Poeme de CHIRIL COVALGI din revista "Contemporanul", Nr. 9, 2013

*     *     *

Marea era calmă, sub boltă senin,

înotam uşor, ca lunecând pe unt;

privii în urmă – ţărmul se- ndepărtase,

parcă văzut printr- un binoclu- ntors…

Şi se făcu pustiu, ţipenie în jur,

din ceruri coborî o spaimă liniştită –

deci, o să mă înec… sau mă voi trezi…

*    *     *

Să fi fost naşterea mea vestită de solie?

Cineva- i şopti cuiva ceva în taină mare?

Avionul să fi manevrat spre mine?

Barza pe- acoperiş să fi coborât?

gânsacul să- mi fi pus în mână pana?

Sau poate că- n acest scenariu ce mi- e dat

interveni discretul regizor, chiar cel

cu albe aripioare?...

*    *    *

Păsărilor, voi

de sprijin îmi sunteţi,

contez pe voi – să- mi fiţi

trepte salvatoare

când de mine- o fi să mă desprind.

*    *    *

Iubesc această fetişcană, această domnişoară,

când o văd – mi se ia respiraţia,

numai că eu nu am decât vreo şapte ani,

deci încă nu se poate.

Iubesc această domnişoară, această doamnă,

când o văd – amuţesc,

însă de fapt nu e decât portretul ei,

celei ce se isprăvi demult,

deci nu se mai poate.

Iubesc această domnişoară, această doamnă,

când o văd – amuţesc, mi se taie respiraţia,

însă deja am şaptezeci de ani,

deci nu se mai poate.

Iubesc această domnişoară, frumoasa de ea,

amuţesc când e s- o aud,

numai că eu sunt mort demult,

deci nu se mai poate.

*     *     *

Dumnezeu

în mitra Mariei

ocârmuitorul

în uterul femeii

hoţul

în pântecul muierii

mă rog ţie

şi mă tem de tine

femeie născătoare

…boc- boc

*     *     *

Mama mă goni din uterul ei

din voia dragostei

Mama mă înstrăină de la sânul ei

din voia dragostei

Mama- glie mă smulge din viaţă

din voia dragostei?

Maică a Domnului

facă- se voia ta…

*    *    *

Minuscul atom

în marele om

Minusculă planetă

în imensul univers

În palma Ta, Doamne,

ce e mare?

ce e mic?

Cina cea de taină

Cu Tine la masă – doisprezece, dar unde e Maria?

Iuda Te va trăda, Petru se va dezice,

la Înviere prima va veni Maria…

Din obişnuinţă lumea zice – doisprezece…

Da – chiar doisprezece! Dar plus una!

Maria Magdalena.

*    *    *

Îndărăt

Istoria fără mine

În faţă

Deja Istoria fără mine

Pe axa ei –

Eu

Dragoste

Braţ în sus

– spre cer

Braţ în jos

– spre pământ

Braţ în dreapta

– spre oameni

Braţ în stânga

– spre tine

Cruce

Traducere de

                    Leo BUTNARU

P.S. În varianta redacţională prenumele  e ortografiat Kiril, poetul însă preferând varianta: Chiril.