit”, construit pentru a ilustra ceva anume, ci e chiar fiinţa interioară a poetului, aceea adevărată, agresată, hăituită, adesea, de o istorie duşmănoasă, e în lume şi cu lumea căreia, în fond, îi scrie poezia, adică, lăuntrul, ceea ce e dincolo de carapacea evenimentului şi a co­tidianului cenuşiu.

sâmbătă, 28 septembrie 2013

PAGINI...

21.I.1992

Apoi gândim să mergem spre Bucureşti. Mircea Tomuş, generos ca totdeauna, zice să rămânem o noapte la el la Avrig. Dar mai întâi oprim la Alba Iulia, unde îi revedem pe dragii Ion Mărgineanu şi Mircea Cenuşă. Avem o întâlnire cu cititorii la biblioteca „Lucian Blaga” din oraş. (La doctorul Pop l-am cunoscut pe Corneliu Blaga, nepotul marelui poet. E lingvist, dar şi poet. Are publicate 11 cărţi, însă nu e membru al USR. „Umbra bunicului îi pune în gardă pe unii”, conchise el.)
Oprim şi la Sibiu. Ce minunăţie de oraş! Urmele luptelor de acum 2 ani: 49 de case demolate (alte amănunte, în interviul cu Tomuş).
Sosim la Avrig: casa Tomuşilor – splendidă, spaţioasă şi foarte primitoare.
Ionuţ, feciorul gazdelor, oferă prilejul de a se povesti multe istorii. Acum doi ani, pe când era în clasa a IV-a, de cum venea de la şcoală, lăsa ghiozdanul, iar la întrebarea mamei: „Încotro?”, răspundea: „Pe maidan, să ne batem cu ţărăniştii!” Vorba e că picii din clasele mai mici erau de partea FSN-ului, cei din clasele mai mari – a PŢ. Politică, domnule, politică la vârsta lui Al. Bârlădeanu care va muri, sprijinit în baston, acolo, în camera deputaţilor sau senatorilor.
 Până la urmă, decepţionat, elevul Ionuţ Tomuş şi-a temperat simpatiile feseniste, creând… propriul partid: Partidul Minorităţilor Domestice. Ca membri fondatori au intrat cocoşul, bunica şi scriitorul pentru copii Mircea Sântimbreanu, uriaşul de la Bucureşti, căruia Ionuţ i-a expediat avizul respectiv şi carnetul. Băiat plin de drag şi isteţ!

vineri, 27 septembrie 2013

POEME DIN




Leo BUTNARU    
                             

Cutia

                     Iute ca gândul.
                                 (Zicere)  

Prin metamorfoze de-nţelesuri
şi ne-nţelesuri
prin transferuri semantice ca
mici spectacole de metafore
uite ajung a-mi da seama că
în existenţa mea
solicitată mereu între teze şi antiteze
cutia craniană
cu tot ce are în ea
e pe bune
cutia mea de viteze.

Poem

Nu te teme – apropie-te
de inima mea
radiopasivă…

  Dumnezeu, Lazăr, Poezia

Cum gândesc eu acum
foarte naiv
îmi zic:
la o adică de ce nu ar fi putut să fie?
 Adică
la celebra pilduire cu reînvierea
ca minunăţie
Dumnezeu ar fi spus:
– Scoală, Lazăre, şi
                               citeşte poezie!

joi, 26 septembrie 2013

POEME DIN SEPTEMBRIE 2013




Leo BUTNARU

Les enfants terribles

După cum reacţionează la
deplina sa maturitate
când decide cum
cât
când să vină la întâlnire
alias – să te inspire
impunându-ţi imperativ oarecare stil
poţi trage concluzia că
în preadolescenţa sa
din greceasca antichitate
Muza nu a fost decât
un copil dificil;

de altfel
ca şi Homer
ca şi Socrate…

4.VIII.2013

Semafor la poarta raiului

Cam toată lumea e cu păcate
şi s-ar putea ca la poarta raiului
semaforul să aibă toate cele trei becuri
de aceeaşi culoare – roşie;

sau, bine, fie,
nu chiar atât de restrictiv: două ochiuri roşii,
al  treilea – de culoare portocalie…

CARTE TRADUSĂ - PE INTERNET

 Evgheni Stepanov: Istoriograf mie însumi
                                            Traducere de Leo Butnaru



CĂRŢI DE LEO BUTNARU

         ŞLEFUITORUL DE LENTILE (2005)

POEME DIN SECOLELE XX – XXI
             (antologie)

INTERVIURI DIN SECOLELE XX – XXI
              (antologie)

           MANIFESTELE AVANGARDEI RUSE (antologie)

            ÎN AMBUTEIAJ & PARTIŢIUNI NABOKOV

          DRUMUL CU ŞI FĂRĂ HIEROGLIFE.
          Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

                   TRADUCERI DIN POEZIA UNIVERSALĂ.
     LITERATURA DIN BASARABIA, SECOLUL XX
                                        (antologie)

TRADUCERI DIN SECOLELE XX – XXI
            
ПЕСЧИНКА - ЖЕМЧУЖИНА – ПУСТЫНЯ  (poeme în limba rusă)

            Leo BUTNARU: BIOBIBLIOGRAFIE (2005)


miercuri, 25 septembrie 2013

BIOBIBLIOGRAFIE PE INTERNET

                             
                        BIOBIBLIOGRAFIE (2005)



    Alte cărţi pe internet
           
                  ŞLEFUITORUL DE LENTILE (2005)

POEME DIN SECOLELE XX – XXI
             (antologie)

INTERVIURI DIN SECOLELE XX – XXI
              (antologie)

                   MANIFESTELE AVANGARDEI RUSE (antologie)

            ÎN AMBUTEIAJ & PARTIŢIUNI NABOKOV

          DRUMUL CU ŞI FĂRĂ HIEROGLIFE.
          Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

                   TRADUCERI DIN POEZIA UNIVERSALĂ.
     LITERATURA DIN BASARABIA, SECOLUL XX
                                        (antologie)

TRADUCERI DIN SECOLELE XX – XXI
           
ПЕСЧИНКА - ЖЕМЧУЖИНА – ПУСТЫНЯ  (poeme în limba rusă)

marți, 24 septembrie 2013

Volumul TRADUCERI DIN SECOLELE XX - XXI - pe internet


        TRADUCERI DIN SECOLELE XX – XXI




                                                   Alte cărţi pe internet

            ŞLEFUITORUL DE LENTILE (2005)

POEME DIN SECOLELE XX – XXI
             (antologie)

INTERVIURI DIN SECOLELE XX – XXI
              (antologie)

                   MANIFESTELE AVANGARDEI RUSE (antologie)

            ÎN AMBUTEIAJ & PARTIŢIUNI NABOKOV

          DRUMUL CU ŞI FĂRĂ HIEROGLIFE.
          Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

                   TRADUCERI DIN POEZIA UNIVERSALĂ.
             LITERATURA DIN BASARABIA, SECOLUL XX
                                        (antologie)

            ПЕСЧИНКА - ЖЕМЧУЖИНА – ПУСТЫНЯ  (poeme în limba rusă)

luni, 23 septembrie 2013

Poeme de CHIRIL COVALGI din revista "Contemporanul", Nr. 9, 2013




*     *     *

Marea era calmă, sub boltă senin,
înotam uşor, ca lunecând pe unt;
privii în urmă – ţărmul se- ndepărtase,
parcă văzut printr- un binoclu- ntors…
Şi se făcu pustiu, ţipenie în jur,
din ceruri coborî o spaimă liniştită –
deci, o să mă înec… sau mă voi trezi…

*    *     *

Să fi fost naşterea mea vestită de solie?
Cineva- i şopti cuiva ceva în taină mare?
Avionul să fi manevrat spre mine?
Barza pe- acoperiş să fi coborât?
gânsacul să- mi fi pus în mână pana?
Sau poate că- n acest scenariu ce mi- e dat
interveni discretul regizor, chiar cel
cu albe aripioare?...

duminică, 22 septembrie 2013

CARTE DE ESEURI PE INTERNET


                                Şlefuitorul de lentile (2005)



                                           ALTE CĂRŢI PE INTERNET

Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)

                   Traduceri din poezia universală. Literatura din Basarabia, secolul XX (antologie)

            Drumul cu şi fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

            În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov

sâmbătă, 21 septembrie 2013

CARTE DE POEME PE INTERNET



                           În ambuteiaj & Partiţiuni Nabokov




                                    Alte cărţi pe internet

Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)

                   Traduceri din poezia universală. Literatura din Basarabia, secolul XX (antologie)

            Drumul cu şi fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

vineri, 20 septembrie 2013

COADA CA MONUMENT



3.I.1992

Dialogul pe care l-am realizat cu Andrei Pleşu are un ecou deosebit. Oricât de sobru ar părea Serafim Saka, însă a fost primul care m-a felicitat, vorbindu-mi elogios de tactica şi abilitatea cu care am condus firul conversaţiei. Însă, fireşte, marele merit e al lui Pleşu care copleşeşte prin inteligenţa sa torenţială. Mi-au mai vorbit – Glebus Sainciuc, Valentina Tăzlăuanu, Aurel Scobioală, Mihail Ion Ciubotaru. Tăzlăuanu zice că dialogul i-a prilejuit o după-amiază de An Nou excepţională; mă invidiază (un fel de a spune, nu?) că am avut şansa să întâlnesc un interlocutor atât de strălucitor ca spirit. Aureliu Busuioc zice că l-am torturat, impunându-i să citească cele două pagini de ziar cu dialogul… Fireşte, nu i-am impus, şi e bine că nu le-a putut lăsa, fără să le ducă la bun sfârşit.
I-am expediat lui Andrei Pleşul dialogul prin Radu Negru de la Iaşi: de acolo e mai uşor să găsească vreun „poştaş” care are treabă la Bucureşti.

joi, 19 septembrie 2013

O ALTĂ CARTE PE INTERNET: JURNALE DE CĂLĂTORIE


Drumul cu şi fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989–2011

http://www.scribd.com/doc/169074296/Butnaru-Leo-JURNALE-DE-CALATORIE-1989-2011



ALTE CĂRŢI PE INTERNET:


Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)

                   Traduceri din poezia universală. Literatura din Basarabia, secolul XX (antologie)

marți, 17 septembrie 2013

POEMUL SĂPTĂMÂNII




Rugămintea de a mi se returna poemul

Şi totuşi într-o bună zi
poate că chiar azi
chiar dacă mă încearcă o spuză de necaz
îmi voi lua inima şi inspiraţia în dinţi
rugându-l pe marele poet X: întoarce-mi poemul
pe care îl tot reciţi lumii
pe care îl tot publici în traduceri până şi în
limba stelară a lui Hlebnikov;
întoarce-mi poemul; de ce ţi-ai împăunat orgoliul
ba chiar şi sufletul în poemul meu
în metaforele lui sclipitoare
care se ştie nu sunt decât stropi de eternitate;
întoarce-mi poemul din care
pe coperta patru a fiecărei cărţi inserezi
ba un fragment ba altul din emoţiile emanate
din conţinutul său adânc-înalt.
La intersecţia dintre două mari şcoli
antică şi avangardistă
tu scrii rânduri din poemul meu pe cele trei ochiuri ale semafoarelor
semnificând prezentul trecutul şi viitorul – urmează
să potriveşti culoarea pentru fiecare din aceste dimensiuni temporale;
la intersecţiile unde se află aceste semafoare
opreşte până şi umbra lui Marinetti purtată de umbra unui automobil
mai frumos – zice italianul – decât umbra
Victoriei din Samothrace; opreşte citeşte – şi
dacă nu ţi-aş fi spus eu primul – întoarce-mi poemul
acest lucru l-ar fi făcut intempestivul italian
crezând că poemul meu este poemul său şi
forţându-te să i-l întorci lui
în loc ca metaforele să revină la cel care le-a izvodit
umila mea persoană.
La aceste intersecţii cu semafoare inter-temporale
vârstele poeţilor nu au nicio relevanţă
necontând că tu eşti între mai vârstnicul Marinetti
şi anii mei oricum mai puţini – chiar aşa
nu contează vârstele poeţilor
ci vârstele poemelor care sunt cu totul altele decât
vârstele pământene sau sub-
pământene – iar acest poem care trebuie să mi-l întorci
e mai mare decât tine
tu nefiind încă la vârsta
dar mai ales la experienţa
ce te-ar sprijini să creezi astfel de poeme
cum e chiar cel pe care trebuie să mi-l întorci
astfel că pur şi simplu e de demnitatea ta să-mi redai poemul
îţi place sau nu aceasta – poezia
e cea mai importantă proprietate privată din câte pot exista
conţinând de-a valma biografia lui Dumnezeu
şi microscopicul CV al autorului
şi ample pasaje din Testamente
spre exemplu Cântarea cântărilor
Cântarul cântarelor…
                                   Prin urmare
te rog iar şi iar: (în)toarce-mi poemul la care ţin atât de mult
la care…
                Chiar acum
dă-mi-l! dă-mi-l!! dă-mi-l!!!...
                                    
                                              Ah cât de gentil
ce echitabil şi corect eşti
prietene Poete care iată chiar acum
mi-ai şi (în)tors poemul – este chiar
poemul pe care-l scriu acum
este exact prezentu-mi poem – de aici în sus
de sus în jos
tors
reîntors
şi care s-ar putea intitulat simplu: RUGĂMINTEA
DE A MI SE RETURNA… Pardon! – DE A MI SE DĂRUI POEMUL…

21.VIII.2013

Vila „Stancu”, Neptun

Leo BUTNARU - Cărţi pe internet


Poeme din secolele XX – XXI (antologie)

Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)

                   Manifestele avangardei ruse (antologie)

                  Песчинка - жемчужина – пустыня  (poeme în limba rusă)
      http://reading-hall.ru/books/20101124.pdf

vineri, 13 septembrie 2013

1991, SFÂRŞIT DE AN

12–20.XI.1991

În drum spre Novosibirsk, de unde vroia să-şi aducă la Chişinău biblioteca; în genere, cu gând de a reveni acasă, aici, în Moldova, cărturarul Gheorghe Bogaci decedează pe undeva la Moscova: atac de cord. Îl înmormântăm exact o săptămână după Ion Gheorghiţă, în vecinătatea mormintelor acestuia şi celui al lui Alexandru Lipcan din cimitirul din strada Armenească. De altfel, pentru a obţine aprobări pentru locuri de înmormântare pe acest petic de pământ înstrăinat, am fost, împreună cu Cimpoi şi Rusu, la primărie. Da, să mai rămână şi ai noştri pe aproape, să nu fie duşi în pustietatea „Doinei”…

S-a destrămat blocul V.– L.– M.– D. … Pentru mine nu e o surpriză; prevăzusem neonesta vremelnicie a acestei alianţe orgolioase, făcusem nişte aluzii la viitorul ei; mai bine zis, la ne-viitor… „Glasul naţiunii” a publicat o listă a scriitorilor care au scris elogios despre Lenin. Cu toate că nu este vizat, Gr. Vieru se revoltă în „Lit. şi arta”. Matcovschi care, din câte mi-a spus N. Roibu, a fost „cruţat”, adică – eliminat din listă, se revoltă şi el. Venise mai deunăzi să ni se plângă de faptul că nedespărţitul său amic de mai ieri-alaltăieri a angajat la serviciu şoferul derbedeu pe care el, Matcovschi, îl dăduse afară de la revista „Basarabia”. Am aflat că îl trimisese pe Valeriu Babanschi să trateze problema, astfel că, la două zile de la ordinul de încorporare în colectiv a rotitorului de volan, este emis un altul – de eliberare a acestuia din funcţie…

sâmbătă, 7 septembrie 2013

UN ROMÂN CARE A MODERNIZAT POEZIA SÂRBĂ: VASKO POPA


   Vasko POPA  (1922 – 1991)

Poet sârb de origine română, născut în comuna Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în  magazinul literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine). Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de ştiinţe şi de arte din Voievodina.
În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută în Serbia.



LECŢIE DE POEZIE

Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau

Ne sărutăm
Şi printre altele
Vorbim despre versuri

Vorbim despre versuri
Şi printre altele
Ne sărutăm

În vremea asta poetul priveşte prin noi undeva
Priveşte prin banca albă
Prin pietrişul aleii

Şi tace minunat
Cu minunatele sale buze de bronz

În parcul municipal din Vârşeţ
Încetul cu încetul mă familiarizez
Cu adevărata esenţă a poeziei

AMUZANTA TAINĂ

Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ

Hohotind încă din pragul uşii
Cer solidari doi metri de vin

Şi crâşmarul umple paharele
Aranjându-le în cruce pe masă
Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime

Împreună cu dânşii şi eu
Beau cu ochii
Amuzanta lor taină