21.I.1992
Apoi gândim să mergem spre Bucureşti. Mircea
Tomuş, generos ca totdeauna, zice să rămânem o noapte la el la Avrig. Darla
Alba Iulia
Oprim şi la Sibiu.
Ce
Sosim la
Avrig : casa Tomuşilor – splendidă, spaţioasă şi foarte
primitoare.
Ionuţ, feciorul gazdelor, oferă prilejul de a se
povesti multe istorii. Acum doi ani, pe când era în clasa a IV-a, de cum venea
de la şcoală, lăsa ghiozdanul, iar la întrebarea mamei: „Încotro?”, răspundea:
„Pe maidan, să ne batem cu ţărăniştii!” Vorba e că picii din clasele mai mici
erau de partea FSN-ului, cei din clasele mai mari – a PŢ. Politică, domnule,
politică la vârsta lui Al. Bârlădeanu care va muri, sprijinit în baston, acolo,
în camera deputaţilor sau senatorilor.
Până la
urmă, decepţionat, elevul Ionuţ Tomuş şi-a temperat simpatiile feseniste,
creând… propriul partid: Partidul Minorităţilor Domestice. Ca membri fondatori
au intrat cocoşul, bunica şi scriitorul pentru copii Mircea Sântimbreanu,
uriaşul de la Bucureşti ,
căruia Ionuţ i-a expediat avizul respectiv şi carnetul. Băiat plin de drag şi
isteţ!
