Pagini de jurnal
13.IV.1985
După bietul limbaj cotidian, cel mai clişeizat e
limbajul jurnalistic. Când dau cu ochii în ziare sau aud la radio de „o cireadă
din 100 de capete”, deja îmi vine să strig: Bine, când o să se scrie „O cireadă
din 100 de cozi”? Şi aceasta ar fi, mă rog, metonimie, poezie adică, însă una
ieşită deja din clişee. Acelaşi lucru s-ar putea subînţelege, când s-ar scrie:
„O cireadă din 400 de picioare” sau… „din 200 de coarne” (urechi, ochi…). Că ce
nu râvneşte omul de dorul şi dragul împrospătării expresiei?!...
În grupa universitară am avut doi colegi cu nume de
familie puţin obişnuite: Partos,
care, de fapt, mai devenea şi Portos sau
Portas. El însuşi nu avea preferinţe
distincte pentru o variantă sau alta. Portos – îl măgulea, amintindu-i de
falnicul muschetar din romanele lui Dumas.
Apoi – Calos. Aici erau invocate variantele: Colos – gigant în greceşte, sau spic, în ruseşte, până la zădărâtorul (tipică manieră adolescenţilor) – Caloş (galoş). Oricum, nimeni dintre noi nu era scutit de parafraze nominale.
Apoi – Calos. Aici erau invocate variantele: Colos – gigant în greceşte, sau spic, în ruseşte, până la zădărâtorul (tipică manieră adolescenţilor) – Caloş (galoş). Oricum, nimeni dintre noi nu era scutit de parafraze nominale.
Acum însă aflu că, în greceşte, kalos înseamnă frumos, frumuseţe. Există noţiunea de kalogatia (kalokatia) ce uneşte în ea
„kalos” – frumuseţe cu „agatos” – Bun.
Domnişoara Calos, colega noastră de grupă, corespundea
aproape deplin kalogatiei – gândesc acum, după 18 ani de când am văzut-o pentru
prima oară, şi 13 – de când nu ne-am mai reîntâlnit.
14.IV.1985
Primăvara sunt arse frunzele din anul trecut, e
greblată iarba uscată de prin grădini… Ce e cenuşa? Nu am auzit pe nimeni să-i
zică: gunoi. Din contră, arzând, gunoiul se… înnobilează, ajungând cenuşă.
Oricum, pentru mine scrumul înseamnă ceva curat. Precum nu-i zici gunoi
ţărânii, nici scrumului nu-i zici. În copilărie, se întâmpla să ne punem pe
vreo rană, zgârietură ţărână, scrum, ca de vindecare. Cu atât mai… jenat intim
citesc la Viktor
Şklovski – scriitor de gust elevat, delicat în toate, acest – „Пепел – мусор
огня” (Cenuşa – gunoiul focului).