Numele și faptele ei sunt invocate în ode bizantine,
dar și în numeroase opere ale timpurilor ce au înaintat spre noi. O cântă și
Palad (sf.sec. IV – înc. sec.V): „Când ești în preajma mea și-ți aud glasul,/
Parcă în preajma astrelor mă aflu –,/ Căci tu, Hypatia, rămâi cerească/ Și-n
faptă și în vorbă și-n lumina/ Științei preacurate ce ne-o dărui”.
A fost fiica celebrului matematician Theon din Alexandria, ilustrissima
Hypatia (n. între 350–370),
matematician, filosof și astronom care, în fresca lui Rafael „Scuola di Atene”,
se află între Parmenide și Pitagora. În această „flancare”/ poziționare e multă
prețuire, adevărată venerație pentru Hypatia care, pentru mine, reprezintă
prototipul femeii moderne în plinătatea manifestării capacităților ei
spirituale, intelectuale, dar și a frumuseții, și a libertății de afirmare. La
momentul amintit aici, se întâmplase deja o pregnantă perpetuare a gloriei
geniului feminin, între data linșării Hypatiei de către fanaticii religioși din
Alexandria (415) și a capodoperei lui Rafael (1511) derulându-se 11 secole.
 |
| Hypatia în fresca lui Rafael „Școala din Atena” |
Socrates
Scholasticus, istoric bizantin al creștinismului, o
portretiza astfel: „Prin învățătură, ea îi întrecea pe toți filosofii
contemporani; era continuatoarea școlii platoniene... Astfel că cei care doreau
să studieze filosofia veneau la ea de pretutindeni. Inteligentă în cel mai
înalt grad și având o încredere în sine demnă de tot respectul, ea li se înfățișa
cu modestia cuvenită până și supremilor guvernanți”.
Se consideră că Hypatia a inventat sau a
perfecționat unele instrumente de cercetare: astrolabul, distilatorul,
aerometrul și planisfera.
Implicit, Hypatia a intrat și în biografia mea... civilă și de scriitor,
devenind protagonista unui amplu poem pe care i l-am dedicat ei, dar și bunicului meu Ipatie
Butnaru, simplissim țăran din Negureni,
Basarabia. În prefața antologiei „În caz de pericol” (ed. „Junimea”,
2004), regretatul coleg Cezar Ivănescu scria că subsemnatul i-a dedicat
Hypatiei „un poem pe care l-ar fi semnat, cred, fericit, oricare poet român
important, de la Gellu Naum la Lucian Vasiliu”... Nu citez astea întru laudă de
sine, ci pentru a răspunde, oarecât convingător, sper, la întrebarea: Cum a apărut și cum a evoluat admirația dvs. față de „ea”?
Leconte de
Lisle vedea în Hypatia un adevărat simbol al culturii eline, care îmbina
„spiritul lui Platon cu corpul Afroditei”. Să ne mai amintim de romanul
„Hypatia” al lui Charles Kingsley, de cel al lui Aldous Huxley
„Contrapunct”. În romanul lui Umberto Eco „Baudolino” se povestește și despre enigmaticul
neam al hypatiilor, constituit doar din femei, care ar fi fost urmașele trup și
suflet ale unei eminente discipole a Hypatiei. Iar în 2009 a apărut filmul lui Alejandro Amenábar „Agora”, în
care se derulează destinul genialei bizantine; film demn de toată atenția, pus
la dispoziție și de torent-ele internetului.
Leo BUTNARU
Leo BUTNARU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu