luni, 23 septembrie 2013

Poeme de CHIRIL COVALGI din revista "Contemporanul", Nr. 9, 2013




*     *     *

Marea era calmă, sub boltă senin,
înotam uşor, ca lunecând pe unt;
privii în urmă – ţărmul se- ndepărtase,
parcă văzut printr- un binoclu- ntors…
Şi se făcu pustiu, ţipenie în jur,
din ceruri coborî o spaimă liniştită –
deci, o să mă înec… sau mă voi trezi…

*    *     *

Să fi fost naşterea mea vestită de solie?
Cineva- i şopti cuiva ceva în taină mare?
Avionul să fi manevrat spre mine?
Barza pe- acoperiş să fi coborât?
gânsacul să- mi fi pus în mână pana?
Sau poate că- n acest scenariu ce mi- e dat
interveni discretul regizor, chiar cel
cu albe aripioare?...


*    *    *

Păsărilor, voi
de sprijin îmi sunteţi,
contez pe voi – să- mi fiţi
trepte salvatoare
când de mine- o fi să mă desprind.

*    *    *

Iubesc această fetişcană, această domnişoară,
când o văd – mi se ia respiraţia,
numai că eu nu am decât vreo şapte ani,
deci încă nu se poate.
Iubesc această domnişoară, această doamnă,
când o văd – amuţesc,
însă de fapt nu e decât portretul ei,
celei ce se isprăvi demult,
deci nu se mai poate.
Iubesc această domnişoară, această doamnă,
când o văd – amuţesc, mi se taie respiraţia,
însă deja am şaptezeci de ani,
deci nu se mai poate.
Iubesc această domnişoară, frumoasa de ea,
amuţesc când e s- o aud,
numai că eu sunt mort demult,
deci nu se mai poate.

*     *     *

Dumnezeu
în mitra Mariei
ocârmuitorul
în uterul femeii
hoţul
în pântecul muierii
mă rog ţie
şi mă tem de tine
femeie născătoare
…boc- boc

*     *     *

Mama mă goni din uterul ei
din voia dragostei
Mama mă înstrăină de la sânul ei
din voia dragostei
Mama- glie mă smulge din viaţă
din voia dragostei?
Maică a Domnului
facă- se voia ta…

*    *    *

Minuscul atom
în marele om
Minusculă planetă
în imensul univers
În palma Ta, Doamne,
ce e mare?
ce e mic?

Cina cea de taină

Cu Tine la masă – doisprezece, dar unde e Maria?
Iuda Te va trăda, Petru se va dezice,
la Înviere prima va veni Maria…
Din obişnuinţă lumea zice – doisprezece…
Da – chiar doisprezece! Dar plus una!
Maria Magdalena.

*    *    *

Îndărăt
Istoria fără mine
În faţă

Deja Istoria fără mine
Pe axa ei –
Eu

Dragoste

Braţ în sus
– spre cer
Braţ în jos
– spre pământ
Braţ în dreapta
– spre oameni
Braţ în stânga
– spre tine
Cruce

Traducere de

                    Leo BUTNARU

P.S. În varianta redacţională prenumele  e ortografiat Kiril, poetul însă preferând varianta: Chiril.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu