20.V.1993
Am trecut pe la anticariat, de unde m-am ales cu
vreo 15 cărţi de poeme, n-aş zice că valoroase toate, însă din cele apărute pe
parcursul anilor, la
Bucureşti , dar care nu au ajuns (la mine) la timpul
respectiv, pe la
Chişinău. Trei titluri: Oario Samper, „Poeme”, Cassian Maria
Spiridon, „Pornind de la zero” şi Mircea Florian Şandru, „Legătura de sânge”.
Lectură la zi: „Întrebări pentru sfârşit de
mileniu” (convorbiri cu Le Monde), editura
„Humanitas”.
Am trecut pe la anticariat, de unde m-am ales cu
vreo 15 cărţi de poeme, n-aş zice că valoroase toate, însă din cele apărute pe
parcursul anilor, la
Bucureşti , dar care nu au ajuns (la mine) la timpul
respectiv, pe la
Chişinău. Trei titluri: Oario Samper, „Poeme”, Cassian Maria
Spiridon, „Pornind de la zero” şi Mircea Florian Şandru, „Legătura de sânge”.
Lectură la zi: „Întrebări pentru sfârşit de
mileniu” (convorbiri cu Le Monde),
editura „Humanitas”.
21.V.1993
Astăzi trebuie să se producă un finis coronat opus! Sub aspect
stomatologic, adică, trebuia să-mi încoronez dantura. Pe la 8,20, telefonez la
clinică. Sora medicală îmi spune să fiu acolo, în temutul fotoliu, peste 2 ore.
Vin la timp, ca să aflu că dl profesor Cojocaru se reţine, având un necaz:
şuvoaiele de apă declanşate de ploaia din ajun i-au inundat garajul. Dar se
ştie ce are moldoveanul în garaj – mai multe, inclusiv beci, inclusiv diferite
utilaje, mobilă procurată încă la preţuri vechi, convenabile, de până la devalorizare…
Mai aştept 2 ore, pentru a afla că dl Cojocaru îşi cere scuze, însă astăzi nu
va mai putea veni. Deci, finisul şi
finişul stomatologic se pot produce doar mâine.
Iar la clinică, dintre scriitorii ne-colţoşi au
mai apărut Cimpoi şi cu Hazin. De, prindem a muşca tot mai slab…
Intră pe la mine Valeriu Matei. Îi ofer, contra
schimb posibil (să vedem ce propune el), Eliade, „Tratatul de istorie a
religiilor”, şi volumul VI de Platon. Zice că, la editura „Hyperion”, cele două
cărţi „hrăpăreţe” ale lui Dra. şi Sco. „i-au păpat” copertele pentru alte 40 de
volume, mai mici ca tiraj (ofset nr. 1, 190 gr.). De unde supărarea şi brusca
iniţiativă de a se crea o editură pentru copii: strâmtoraţi şi mustraţi aici,
„protagoniştii” să se simtă în largul lor dincolo, la editura lor „personală”…
Apoi intră Vladimir Beşleagă şi convenim referitor
la viitorul nostru interviu. El zice că ar dori să discutăm cu reportofonul în
faţă (de multă vreme, lucru obişnuit pentru mine). Să vedem.
Ieri, întorcându-se de la Bucureşti , A. Christi mă
anunţă că Cezar Baltag ar vrea să-i dau nişte repere biobibliografice pentru
grupajul de versuri care urmează să apară în revista „Viaţa românească”.
Telefonez. Informaţia este necesară pentru varianta engleză a revistei. (Ho,
bre, nu-l strâmtora pe… Shakespeare pe care-l iubeşti la nebunie!)
Se vede că azi a fost să fie o zi despre
interviuri. Ion Gherman îmi oferă nr. 4 al revistei „Basarabia” în care
dialogăm cu Cezar Baltag. Convenim să le prezint şi dialogul-maraton cu Ioan
Alexandru.
Peste un timp, îmi telefonează Valentina Tăzlăuanu
(cumnata lui I. Gherman!), spunându-mi că i-a plăcut interviul cu Aureliu
Busuioc, ce va apărea în nr. 3 al „Sud-Est”-ului. (Ieri, îmi spusese lucruri
asemănătoare şi Valeria Grosu care, am înţeles, e angajată cu jumătate de
salariu la „S.-E.”
Vasile Spinei mă invită la o şampanie.
Intenţionează să-şi scoată prima carte de versuri căreia mă roagă să-i fiu
lector. Cine ştie… Este important ca în contextul debuturilor să nu fie cel mai
palid. Zice că i-a prezentat câteva texte şi lui Sică Romanciuc („LA”) şi lui
Vasile Tărâţeanu pentru „Plai românesc” (Cernăuţi). Mâine apare nr. 10 (cum ar
veni… mini-jubiliar) al „Caietelor de cultură”, dedicat lui George Enescu.
30.V.1993
Povesteam despre garajele inundate. Dl Cojocaru
veni şi cu o veste zguduitoare: cunoscutul profesor Buşan e nenorocit – i-au
ars circa 25 la sută din piele! În ajun, medicul luase balonul de gaz de la
automobil, trecând motorul pe benzină. A doua zi, după ce mai scoaseră apă din
subsolul garajului, intră cu doi cunoscuţi să servească un pahar de vin. Cineva
aprinde ţigara. O explozie! Dărâmături! Cauza: balonul fusese lăsat neînchis,
gazul se scurse, depunându-se la fundul beciului. Toţi trei s-au ales cu traume
extrem de grave. Ce nenorocire…
La noua librărie a editurii „Hyperion”, în fostul
local al rău-famatei „Voiennaia kniga” (Cartea militară), a avut loc lansarea
volumului de interviuri al lui M. Cimpoi „Spre un nou Eminescu” (titlu oarecum
discutabil). Prezenţi: Constantin Ciopraga de la Iaşi , Ion Ungureanu,
Alexandru Moşanu, Ion Hadârcă, Ion Ţăranu de la Ambasada Română
În sfârşit, mi-a venit corectura la volumul de
poeme „Puntea de acces”. Poate dă Domnul să apară cartea până în toamnă sau
barem anul acesta.
Vladimir Beşleagă telefonează, propunând,
chipurile, din partea cuiva sosit de dincolo, o maşină de dactilografiat care
costă, zice, 300 de mii, însă pe care caritabilul posesor o lasă la 200 de mii.
Stupoare! Parcă nu ar şti nimeni că, la
Iaşi sau Bucureşti, o maşină de scris face între 30 şi 60 de
mii de lei. Iar la noi, poftim, ia de la consignaţie una cu 40-50 de mii de
ruble. Asta e cu bişniţarii neinformaţi sau de-a dreptul obraznici, cum ar fi
şi cunoştinţa dlui Beşleagă, sosită de dincolo.
Dactilografiez interviul cu Ioan Alexandru,
solicitat de Ion Gherman pentru „Basarabia”. Va avea cam la 2 coli de autor.
(Odată ce suntem doi, înseamnă că sunt coli de… autori.)
În sfârşit, după două abonamente ce mi se păreau
zadarnice, soseşte un număr (triplu: 349-350-351) din „Secolul 20” , dedicat Olandei. Nu e rău.
Poate dă Domnul şi vin şi altele.
Tot de-ale scrisului: în cuvântul de la lansarea
cărţii sale, Cimpoi îi mulţumeşte lui Ion Ungureanu pentru cerneala neagră pe
care i-a adus-o (deficitară!) tocmai din fostul Leningrad. Ce să-i faci… Mie
cineva mi-a adus cremă sură pentru ghete tocmai de la Viniţa. Se
1.VI.1993
În virtutea celei mai banale obişnuinţe, de te
întrebi dacă 1 iunie e chiar prima zi de vară, tot adie niţel a tresărire de
eveniment. Intim, dar eveniment.
Vladimir Beşleagă îi lasă vorbă secretarei USM
să-i telefonez. Îmi zic că e ceva ce priveşte interviul pe care ţinem să-l
realizăm. Telefonez. Aşa e, chestia cu eventualul nostru dialog. Însă, cu
acordul comun al părţilor „beligerante”, să-l mai amânăm o vreme. „Te-am
căutat, ca să nu crezi că a rămas zadarnică pornirea noastră. Dar te rog să mai
aşteptăm câteva zile. Vorba e că în sfârşit am găsit «Confesiunile» Sfântului Augustin. În franceză. Buchisesc.
Cu dicţionare, cu rememorări. Eu am făcut puţină franceză la vremea mea. Cu
greu, mă descurc totuşi”. De, voia boierilor dvs.! „La sine aţi găsit Sfântul?”
„La Andrei
Ţurcanu”. Bun. Blitz!
Una din cele mai frecvente expresii: condiţiile
economiei de piaţă. Însă realitatea sugerează ceva mai grav, mai dur, mai
adecvat fiind să se spună: condiţiile economiei de viaţă.
Ieri, intru pe la
Ion Gherman
De, ideile fixe ale lui Mitică, dar nu numai.
Reacţiunea, neagra reacţiune comunistă cloceşte prin birourile cu nişte guri de
ambrazură (clădirea fostului CC şi a actualului parlament). Se spune că s-a dat
ordine să fie suspendat „Telematinalul”. Apoi îmi telefonează Vasile Gârneţ,
întrebându-mă alarmat dacă ar avea temei zvonul că suflete răpănoase
intenţionează să sisteze retransmiterea canalului TVR. Cică, i-a telefonat lui
Pârţac (ce nume ne conduc audiovizualul!), acesta dând din coadă: ba că e zvon,
ba că pe undeva pe sus s-a făcut aluzie la o posibilă „înţărcare” a celor
holbaţi spre TVR… „Şi-ncet spre CC o ia,/ – Căţeaua (comunistă) rămâne căţea”,
– iată că-l parafrazez pe Cărare…
Alte zvonuri: vor fi demişi miniştrii Ungureanu şi
Mătcaş. Primul va pleca ambasador în România, iar celui de-al doilea i se va
propune postul de adjunct la ministerul culturii, iar ministru va fi propus
renumitul dătător din coadă Ion Suruceanu (cochetează făţiş cu cei anti-noi).
Matcovschi îmi spune că la banchetul acestui „patriot” descoperit ad hoc a fost şi Snegur. Vede-se că
ceremonia a decurs într-un mod destul de ambiguu şi înclinând evident spre
nişte vânzări-cumpărări politice. În semn de protest, Mihai Dolgan şi cu
Petrică Teodorovici le-au comandat muzicanţilor, pentru Suruceanu, o melodie
rusească, ei plecând în mod demonstrativ… Ceilalţi au rămas, urzind în
continuare strategiile laşităţii…
Împăratul Marc Aureliu ar fi avut suficiente şanse
să ajungă în frontul poeţilor post-modernişti, fie şi din considerentul că în
tihnitul, autosupravegheatul său stoicism îşi cultiva pasiunea pentru cuvintele
rare, misterioase, în urma puţinei, foarte puţinei lor solicitări, abordări de
către alţi autori, şi – pasiune pentru invenţii lingvistice, fabricând, pe când
încă nici numele de fabrică nu exista, – fabricând cuvinte. Ceea ce
avangardiştii ruşi numeau, pe la începutul acestui secol, slovotvorcestvo – creare de cuvinte; verbocreaţie.
Aici e aici: critic cu „figură rotund dolofană şi
care nu trădează decât o beatitudine nepăsătoare”. Despre cine a fost spus?
Despre M. C.? Se putea spune la fel şi despre el, însă, ceva mai înainte cu 62
de ani, a spus-o Vladimir Dumitrescu despre Eugen Lovineacu. Păi, zic eu, chiar
dacă e un pic înţepătoare această formulă de portret, pus în rând, şi la bine,
şi la niţel… rău, cu E. Lovinescu, Cimpoi n-are motive să se supere, ci doar
să-şi afişeze zâmbetul dezinvolt pe figura sa… (vezi citatul de la început).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu