SAU: PRIETENUL MEU - PICTORUL
Aurel Guţu |
10.IV.2002
Pictorul
Aurel Guţu a împlinit 60 de ani. Întâlnindu-l în holul de la intrarea în Casa
presei, ne amintim cum, acum circa trei decenii, când puneam la cale o emisiune
TV despre o expoziţie a sa, lui, protagonistului, nu i s-a permis să apară în
cadru. De ce? Purta barbă, de altfel ca şi acum. Pudoarea... putorii comuniste! Ce
javre mai plodise greţoasa aia ideologie…
Aurel
mi-a ilustrat trei cărţi, prima, de debut, pe coperta căreia schimbase „subversiv”
ordinea culorilor din tricolor, cea pentru copii „Papucei cu felinare” şi, mai
puţin reuşită, dar nu numai din vina sa, ci şi în urma constrângerilor
„economicoase” ale celor de la tipografie, – „Formula de politeţe”. Apoi,
portretele juneţilor noastre, pe care le-a executat în guaşă – ale lui Nicolae
Vieru, Ioan Mânăscurtă, Leonidei Lari, al meu. Pe ale lui Nicolae şi Leonidei
le-am adus eu de la Stăuceni ,
unde Aurel îşi are gospodăria. Lui Nic.Vieru i-a mai făcut unul, foarte frumos,
în acuarelă. Mie – mai multe portrete-schiţe în creion, un „ciucure” pe aceeaşi
filă. Camarad cu alură uşor boemă dragul de Guţulică. Statornic şi reconfortant
în prietenie. Plus generozitatea-i.
Portretele despre care se spune în textul de mai sus
Bi-portret din 1975 |
Portret în guaşă, 1974-1975 |
P.
S. „Barba” lui Aurel a fost… interzisă de Lozan (îi spuneam Lê Duân , ce se pronunţă: Le Zuan
– bossul comuniştilor din Vietnam); Lozan/ Le Zuan era satrapul-şef al
televiziunii de pe atunci şi ar fi zis: „Ce-i cu aista cu barbă? Ce, e
Dubinovschi?” Lazăr Dubinovschi fiind un sculptor bun, chiar cu lucrări în
Muzeul Naţional al României, dar care trecuse de partea oficialităţilor, cioplind
şi destule scamatorii ideologice, tendenţioase. Prin urmare, puterea avea
agreaţii săi cu barbă – Lenin şi… Dubinovschi. Iar Aurel Guţu, dacă dorea să
apară în emisiunea TV, trebuia să se radă… Şi amicul a refuzat să o facă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu