Vă recomand un mare poet: Leons Briedis

Carte editată de Fundaţia Culturală Poezia, Iaşi, 2011

Leons Briedis s-a născut în anul 1949. A studiat Filologia la Universitatea Letonă (1968-1970), apoi Filologia Română şi Spaniolă la Universitatea din Chişinău (1972-1974)*, perioadă care l-a marcat în mod special, precum remarcă însăşi poetul, dar şi exegeţii creaţiei sale: „...Şi este importantă Moldova. Leons Briedis a studiat la Universitatea din Chişinău.  Această perioadă de viaţă nu doar a influenţat esenţialmente destinul său (din Moldova a revenit cu soţia Maria), nu doar i-a dat posibilitatea să înveţe limbile spaniolă, italiană, portugheză, română, dar şi posibilitatea de a cunoaşte nemijlocit bogăţia culturală şi poezia diverselor popoare; să traducă şi astfel să aducă o parte din această bogăţie în contextul culturii letone: traduceri din Tudor Arghezi, Petrarca, Lucian Blaga, Agostino Neto; să alcătuiască antologia poeziei din Moldova – iată doar câteva realizări în acest domeniu”. (Inta Ciacla, Riga, 1986).

În anii 1977-1979 Leons Briedis a frecventat cursuri la Institutul de literatură „Gorki” din Moscova. Este poet, prozator, eseist, publicist şi critic literar, traducător din latină, engleză şi, în mod special, din limbile neolatine – română, spaniolă, italiană, portugheza, catalană. Autor al peste treizeci de cărţi originale (poeme, proză, eseuri, cărţi pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. Membru al Uniunii Scriitorilor din Letonia (1974), membru al PEN Centrului Internaţional, din anul 2008 – membru al Academiei de Ştiinţe al ţării sale. Pentru prestigioasa-i activitate literară i s-au acordat distincţii în Letonia (inclusiv, cea mai înaltă: Ordinul celor Trei Stele, 1999), Lituania, România şi Portugalia (Ordem do Merito Comendador, decoraţia supremă a acestei ţări). În prezent publică revista „Kentaurs XXI”, este directorul editurii private „Minerva”.

Din limba română a tradus şi a publicat 21 de cărţi: Poveşti populare, Folclor pentru copii, Antologia prozei scurte a scriitorilor din Moldova, romane de Zaharia Stancu, proză de  Ana Blandiana, Mircea Eliade, Antologia poeţilor din Moldova, poeţi romani şi din Moldova în cărţi aparte (Tudor Arghezi, Liviu Damian, Nichita Stănescu, Lucian Blaga,  Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Gellu Naum, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu ş. a.), precum şi nenumărate publicaţii în presa periodică.

Este asistat, dar şi... „concurat” de soţia sa, Maria Briede-Macovei (născută la sudul Basarabiei, pe când avea doar doi anişori a fost deportată împreună cu familia în GULAG) eseistă, traducătoare din română în letonă şi de fiul său Adrians Briedis-Macovei, interesat şi de subiecte din istoria şi cultura românească. Chemat de subiect şi origini, tânărul poet, dramaturg, actor şi cineast vizitează periodic Chişinăul, a călătorit prin România, pentru a-şi redescoperi în adâncurile memoriei limba română pe care o vorbea pe când era copil.

Unele poeme ale prietenului Leons Briedis, cu adevărat mare poet de pe tărâmurile chilimbarului baltic, european, le-am tradus din limbile franceză şi italiană, în alte cazuri beneficiind de variantele juxtalineare, în română sau rusă, ale colegului (poreclit, respectuos, de confraţii mai tineri: NAPOLeons BONAbriedis).

Leo Butnaru

­­­­­­­___________________

*În realitate, lucrurile luaseră o întorsătură dramatică: în anul 1970, studentul Leons Briedis a fost exmatriculat din Universitatea din Riga drept element antisovietic, îşi caută refugiu în Moldova (republică sovietică socialistă şi ea), de unde, însă, în 1974 este expulzat, deoarece a refuzat să colaboreze cu KGB-ul („În caz contrar, trebuia să vă denunţ pe voi toţi”, mi-a scris Leons.). Ba chiar, mai târziu, a fost „rugat” să plece şi din Moscova, pentru aceeaşi poziţie în răspăr cu puterea oficială. Şi iată finalul de răvaş de la prietenul Briedis: „Am avut neplăceri şi cu securitatea română din cauza legăturilor mele cu Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Ion Caraion, Ştefan Augustin Doinaş, Norman Manea şi aşa mai departe...” Ce ar mai fi de comentat?... Briedis nu e doar un mare poet, ci şi un om de caracter.

SUFLET DE-A-NDOASELEA

întreaga viaţă mă simt stânjenit

de parcă m-aş fi născut

cu sufletul de-a-ndoaselea

nici ceilalţi nu sunt altfel

însă-n orice caz dânşii se simt confortabil

deoarece s-au şi obişnuit

cu această bizarerie predestinată de multă vreme

care le-a devenit o chestiune nespus de firească

de fiece zi

chiar bucurându-i

eu unul

nu am

ce

le

reproşa

de asemenea şi eu mă grăbeam a mă naşte

încât fără să vreau mi-am îmbrăcat sufletul de-a-ndoaselea

şi iată că pe întreaga durată a vieţii sale

nimeni nu a reuşit să mi-l potrivească firesc

EU ŞI UMBRA CRUCII MELE

la începuturi eram atât de mulţi

cât firele de nisip în pustiu sau valurile-n mare

ori spicele în holde

însă nimeni nu a reuşit să facă acest drum până la capăt

astfel că astăzi e deja inutil

de a-i imputa cuiva ceva

deoarece fiecare a procedat

precum i-a dictat conştiinţa

încât nici Domnul Dumnezeu

nu are ce reproşa!

pe acest drum al Golgotei

am rămas doar noi doi:

eu şi umbra crucii mele

deoarece până şi propria-mi umbră –

la timp şi ascultătoare – a şi reuşit să se dea la o parte

ALBINELE METAFIZICE

nu zidesc casă

şi nici poporul nu-l îndrum încotrova

ci stau sub albele flori de salcâm

totuna fiindu-mi de sunt la Paris unde Sena curge pe-ndelete

pe-alături de Notre-Dame

sau poate acolo unde străveche

mocneşte lirica doină ce se trage din vremuri

de care deja nimeni nu-şi mai aminteşte

atâta timp cât îmi sunt date

atare senzaţii care în fiece primăvară

ca nişte albine metafizice se afundă în flori de salcâm

răsună o melodie lină şi sinceră

ce-mi reînvie în memorie

arse demult

toate punţile spre Patria mea