DIN POEMUL LACONIC ITALIAN

 



Haiku italian

Mario CHINI
(1876 –1959)
 
S-a născut în Borgo San Lorenzo, Toscana. Poet, muzeolog, traducător, eseist, docent și militar. În 1900 absolvă Facultatea de Litere și Filosofia a Universității din Florența. Din bibliografia sa: Despre mine pentru mine (1901), Pânza de păianjen (1918), Teoriile romanticilor despre poemul epic (1920), Pluvios (1939), Clipită (1961, postum).

 
Timp mistic
 
Pe coline elfii
îngenunchează în vânt...
Trece Dumnezeu.
 
Haikai
 
În trei versuri
un întreg poem și, poate,
întreaga viață.
 
 
Amplu
 
Sunt de ajuns trei greieri
pentru a face o mare noapte
din miezul vierii.
 
 
Curte veche
 
Colonade și arcade
iar între colonade și arcade
luna și liniștea.
 
 
Mărturisire
 
Am cutreierat lumea toată
să iau trei tonalități
de poezie.
 
 
Toamnă
 
Frunză uscată
care cade, suspinând,
pe mormânt.
 
 
Grădină
 
Pe ramuri înflorite
râvna păsărilor ce-și risipesc
trilurile pe vânt.
 
 
Rugăminte
 
Lasă-mă să privesc
stelele cu sufletul...
nu rosti niciun cuvânt.
 
Curaj
 
Nu plânge. Cântă.
De cânți, te vor alina
cerul și inima.
 
 
Amiază
 
Totul odihnește
în aceeași inerție:
lumina și umbra.
 
 
Moleșeală
 
Binecuvântați ciulinii care
argintându-se
dorm la soare.
 
 
Sălcii plângătoare
 
Ploaie verde care
în revărsări torențiale
nu atinge pământul.
 
 
Frunză căzută
 
O frunză ce cade
nu înseamnă că primăvara-i
pe terminate!
 
 
Astfel că
 
Fiind singur
nu îmi pasă dacă apar
în gândul tău.
 
 
Tristețea
 
În această toamnă gri
unele dimineți arată
leit apusuri de soare.

 
Luigi OLDANI
 
S-a născut la Milano nu își divulgă data apariției pe lume). Și-a făcut studiile în universitățile din Florența și Urbino. A avut un sejur de creație la Tokyo. A publicat volumele „Dialogamento” (1996),  Haikuuri italiene” (2016). A fost coordonatorul revistei de a literatură și artă „Pioggia Obliqua” (Ploaia oblică). Adeptul zen budismului.

 
*     *     *
 
În octombrie
ca de chimono
foșnetul boschetelor.
 
*     *     *
 
Frumusețea se înalță
pe chipul tău
de arțar roșu.
 
*     *      *
 
Sub cerul negru
marea agitată
are miros de laur.
 
*     *     *
 
În toamna aceasta
arțarul e atât de roșu:
câmp de luptă.
 
*     *     *
 
Fiece grădină
are un măceș înflorit
Mă mănâncă palma.
 
*      *     *
 
Eu rămân în picioare
pe iarba cosită
…o rugăciune.
 
*      *      *
 
Între pietre și spini
M-am parfumat
Cu roza canina.
 
*      *     *
 
Stele căzatoare
adulmecate pe acoperiș
de un Buddha, de o pisică.
 
 
*      *     *
 
Camelie în floare
Stropi roși peste alți stropi
„Salonul de chimioterapie”.
 
*     *     *
 
Zăpada cedează
albul ei de hortensie
alb pe alb.
 
 
 *     *     *
 
Vreau să iubesc
cireșii înfloresc
moartea mea.
 
*      *     *
 
Parcă fanii
ar încuraja bambușii
însă fără vânt.