POEME DIN REVISTA

Leo BUTNARU                                                               

Cot la cot

O senzaţie de parcă

m-aş fi atins cu cotul de cer

o senzaţie de parcă

aş săvârşi o faptă bună

cot la cot cu un înger…

Seminţe de rodii

În străvechile lor timpuri

înainte de luptă

babilonienii mestecau seminţe de rodii

având credinţa că astfel vor deveni invincibili

în atât de recentele noastre timpuri

înainte de a scrie

se întâmplă să mestec şi eu seminţe de rodii

în speranţa că voi fi învins de poezie

seminţe de rodii

întru rodirea cuvântului

Citat celebru

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
            Et nos amours

                                         Apollinaire

De cât – infinit – a tot fost citat cu adâncă nostalgie versul

despre Sena ce curge odată cu dragostea noastră

pe sub podul Mirabeau

a cam ameţit lumea de acest parţial echivoc

încât deja se pare că în lungul Parisului

curge-pluteşte însuşi podul Mirabeau

iar Sena şi dragostea noastră

în fine

sunt statornice

stau pe loc.

Bacovia

                   Dormea întors amorul meu de plumb.

                                                       Geoge Bacovia

Greu, dormea întors amorul său de plumb

Iar, obosit, poetul dormea neîntors

Şi obscuritatea-n lume tăinuia

Metalul măsliniu şi omenescul tors.

Alchimii erau, de azi şi de trecut,

Vibraţie păgână-n vers de acatist

Ca transfer de sens pe largul înţeles

Al timpului de mâine, trist şi hedonist.

Noduri mari de viaţă cu vipere, fachiri

Legau umanul cu ce înseamnă plumbul

În alianţe reci sub umbre albăstrui

Ca despre ele însele lung şir de ştiri

Şi negaţii care izvodeau poemul

Ca dedicaţie şi-ofrandă nimănui.

Dialog

Tu – de o parte

el – de cealaltă parte a cuvintelor

la o parte din ele văzându-le spatele

la cealaltă parte văzându-le faţa.

Carieră

...de regulă

carieră însemnând

săpare pământului

iată în fine

omule

şi adevărata ta carieră: săparea

gropii de mormânt... 

Petrucciani la Père-Lachaise

Michel Petrucciani a fost un pianist foarte mic de statură.

Aşa, trup cam a zecea parte din volumul pe care-l are un pian.

Virtuos cât şapte, el, italo-francez-american.

Încolo – o ştiţi prea bine: jazman de geniu. Succes cu carul. Adorat.

Mort de tânăr. În 2009 i-am văzut mormântul. Şi am presupus –

cât de mic era, geniul a încăput sub capacul pianului

ca sub capac de sicriu – mare

aproape cât o aripă de aeroplan. Chiar aşa

sub capacul negru-eben

cu trupul scund întins pe strune întinse

în cimitirul Père-Lachaise

Petrucciani a fost îngropat cu tot cu pian.

Pumnul şi palma

Din păcate

pumnul meu fură mult

din libertatea palmei care a fost…

Balet

Aceasta nu este pentagonul

doar ca zidărie

nu şi ca eventual conţinut.

Poate că acesta este chiar sexul camuflat

al milităriei propriu-zise

poate că nu

deoarece are prea multe intrări.

Dar şi aici are rost rugăciunea

evlavia care să mai strâmtoreze nedumerirea

întrebarea sau presupunerea cinică

date pe la porţi

pe sub contraforţi

ca o invizibilă horă de iele din baletul Giselle

a trupei din Odessa yankee

(nu cea europeană de la marea neagră)

ca o hoinăreală ritmată sentimentală în alb voalat

micile astea pelerine prin muzica lui Adan

pe scenă ca în sânul lui Adam

protectorul femeilor frumoase

şi cam golaşe

înfeudate artei ca o credinţă oarecum nevralgică

în bătaia proiectoarelor ce ne lasă să înţelegem că

acesta nu este pentagonul ci

posibil

panteonul.

Stenografia viselor

În vis

o nălucă îmi stenografiază visul în care ea stenografiază...

– E-he! poveste veche cu poetul chinez Zhou

care visa că se transformă în fluture

elementul de noutate în ce-mi priveşte înlăuntrul nefiind decât

stenografierea visului de către o nălucă ce aş putea fi chiar eu                                                   

cel ce visez că mă transform în... în mine însumi

adică exact de parcă fluturele în care visa că se transformă poetul chinez

s-ar transforma în el însuşi

                                          în fluturele visat de un poet chinez

sau

      român.

Pro moderaţie

1

Nu poţi dori chiar totul

e cinic chiar şi faţă de generosul

până la iresponsabilitate

peştişor de aur.

Unde mai punem că Dumnezeu

pur şi simplu

nu cunoaşte ecuaţia

totul sau nimic.

2

Până la urmă

păcătoşii, curioşii, lacomii de noi

am avut a ne convinge, Doamne,

că peştişorul de aur nu trage, nu

cât cei doi peşti

şi cele cinci pâini.

Iertare, Doamne, iertare!

Răsărit

Sub flacăra răsăritului

e o pâlpâire străveziu-albastră de parcă

în Siberia ard fabricile de spirt.

Oscilaţie

nu ai ce ascunde – poezia e o artă străveche cu

reputaţia destul de instabilă

mai mult decât oscilantă

de la odă cântată lui Platon

până la darea ei de către acesta afară din cetate

până la darea afară din conştiinţă

unde

să rămână cât mai mult loc pentru filosofie – dar

de obicei

ca un dar imprevizibil

filosofia pomenindu-se în largul ei

degradează

sau se înalţă până la condiţia de poezie

sau chiar se contopeşte cu aceasta

care

vă spuneam

este o artă străveche

cu reputaţia destul de... – ce să mai vorbim –

oscilantă...

Lansare de carte

În ziua Judecăţii de Apoi

posibil să fie lansate tomurile de memorii ale

unui asasin:

Moartea.

Trup şi suflet

Frică!.. Dar fără

să treacă în groază –

                                  s-a înspăimântat doar carnea

nu şi sufletul.

Poveste

În fine

s-a descoperit gena

ba chiar cromozomul deplin care

ar face omul apt pentru nemurire…

…Mă rog

cam aşa sunt poveştile toate

bune de spus nu înainte din somn

ci la trezire

şi din vis

şi din realitate…