POEME DIN

Leo BUTNARU    

                             

Cutia

                     Iute ca gândul.

                                 (Zicere)  

Prin metamorfoze de-nţelesuri

şi ne-nţelesuri

prin transferuri semantice ca

mici spectacole de metafore

uite ajung a-mi da seama că

în existenţa mea

solicitată mereu între teze şi antiteze

cutia craniană

cu tot ce are în ea

e pe bune

cutia mea de viteze.

Poem

Nu te teme – apropie-te

de inima mea

radiopasivă…

  Dumnezeu, Lazăr, Poezia

Cum gândesc eu acum

foarte naiv

îmi zic:

la o adică de ce nu ar fi putut să fie?

 Adică

la celebra pilduire cu reînvierea

ca minunăţie

Dumnezeu ar fi spus:

– Scoală, Lazăre, şi

                               citeşte poezie!

Arbore genealogic

Eterna problemă cu

execrabilul comportament al moştenitorilor… –

încât

până şi arborele genealogic pare a fi un nuc în care

descendenţii bat cu prăjinile…

Arbore genealogic; Oblic

În amurg

de jur-împrejurul Turnului din Pisa

înclinat în talie

sunt oblice umbrele toate

ba chiar ţi se pare

că-n deplina asta oblicitate

cel mai drept e totuşi Turnul din Pisa

pe când înclinată-n talie

ar fi restul – întreaga Italie.

Aveţi grijă

Aveţi grijă de gâştele-cloşte, romani,

puneţi-le la timp pe ouă,

înmulţiţi, îngrijiţi bobocii guralivi

pentru că

aşa cum pericolul nicidecum nu amijă

nu se ştie niciodată

dacă

peste antichităţi viitoare sau

doar peste câţiva ani

nu va fi din nou nevoie ca Roma

să fie salvată.

Romani, de cloşte aveţi grijă –

de cloşte-solo

sau de incubatoare în care

ca la opera din Scala

bobocilor dolofani cultivaţi-le glasul mare...

Aveţi grijă de cloşte, romani...

Aveţi grijă; Înainte de somn

Apus deja potolit, sieşi supus.

E mai mult spectru decât pară.

Şi în desenul cosmic prinde să-ţi pară

că vezi scoasă înainte de somn şi pusă

într-un fabulos pahar cu apă

o supra-uriaşă proteză dentară.

Cine o fi venerabilul, bătrânul Domn

pregătit de adâncile soamne?

Poate chiar Tu, Doamne ?...

Aveţi grijă; Înainte de somn; Din zi în zi, inevitabila inversie

Asta e viaţa… Învaţă să o trăieşti înţelept

ascultă-i latinescul carpe diem

ca pe un tainic şi imanent recviem.

Deci fii cumpătat în toate

pentru că de la un punct încolo

darurile vieţii prind să mai scadă

sau chiar să fie amânate până la calendele greceşti

toate astea însemnând în fine

că – mâine

va fi mai bine decât poimâine…

şi tot aşa până binele ajunge-va

rău deplin…

Amin.

Sus, zângănind

Uneori

sus

în cer

răsună

zângănit

un sunet ciudat…

nici nu ai şti ce să spui…

Nu-i exclus

lovindu-se de podeaua vreunui supermarket

zăngăneşte oarece nimb

rostogolit din vitrină

căzut din cui…

Sus, zângănind; O singură direcţie…

De nu ar fi, poate, prea de tot frumos

sigur că ar fi nespus de generos:

                                                    viaţa

dus-întors!...

Sus, zângănind; O singură direcţie; De profundis

Uneori

reuşesc

să

ajung

în

străfundul

-

străfund

al

realităţii…

Fantastic!

Muzele neaoşe

Chiar de ele impulsionat

mi le imaginezi pe ele –muzele ce au inspirat

anonimii autori de folclor

ele, care ar fi fost vreo patru sau cinci – exact

cum zice dicţionarul: divinităţi alegorice

simple cât se poate

un fel de ţărăncuţe încântătoare –

generoasele muze

patru sau cinci

în ii cu râuri pe mâneci

de la altiţă la manşetă

şi în uşoare opinci.

Însă după obiceiul de a inspira creatori de folclor

dincolo de limitele de gen

unde încep academii peripatetice cu poeţi şi filozofi

sau timide biserici cu teozofi

sau, pur şi simplu, dincolo de vreun înflorit câmp de cartofi –

deja muzele-ţărăncuţe de ieri

inspiră mai rar

păşesc mai stângaci nu ştiu cum

pe înaltele tocuri de pantofi…

Ele,

patru sau cinci,

neaoşe,

de pe aici…

Muzele neaoşe; Vis?

Se întâmpla cam aşa: din vizuina

şi viziunea înţelepciunii

lumii

ieşea cârtiţa filosofiei; da

aşa ceva…

– E de presupus

spre deosebire de subpământeana

biologica ei surată

cârtiţă filosofiei vedea…

– Ba… Totul rămăsese

precum se ştia…

Muzele neaoşe; Vis?; Situaţie

Chiar fără de capăt e infinitul?... – În propria creaţie

o fi şi Dumnezeu

depăşit de situaţie…