miercuri, 18 septembrie 2013
marți, 17 septembrie 2013
POEMUL SĂPTĂMÂNII
Rugămintea de a mi se returna poemul
Şi totuşi într-o bună zi
poate că chiar azi
chiar dacă mă încearcă o
spuză de necaz
îmi voi lua inima şi
inspiraţia în dinţi
rugându-l pe marele poet
X: întoarce-mi poemul
pe care îl tot reciţi
lumii
pe care îl tot publici în
traduceri până şi în
limba stelară a lui
Hlebnikov;
întoarce-mi poemul; de ce
ţi-ai împăunat orgoliul
ba chiar şi sufletul în
poemul meu
în metaforele lui
sclipitoare
care se ştie nu sunt decât
stropi de eternitate;
întoarce-mi poemul din
care
pe coperta patru a
fiecărei cărţi inserezi
ba un fragment ba altul
din emoţiile emanate
din conţinutul său
adânc-înalt.
La intersecţia dintre două
mari şcoli
antică şi avangardistă
tu scrii rânduri din
poemul meu pe cele trei ochiuri ale semafoarelor
semnificând prezentul
trecutul şi viitorul – urmează
să potriveşti culoarea
pentru fiecare din aceste dimensiuni temporale;
la intersecţiile unde se
află aceste semafoare
opreşte până şi umbra lui
Marinetti purtată de umbra unui automobil
mai frumos – zice
italianul – decât umbra
Victoriei din Samothrace;
opreşte citeşte – şi
dacă nu ţi-aş fi spus eu
primul – întoarce-mi poemul
acest lucru l-ar fi făcut
intempestivul italian
crezând că poemul meu este
poemul său şi
forţându-te să i-l întorci
lui
în loc ca metaforele să
revină la cel care le-a izvodit
umila mea persoană.
La aceste intersecţii cu
semafoare inter-temporale
vârstele poeţilor nu au
nicio relevanţă
necontând că tu eşti între
mai vârstnicul Marinetti
şi anii mei oricum mai
puţini – chiar aşa
nu contează vârstele
poeţilor
ci vârstele poemelor care
sunt cu totul altele decât
vârstele pământene sau
sub-
pământene – iar acest poem
care trebuie să mi-l întorci
e mai mare decât tine
tu nefiind încă la vârsta
dar mai ales la experienţa
ce te-ar sprijini să
creezi astfel de poeme
cum e chiar cel pe care
trebuie să mi-l întorci
astfel că pur şi simplu e
de demnitatea ta să-mi redai poemul
îţi place sau nu aceasta –
poezia
e cea mai importantă
proprietate privată din câte pot exista
conţinând de-a valma
biografia lui Dumnezeu
şi microscopicul CV al
autorului
şi ample pasaje din
Testamente
spre exemplu Cântarea
cântărilor
Cântarul cântarelor…
Prin urmare
te rog iar şi iar: (în)toarce-mi
poemul la care ţin atât de mult
la care…
Chiar acum
dă-mi-l! dă-mi-l!!
dă-mi-l!!!...
Ah cât de gentil
ce echitabil şi corect
eşti
prietene Poete care iată
chiar acum
mi-ai şi (în)tors poemul –
este chiar
poemul pe care-l scriu
acum
este exact prezentu-mi
poem – de aici în sus
de sus în jos
tors
reîntors
şi care s-ar putea
intitulat simplu: RUGĂMINTEA
DE A MI SE RETURNA…
Pardon! – DE A MI SE DĂRUI POEMUL…
21.VIII.2013
Vila „Stancu”, Neptun
Leo BUTNARU - Cărţi pe internet
Poeme din secolele XX – XXI (antologie)
Interviuri din secolele XX – XXI (antologie)
Manifestele
avangardei ruse (antologie)
Песчинка - жемчужина –
пустыня (poeme în limba rusă)
http://reading-hall.ru/books/20101124.pdfvineri, 13 septembrie 2013
1991, SFÂRŞIT DE AN
12–20.XI.1991
În drum spre Novosibirsk, de unde vroia să-şi
aducă la Chişinău
biblioteca; în genere, cu gând de a reveni acasă, aici, în Moldova, cărturarul
Gheorghe Bogaci decedează pe undeva la Moscova : atac de cord. Îl înmormântăm exact o
săptămână după Ion Gheorghiţă, în vecinătatea mormintelor acestuia şi celui al
lui Alexandru Lipcan din cimitirul din strada Armenească. De altfel, pentru a
obţine aprobări pentru locuri de înmormântare pe acest petic de pământ
înstrăinat, am fost, împreună cu Cimpoi şi Rusu, la primărie. Da, să mai rămână
şi ai noştri pe aproape, să nu fie
duşi în pustietatea „Doinei”…
S-a destrămat blocul V.– L.– M.– D. … Pentru mine
nu e o surpriză; prevăzusem neonesta vremelnicie a acestei alianţe orgolioase,
făcusem nişte aluzii la viitorul ei; mai bine zis, la ne-viitor… „Glasul
naţiunii” a publicat o listă a scriitorilor care au scris elogios despre Lenin.
Cu toate că nu este vizat, Gr. Vieru se revoltă în „Lit. şi arta”. Matcovschi
care, din câte mi-a spus N. Roibu, a fost „cruţat”, adică – eliminat din listă,
se revoltă şi el. Venise mai deunăzi să ni se plângă de faptul că nedespărţitul
său amic de mai ieri-alaltăieri a angajat la serviciu şoferul derbedeu pe care
el, Matcovschi, îl dăduse afară de la revista „Basarabia”. Am aflat că îl
trimisese pe Valeriu Babanschi să trateze problema, astfel că, la două zile de
la ordinul de încorporare în colectiv a rotitorului de volan, este emis un
altul – de eliberare a acestuia din funcţie…
sâmbătă, 7 septembrie 2013
UN ROMÂN CARE A MODERNIZAT POEZIA SÂRBĂ: VASKO POPA
Vasko POPA (1922 – 1991)
Poet sârb de origine română, născut în comuna
Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după
care şi-a continuat studiile la
Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război
mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi
închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în magazinul
literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine).
Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul
secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia
de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia
anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea
Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales
membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de
ştiinţe şi de arte din Voievodina.
În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de
poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută
în Serbia.
LECŢIE DE POEZIE
Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau
Ne sărutăm
Şi printre altele
Vorbim despre versuri
Vorbim despre versuri
Şi printre altele
Ne sărutăm
În vremea asta poetul priveşte prin noi undeva
Priveşte prin banca albă
Prin pietrişul aleii
Şi tace minunat
Cu minunatele sale buze de bronz
În parcul municipal din Vârşeţ
Încetul cu încetul mă familiarizez
Cu adevărata esenţă a poeziei
AMUZANTA TAINĂ
Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ
Hohotind încă din pragul uşii
Cer solidari doi metri de vin
Şi crâşmarul umple paharele
Aranjându-le în cruce pe masă
Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime
Împreună cu dânşii şi eu
Beau cu ochii
Amuzanta lor taină
vineri, 6 septembrie 2013
LUME SUFOCATĂ...
10.XI.1991
Acasă la Negureni , cu muşchii mei neobişnuiţi în ultima
vreme cu supra-eforturi, dobor La
Ghiol vreo trei arţari, îi fac buşteni şi-i aduc spre ogradă,
de foc pentru tata. Astăzi, resimt durerea şi oboseala de mădulare, însă nu
chiar cum presupuneam: se vede că vigoare mi-e între tinereţe şi vârsta
următoare…
O accidentală, dar amicală întâlnire cu Tudor
Cernencu în renumitul, pentru Ciocana, autobuz nr. 29. Vine de la vila sa de
vacanţă, insistă să trec pe la el, unde golim vreo trei sticle de şampanie,
semn că vechiul meu coleg de universitate lucrează în subsolurile de la Cricova. Are
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)