DIN JURNAL
12.IV.2006
Acum câteva zile, prietenul,
inginerul Radu Moțoc din Galați mi-a expediat o cutremurătoare fotografie, care
a luat Marele Premiu Pulitzer acum mai bine de un deceniu, în 1994...
Dramatismul ei m-ași făcut să amân această consemnare... Despre ce este vorba?
A
fost făcută în timpul foametei din Sudan. În imagine: un băiețel care se târăște
spre o tabără cu alimente a Națiunilor Unite, plasata la un kilometru distanță
(precizează autorul fotografiei). Copilul nu că e un vlăguit aproape
totalmente, e un distrofic, doar piele și oase, stând de-a bușilea, cu capul
deja în piept, în pământ, aproape de pământ...
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu micul damnat, nici măcar Kevin Carter,
fotograful, care a plecat de îndată ce a făcut poza. Trei luni mai târziu,
acesta s-a sinucis in urma unei depresii. Iată ce s-a găsit în jurnalul său:
„Draga Dumnezeule, iți promit că nu voi risipi mâncarea, oricât de rău i-ar fi
gustul și oricât de satul aș fi. Te rog, Doamne, să protejezi acest băiețel,
să-l îndrumi și să-l scoți din nefericire. Te rog să ne faci mai sensibili față
de lumea din jurul nostru și să ne ajuți să nu mai fim orbiți de egoismul și de
interesele noastre.
Sper ca această
fotografie să servească întotdeauna ca un memento care să ne spună cât suntem
de norocoși și că nu trebuie să considerăm niciodată că totul ni se cuvine de
drept.
Va rog sa trimiteți
fotografia prietenilor voștri. Să ne rugăm pentru îndepărtarea suferinței care
se găsește oriunde, în orice loc de pe glob și să le trimitem și altora
asemenea memento-uri pline de prietenie. Gândiți-va și priviți fotografia, ori
de cate ori vă plângeți în legătură cu mâncarea pe care o aveți, sau când vedeți
câtă mâncare se irosește zilnic. Promiteți astăzi: «Niciodată nu voi mai risipi
hrana». Aceasta este lumea reala în care trăim. M-am gândit să o împart cu
voi”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu