Din Cartea de leologisme

 

·  În cazul mai multor celebrităţi există un – dar, dar nu  – substantiv, ci – conjuncţie; adică – nu dar ca har, ci dar ca – însă...

·  Nu poate exista îndoială: Calea Laptelui e din lapte-praf.

·  Gripa (c)aviară.

·  O floare abia-abia: păpăAdia.

·  Cât a fost în viaţă, poetul a tot încasat lovituri sub centură. Şi iată-l, azi, luând lovituri sub... centenar...

·  Ion Caramitru, alias – Ion CaraMetru antic.

·  Ah, prietene Haiawatha, în pofida avertismentelor ministerului sănătăţii, de dragul ideii tale fixe aş putea relua fumatul!

·  E un prestidigitator/scamator slăbuţ: chiar dacă are ceva în clin, nu are ceva şi în mânecă...

·  Aşa o fi – evoluţia umană decurge în spirală. Bineînţeles, nu în... spirala-sterilet...

·  Nu e rău nici unul şi jumătate, însă excelent e: totul şi jumătate!

·  Liceul fantastico-teoretic, unde se învaţă a-ţi iubi aproapele.

·  Ah, fardata mea! Permite-mi să scriu, cu carioca, pe fruntea ta: „Atenţie, vopsit!”

·  De la un moment încolo, încetul cu încetul, din genialitatea şi desăvârşirea stării de copilăriei cădem în iremediabila imperfecţiune a  maturităţii.

·  De la maimuţă – la lipsa de omenie.

·  Ce scurtă fost-a primăvara iubirii: Alba ca Zăpada se topi...

·  „El a iubit critica literară” –  de ce nu ar fi şi acesta un epitaf?...

·  În lumina faptei lui Nero?... Bineînţeles, pentru că ardea totul în jur.

·  De cum aude de postul mare, se gândeşte cum ar face să-l ocupe anume el.

·  – 50% (Re)duceri de nas.

·  Papa-rudă cu papa de la Roma.

·  La Poşta literară pot fi utilizate, deopotrivă, două modele de răspuns-standard: „Mai reveniţi” şi – „Reveniţi-vă”.

·  Mai înainte, actualul mini-stru fusese maxi-stru.

·  Pe stradă, domnişoare cu ombilicul la vedere, pentru că Euridice e deja... Euburice...

·  Anunţuri pentru „Spaţii de închiriat”. Dar unde sunt cele pentru timp de închiriat?...

·  O mie şi una de nopţi şi doar o mie de zori... Ce noapte interminabilă!...

·  Dinte cariat ajuns... anticariat, adică – plombat.

·  Spus în treacăt, auzit în treacăt, înţeles în treacăt, uitat în treacăt... – Mână, birjar, şi du-mă în treacăt!...

·  Antologie: „Poezia sovietică post-mortem”.

·  Orice scop măreţ, dar neîmplinit, e un fel de scop-ire...

·  Insul avea un chip ca cel mai ros buton al liftului: P – parter.

·  De fapt, parţial... semantic, cuvântul „murdar” pare a fi mai curat decât însuşi cuvântul „curăţenie”. Primul conţine, inclus, substantivul „dar”. Însă ce substantiv, inclus, conţine cuvântul „cur-ăţenie”?

·  În anumite cazuri, numele nerostite sunt ca şi irosite.

·  Înţeleptul e cel care nu confundă darul vorbirii cu harul vorbirii.

·  Dacă o laşi baltă, aşteaptă broaştele.

·  Asta e: viaţa co(s)mică a omului...

·  Uneori, când te autoexaminezi, îndreptându-ţi întreaga atenţie asupra propriului sine, simţi că acolo, în interiorul tău, se mişcă ceva: e... autodistrugerea...

·  Pleonasmul pleonasmelor: De o infinitudine şi mai bine de ori.

·  Nu e niciun paradox că V. Maiakovski a scris poemul „Norul cu pantaloni”, iar Anna Ahmatova nu s-a gândit să scrie „Norul cu fustă”.

·  Nuanţă verbocreatorie: nu e nimic comun între „soios” şi soios (ca ceva de... soi, nu?).

·  Noli me mutantgere.

·  Calofil ca un cal foarte vorbitor, ăla, din poveste, al lui Făt Frumos fiul iepei.

·  O scară pentru Oscar(ă).

·  La Cernăuţi, profesorul şi filotimul lui Mihai Eminescu a fost @ Pumnul!

·  La Iaşi, un revoltat poate ajunge un… reboltat (dacă frecventează „Bolta rece”).

·  Din diamante au rămas doar… amante, iar din carate – cară-te!

·  Despre forţa retoricii: De la un punct (...o pietricea) încolo, Demostene devine – Demonstrene!

·  Solid? – Nu de puţine ori – nasol-id.

·  Soaţa a mers şi mai departe în rele: de la acerbă a ajuns (şi)... a-ciorbă.

·  Seducţie pe pustii.

·  Unui scriitor să-i dai pace să scrie? Şi război – ca să ajungă... Tolstoi.

·  Barem la Crăciun să le spunem lucrurilor pe nume (deplin): Santa Klaus-trofobie.

·  Proorocul MuHamlet.

·  Crizantema?... Criza-n temă  (de poezie).

·  Da, ţânţarul e destul de mic, însă nu suficient, pentru-a ajunge regele insectelor. (Spre deosebire de animale, fiare, la gâze ierarhia e inversă: micul – e mare.)

·  Diferenţa dintre – „ducă-se pe pustiu” şi – „adus de pustiu”.

·  Dom’le, pe lângă ăsta, de care vreau să-ţi spun, Prometeu nu a fost decât un îngeraş, aproape. Ăsta, dom’le, le-a furat zeilor nu numai focul, ci şi... cenuşa! De nu mai au bieţii olimpieni ce să-şi pună pe creştet!

·  Pulsul zămislirii şi verbocreţiei perpetue al limbii şi literaturii române se situează (deocamdată) între doi poli (...mobili!): 1/ Torna, fratre, torna! – şi: 2/ Turnavitu, frate, turnavitu! De unde şi: 3/ Poeţii cu Muza, prozatorii – cu HurMuza (deoarece vorbeam anume de verbocreaţie întru permanentă zămislire).

·  În cimitir, crucile: atâtea semne plus care sunt tot atâtea minusuri...

·  Poţi fi şi mai rău decât mână-spartă: – ...soartă-spartă...

·  Omul îşi duce, iar istoria îşi (a)duce veacul...

·  În Cimitirul vesel de la Săpânţa mă gândeam şi la un alt gen de cimitir „original”: Cimitirul celor morţi de râs. De râsu-săpânţu.

·  Uneori, abia după ce cobori de pe Ducipal, te simţi călare pe situaţie.

·  Este firesc ca artistul atent să remarce că, pentru el, – soarta conţine inclusă – arta. Probabil, predestinat.

·  Când biologia bărbatului pătrunde în biologia femeii – e a plăcere, a naştere, a viaţă. Când biologia femeii pătrunde în biologia bărbatului – e a boală, a pieire...

·  Fiţi atenţi la nuanţe: există inşi care mimează un fel de naivitate în amestec cu... nai-vanitatea.

·  Uneori, unica şansă de a mai fi cineva, nu e decât să te provoci pe tine însuţi la duel şi – să învingi!

·  E timp pentru aruncatul pietrelor şi timp pentru strânsul celor loviţi  de ele.

·  Când vi se spune: „Vă înţeleg dintr-o jumătate de cuvânt”, de fapt vi se sugerează că vorbiţi cam mult.

·  Filosofia pare a fi o eternă dispută, în care ultimul cuvânt nu-i va aparţine decât... ecoului.

·  Despre un fel de proză: Miniaturămoartă.

·  Una din definiţiile creşterii: îndepărtarea capului de picioare.

·  „Văd lumina de la capătul tunelului!” piscui furnica din ţeava unui pistol kalaşnikov.

·  Bras, liber, fluture (sau delfin), spate... – diversitatea stilurilor de înot... Pe când stilul înecului e unul standard.

·  Răscolirea este starea concavă a spiritului, pe când răscoala – starea lui convexă (!).

·  Fenomen paranoianormal.

·  Nivelul bunăstării creşte, în timp ce starea bunătăţii scade.

·  În timpuri de reclamă: Opreşte-te, clipule!

·  Ciclism. Turul Franţei. Şi al pantalonilor.

·  Sutra solemnizează mutra.

·  G(l)umă de mestecat.

·  Culmea... – câinele ridică piciorul lângă arborele tău genealogic!

·  E mare artă să ştii a deosebi un om căzut pe gânduri, de un altul – căzut pe sentimente. 

·  Posibil, uneori, mai încalcă şi viaţa câte o lege, nişte legi... Însă moartea le încalcă pe toate odată!

·  De ce nu ţi-ai imagina că (nu) ai putea vedea un duhovnic stropind cu agheasmă din... pulverizator?

·  În ţara piticilor nu se folosesc furcile, ci furnicile caudine.

·  Ia aminte la bretelele ăstuia: sunt ca semnul = (egalităţii) între cap şi picioare.

·  Demon(et)izarea femeii.

·  Sigur, anii îşi iau ce-i al lor. Dar, mai ales, al meu.

·  Doamna mea, coboară imediat! – ţi-am promis că o să te port pe palme, nu în cap!

·  Când privesc năpârlita hienă, parcă mi-e jenă…

·  Post-leninism:  Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi – să vă dezvăţaţi, dezvăţaţi şi iar să vă dezvăţaţi!

·  Cu mine însumi ar trebui să fiu ceva mai atent, pentru că  nu de puţine (une)ori sunt dependent de mine însumi ca oponent.

·  Ghiocelul – senzaţie de viaţă prematură.

Izgoniţi de pe sub boschetele raiului Adam şi Eva – în principiu ar fi putut fi cei dintâi pretaţi destinului de boschetar.

        

-----------::::::::::::::::..----------