Iar dacă Poeziei i-a fost dat să
înflorească în Patria mea, eu, îndrăznesc să spun, i-am fost totdeauna o
radioasă și adevărată martoră… Sunt convinsă că noi nici până astăzi nu știm
întru totul ce minunat cor de poeți avem și cât de tânără și mlădioasă e limba
rusă și că de nu prea multă vreme scriem versuri, pe care le iubim și cărora le
credem.
Anna Ahmatova
În traducerea lui Leo BUTNARU
Eduard ASADOV (1923 – 2004)
Mini-glumă
Cel ce are succes
Cam supără lumea,
se știe.
Are mulți prieteni
acel
Care nu prea poate
să scrie.
Deci, iată dilema,
zic,
E complicat, oricum
o dai:
Sau să scrii poeme
minunate
Sau prieteni să ai.
Adolf AVRUSIN (n. 1936)
Nictemer
1. noapte
Pe noapte
orașul își îmbracă pijamaua
cu dungi de ocnaș
trasate de
întuneric și clar-obscuritate.
Se târăște un troleibuz
dibuind cu brațele-i pe sus
în căutarea drumului.
Vântul lovește
în frunte, în față – doborâtor.
Oamenii
grăbesc
spre
casă.
2. ziuă
Zăpada cernută de
pădure
e tupilată la rădăcina tulpinilor.
De altfel
Nu am niciun chef
să plec la
Moscova *...
de-ar fi barem să se vopsească asfaltul
în șapte culori...
sau de-ar desenat pe vreun satelit
inima
străpunsă de săgeată.
3. în general
Mă înțelepțesc.
Devin consistent.
Tot mai acute-s dorințele,
le
ascund tot mai adânc.
_______
*Poetul
fiind din Leningrad (pe atunci), dă ușor în vileag inconciliantele orgolii ale
celor două capitale ruse care nu se prea... suportă una pe cealaltă.
Vera ANSEROVA (n. 1958)
* *
*
Vreau liniștea
fluturelui încă nenăscut.
*
* *
Și doar femeia
venită din
pădurea întunecoasă
ia conștiința
ca pe o banană
coaptă
curățând-o de coaja
verde a
gândului tău
AYVENGO/ Andrei Stețenko (n. 1971)
* *
*
în
microbuz călătoreau
studente
de la facultatea de drept
trosneau
din chipsuri și ciripeau despre cadavre
expertiză
medicală legală
și
pistolul „beretta”
uite-așa
luându-se cu vorba
au
trecut mult de stația la care trebuiau să coboare
* *
*
cercetător
de lume
ochiul
privește –
soțul
și soția
se
ceartă
dar
fără sunete
se
pare
că
admiră
cerul
* *
*
ar
fi trebuit
să
spun vreo două cuvinte
dar
mie
și
trei litere mi-s de ajuns
* *
*
Rusia
seamănă mojicului
din baie
râde
în același timp
rușinându-se
* *
*
incendiul a mistuit
magazinul de jucării
micuțul elefant
Fedotka ce are
un picior
carbonizat
a fost luat acasă
de
văduva Liubașa
pe cealaltă lume
toate contează
* *
*
scârțâie portița
cei din casă
trag cu urechea
(nu care cumva li
se aduc vești
de la fiu)
pe gardul de șipci
stă o coțofană
omul cu arma
privește spre ea
lăsând-o să
trăiască
prinde a ninge
* *
*
reflexele umblă
prin casă
și-o caută pe sora
reflecția
* *
*
de aici până aici
se-ntind versurile
mele mici
* *
*
pentru că nu-i poți
impune nimănui
să nu se autoînșele
Număuita
cartea stă pe
tejghea
cineva o fi uitat-o
sau pur și simplu
pe-alături trece
ea, număuita,
nu uită nimic
se urcă în
troleibuz
și ține minte ține
minte ține minte
* *
*
adio
adio cititorule
du-te
și-ți câștigă
pâinea
Mihail AIZENBERG (n. 1948)
* *
*
Ne
tot sperie, dar nouă nu ne este frică
Ne
înjură, dar pentru noi nu importă
Ne
înțeapă, dar nu ne doare
Ne
gonesc, dar noi suntem în largul nostru
Ce
fel de oameni am fi noi?
Ce
fel de prepelițe am fi noi?
Ar
trebui să țipăm și să cădem
Să
clănțănim din dinți
Și
pentru orice eventualitate
Să
ne îngropăm în golul alunecător
* *
*
Iarna
– vă amintiți? – Bovary
deschide
lista neagră.
Să
iei – să nu iei? Ți se spune: ia.
Cu-această
confruntare crescui, mă uscai.
Ah,
răufăcătoarea! Gândul mereu la ea.
Și
nici tu bucurie, nici rușine.
Unde
se va spăla? În vânt.
Eu
o voi vedea mă voi recunoaște
și
în delir nu voi mai deosebi
unde-ar
fi primăvara și unde boala de ochi.
* *
*
Repet:
și azi mustește încă
lumina
albă ca laptele de lupoaică,
și
azi lupoaica ce alăptează
se
teme-a se-ndepărta prea mult.
Astfel
calea nu pare rea, haină,
dacă
duce chiar într-acolo, unde, iată-iată,
ca
din mari crăpături va năboi
apa
moartă.
* *
*
Tu
mergi și parcă-ai arunca cu mere.
Eu
merg și parcă-aș duce un sac de rogojină cu cărbuni.
Unde-o
fi să ne-ntâlnim la această diferență de viteză?
Tu,
poate, în sus vei galopa, iar eu va fi în jos s-alunec?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu