Printre noroacele destinului meu a fost și cel de a-l cunoaște pe inginerul gălățean Radu Moțoc, cu care ne-am împrietenit încă în vara anului 1994. Radu e continuatorul unui celebru neam, cunoscut în istoria noastră, cu un arbore genealogic amintit pentru prima oară pe la 1450. Alte lucruri despre minunatul și generosul nostru prieten le aflați chiar din scrisoarea pe care mi-o expedia acum 11 ani.
JURNAL
22.II.2006
Radu Moțoc
îmi scrie de la Galați:
„Am avut
dificultăți, dragă Leo, în a citi mesajul tău, așa că te rog sa-l mai expediezi
o dată... poate ajunge mai descifrabil. Te rog să-mi comunici dacă ai mai avut
probleme cu receptarea mesajelor mele, reclamate de tine anterior. Bineînțeles
că as citi cu mare plăcere textele tale profesionale. Eu cu scuzele de rigoare
doresc să mă fac util celor de la Bălți cu ce pot, mai ales că acum sponsorii
s-au privatizat cu indieni, olandezi, englezi și nu le pasă de cultura din
Basarabia. Deci ține cont că meseria mea de bază a fost constructor de nave
maritime, după care proiectant și cercetător în același domeniu, ai mila de un
biet inginer. Mă consolez cu ideea ca Iurie Colesnic este și el inginer, dar a
investit mult mai înainte în cultura cărții. Eu am împlinit doi ani de pensie
și nu știu când au trecut....tocmai datorită acestei pasiuni culturale pe care
mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat-o ca să nu înnebunesc ca mulți
pensionari. Mai spune-mi din atmosfera culturală a Moldovei, teatrul,
filarmonica, artele plastice sunt subiecte care cred că sunt foarte vii și cu
mari sacrificii se mișcă pozitiv. La Galați cu mulți ani în urmă a fost trupa
de la E. Ionescu cu Coana Chirița. Excepționala montare. O Chirițoaie înaltă de
2 metri
cu o voce bărbătească, cu o mișcare scenică minunată, care demola vechea tradiție
instaurata de Miluță Gheorghiu de la Iași. Simfonicul a fost tot timpul la înălțime datorita școalei serioase rusești de conservator. Este o certitudine. Pictura cred că a ieșit din anonimat și este deja cunoscută peste hotare. Dar tragedia este lipsa legăturilor culturale romano-romane din Basarabia. Am semnale rușinoase de comportament a celor de la București, care din păcate nu ne reprezintă cu cinste. Ceva-ceva se schimbă de sus în jos, dar dezamăgirea basarabenilor este deja fixată profund, asta o simt eu. Pedalează pe aceste subiecte și altele care-ți sunt pe suflet, descarcă-ți sufletul ca la un frate, care înțelege și receptează curat mesajul. Și totuși, vine primăvara, verdeața acoperă mizeria pentru o perioadă, iar trăim din speranțe, și din căldura soarelui. Bucuria că existam este esențială. Cu drag te îmbrațișez, Vornicul dela Dunarea de Jos”.
instaurata de Miluță Gheorghiu de la Iași. Simfonicul a fost tot timpul la înălțime datorita școalei serioase rusești de conservator. Este o certitudine. Pictura cred că a ieșit din anonimat și este deja cunoscută peste hotare. Dar tragedia este lipsa legăturilor culturale romano-romane din Basarabia. Am semnale rușinoase de comportament a celor de la București, care din păcate nu ne reprezintă cu cinste. Ceva-ceva se schimbă de sus în jos, dar dezamăgirea basarabenilor este deja fixată profund, asta o simt eu. Pedalează pe aceste subiecte și altele care-ți sunt pe suflet, descarcă-ți sufletul ca la un frate, care înțelege și receptează curat mesajul. Și totuși, vine primăvara, verdeața acoperă mizeria pentru o perioadă, iar trăim din speranțe, și din căldura soarelui. Bucuria că existam este esențială. Cu drag te îmbrațișez, Vornicul de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu