Cocoșatul
Ca de obicei, abandonând cheiul zilei
eu cuceresc ziua palmă cu palmă:
ziua din apa atât de vineție,
cu o expresie de indiferență deplină.
Ziua pe care o obțin cu atâta greu
între două maluri ce nu rezolvă nimic, –
ceva irezolvabil pentru viață
...și nimeni nu mă ajută.
Dar uneori
vine un cocoșat
pe care-l presupun de simbol al bucuriei
înzestrat cu harul unui ciudat profet.
Și pentru a-și ține promisiunea,
el mă poartă pe umerii săi.
* * *
Poeții lucrează noaptea,
când timpul nu-i grăbește,
când e stinsă rumoarea mulțimii
și se termină linșajul orelor.
Poeții lucrează-n întuneric,
ca șoimii de noapte sau privighetorile
ce-și revarsă dulcile triluri,
temându-se să nu-l supere pe Dumnezeu,
însă în liniștea lor poeții
fac mult mai mult zgomot
sub stelara cupolă de aur.
* *
*
Casa
mea este înjghebată din cârpe
nu
știu de ce bogăția
încă
nu m-a vizitat
de
altfel ca și moartea
însă
acestea fac vizite imprevizibile
pe
care le aștept, mereu
* * *
În
această noapte cu lună
am
aprins focul
pentru
a ademeni musafirii
precum
fac prostituatele
pe
marginea drumurilor
însă
nimeni nu se opri să privească,
și
focul meu s-a stins.
* *
*
Vailati
care picta pânze oribile
zicea
că pentru un sărut mi-ar dărui un „nud” de-al său
însă
eu nu l-am sărutat
pentru
că din păcate
un
tablou urât aduce nenoroc.
Înainte de a veni
Înainte
de a veni
Adu-mi
trei trandafiri roșii
Înainte
de a veni
Adu-mi
un degetar mare
Pentru
că trebuie să-mi cos inima la loc
Și
adu-mi o îndelungată răbdare
Mare
ca o pânză a iubirii
Înainte
de a veni
Lovește-n
peretele ce-ți apare înainte
Pentru
că în interiorul lui e tăinuit spionul
Care-mi
privi dragostea în față
Înainte
de a veni
Deschide
ușor ușa
Și
dacă mă găsești că plâng
Întru-alinare
cheamă minunate viori
Înainte
de a veni
Spune-mi
că deja ești pe picior de plecare
Pentru
că eu voi fi speriată
Iar
înainte de a pleca
Nu-ți
lua îndelung rămas bun
Pentru
că mie nu mi-a rămas mult de trăit.
Albatrosul
Eu
am fost o pasăre
cu
penetul pieptului alb și tandru
însă
cineva mi-a tăiat gâtul
probabil
pentru a se amuza
nu
pot ști exact de ce.
Am
fost un falnic albatros
rotindu-mă
larg peste mare
dar
cineva nemilos
mi-a
curmat zborul.
Însă
chiar căzut la pământ
eu
continuu să cânt pentru tine
cântecele
mele de dragoste.
Țara sfântă
Eu
am cunoscut Ierihonul
de
asemenea am avut Palestina mea
zidurile
casei de nebuni erau
zidurile
Ierihonului
și
într-o băltoacă de apă infectă
am
fost botezați cu toții.
Acolo
noi eram evrei
fariseii
se aflau sus
mai
era și Mesia
rătăcit
prin mulțime:
un
nebun care striga spre ceruri
toată
dragostea-i pentru Dumnezeu.
Noi
cu toții, o mulțime de asceți
eram
ca niște păsări
iar
odată o plasă obscură ne-a prins
închizându-ne
după gratii
însă
noi totuși am mers la mesă
la
slujba Domnului nostru
și
a Mântuitorului Hristos.
Am
fost spălați și îngropați
amiroseam
a tămâie.
Iar
apoi, când ne iubeam
am
fost răzlețiți cu electroșocuri
pentru
că, spuneau ei, nebunii
nu-s
în stare de a iubi.
Dar
într-o zi
m-am
trezit și eu din mormânt
tot
cu dragoste pentru Isus
mi
se-ntâmplă învierea
dar
nu m-am înălțat la ceruri
coborând
în infern jos
unde
privesc stupefiat
zidurile
vechiului Ierihon.
Șorțul
Mama
avea un șorț vechișor
același
pentru zile de muncă și de sărbătoare
fiindu-i
de consolare în viață.
Apoi
șorțul ăsta în care găseam dulciuri, răcoritoare
după
moartea mamei a ajuns
la
un terfar oarecare;
un
biet om fără adăpost
recunoscu
șorțul
amintindu-și
cui aparținuse
din
el
încă
în viață fiind
făcându-și
căpătâi de prohodire.
Cântec trist
Când
dimineața se trezi
trei
porumbei se născură-n inima mea
în
timp ce culoarea roșie a gândirii
se
rotește constant în jurul penumbrei.
Trei
porumbei se rotesc în armonie
fără
a se teme că îi voi atinge...
Se
nasc în zori când brațele mele
mai
sunt moleșite de somn și încă
neînălțate
a gesturi amenințătoare...
1.I.1951
Mângâiere
Mângâie-mă, dragă,
dar ca soarele
care atinge dulcea frunte a lunii.
Nu veni să mă chinui și tu
cu cercetări prostești
pe urmele divinității.
Dacă voi fi în brațele tale
Dumnezeu va sosi în zori.
Rebeli în tulpina
dragostei
Rebeli
într-o tulpină a dragostei
și
gândind la tinerețea-mi care
mă
luă și mă lasă însingurată
pe
mulți ani îndelungi.
Sau plutire gândului tău
cald
Sau
plutirea gândului tău cald
deasupra
cuvântului meu
și
somnul tău sălbatic
lângă
sânul meu viu;
sau
decolorarea primăverii
când
cade sunetul seminței
pe
fertilul pământ al cuvântului.
Așadar
tu ești exemplul
soarelui
meu.
Fie-ți milă de mine, cea de departe
Fie-ți milă de mine, cea de departe
când tremur de la zadarnicul tău abandon
păstrează-mă ca pe un pământ ce mai e neted
în pacea și iertarea pe care i le oferi
sau poate ca pe un ceas solar deschis
care bate orele zgomotos
fie-ți milă de mine nefericita
care te iubește atât de mult.
Nu am nevoie de bani
Nu am nevoie de bani,
am nevoie de sentimente.
De cuvinte, cuvinte alese cu înțelepciune
de flori, numite gânduri
de trandafiri, numiți prezențe
de vise care locuiesc în copaci
de melodii care fac să danseze statuile
de stele care murmură la urechea îndrăgostiților...
Am nevoie de poezie
această magie ce arde greutatea cuvintelor
ce trezește emoții și oferă noi culori.
Am cunoscut minunile din tine
Am cunoscut minunile din tine
minuni ale dragostei dezvăluite
asemănătoare unor scoici risipite
ce miroseau a mare și a plaje pustiite
pe nisip cu urme de dragoste
pierdute ca pe furtună fatală o galeră
ferindu-mi inima de orice pacoste
chiar de știam că iubeam o himeră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu