11.XII.1994
Iar ca cei care avem o
anumită atribuţie la purtarea întru adevăr şi frumos a logosului, putem găsi
semnificaţii prelungitoare de emoţii şi în cele ce spune spre sfârşitul Epistolei către Efeseni Apostolul Pavel
(6-19): „Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi
deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina”…
Evident, în acel periplu,
am fost mereu însoţiţi de pescăruşii a trei mări – Neagră, Marmara şi Egee. De
data aceasta ei, pescăruşii, mi s-au părut mai… cuviincioşi, mai puţin
obraznici, de cât i-am cunoscut altădată. Uneori însă, săgetau totuşi spre
platourile cu resturi de mâncare, pe care cineva dintr-ai noştri le lăsau pe
punte, până vin ospătarii să le adune. Deci, nici de data acesta pescăruşii nu
m-au putut abate de la un gând mai vechi, deloc de duioşie, deloc de bucurie…
Precum de-atâtea alte ori, şi de data aceasta am fost derutat de necurmata
agitaţie a lor, de flămânzenia lor în amestec cu frica, de crizele lor
nervoase, de blestemul lor tânguit şi nostalgia lor nealinată… Ce e cu
destinele astea sperioase, mereu în alertă?
Drept răspuns, zadarnic am
încercat să-mi reamintesc vreo legendă, vreo parabolă despre pescăruşi, despre
albatroşi. Dar de „Albatrosul” lui Baudelaire îmi aminteam, precum şi de cel al
lui Nicolae Labiş.
13.XII.
Odată ce recitesc, după mai
bine de 20 de ani, „Caietele” lui Camus, să mai şi extrag ceva din ele, de
altfel şi unele detalii pe care le subliniasem încă atunci, când, având vreo 20
şi ceva de ani, nu părea să pricep prea
mare lucru în subtilităţile unui angajament literar de perspectivă
nestrămutată. La p. 66: „Simt nevoia să simt propria mea persoană în măsura în
care ea este sentiment a ceea ce mă depăşeşte. Simt nevoia să scriu din când în
când unele lucruri care parţial îmi scapă, dar care tocmai dovedesc tot ce este
mai puternic decât mine în mine însumi”.
În clipa aceasta, în
Cecenia mor oameni tineri, frumoşi, inimoşi, viguroşi. Dezmăţata asta de Rusie,
târfa asta ekaterino-imperialistă a tăbărât peste muntenii Caucazului, la Groznîi e groaznic. Ce
blestem pe capul popoarelor deşelata asta de curvă boreală, care îşi avortează
viitorul în războaie!