DIN
JURNAL
 |
| Leo Butnaru și Boris Pankin. Salonic 1995. Foto: Florin Iaru |
20
mai 1995
Printre participanții la întrunirea PEN de
la Salonic e și Boris Pankin, ultimul ministru de externe al fostei URSS
(august–noiembrie 1991). Până în 1993, a fost ambasadorul Federației Ruse în
Marea Britanie, în prezent – la pensie. Am stat la taclale cu el. În Suedia, a
editat două cărți (de aceea e aici în componența delegației suedeze), „100 de
zile” (despre ce s-a întâmplat la puciul din august de la Moscova, pe când
Gorbaciov era în Crimeea, și ce a urmat, cât a mai existat URSS) și un roman,
„A doua respirație”. Îmi spune cu oarecare mândrie că nordicii l-au făcut
membru al Uniunii Scriitorilor. Va edita ceva și la Londra. Întreabă de… Pavel
Boțu (nu știe că fostul prim-secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova s-a
sinucis încă în februarie 1987), Andrei Lupan, iar după o pauză – despre Ion
Druță. Își amintește de activitatea sa de redactor-șef la ziarul „Komsomolskaia
pravda” (acum vreo douăzeci de ani și ceva, până în 1973). Îi spun că, în acea
perioadă, un corespondent de-al său mi-a luat un scurt interviu, pe când eram
la o conferință unională a tineretului de creație la Tiraspol, și l-a publicat
pe prima pagină (împreună cu opiniile altora). Despre Pavlov și Teajelnikov, pe
când dețineau (ca pe o… deținută!) funcția de prim-secretar la CC-ul komsomolului
sovietic: „Erau unul mai redus decât celălalt”. Despre Lucinschi „al nostru”:
îi pare cam lunecos, superficial, cu toate că, la o ședință de birou la acel
CC, i-a luat apărarea. Vine vorba și despre jurnalista Kucikina (eu am făcut un
schimb de scrisori cu ea): „Sigur, o cunosc, ba chiar am avut un roman cu ea”.
Mă întreabă: „Sunteți împreună, o
delegație românească?” Îi spun că, de fapt, reprezentăm două PEN Centre, cel
românesc și cel din Moldova. „Dar ținem de aceeași uniune scriitoricească, cea
de la București”, îi mai explic. El, surâzând: „Era firesc să se întâmple
asta…” O dau spre Soljenițîn, întrebându-l dacă, încă pe timpul perestroika, a
citit tezele acestuia, inclusiv cea despre inevitabila reunire a Moldovei cu
România. „Bineînțeles, le cunosc. În mare, avea dreptate”. În fine, Florin Iaru
îmi spune să-i spun dlui Pankin, că vrea să ne facă o poză și chiar ne-o face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu