POEME DIN

Şah

Bruma răstigneşte fluturii pe geam.

Lumea e mai simplă, retuşată-n brun.

Vântu-i starea pură de nitam-nisam.

Vinul nu-i cuminte, însă e mai bun.

Frunzele pe drum – pomelnic cu amici,

Rude de prin sate ori de prin oraş,

Scriitori ce-au fost până mai ieri pe-aici

Şi păreau uitaţi de-a Styxului luntraş.

Ce concluzii oare s-ar mai potrivi

Pe etern tipar de viaţă şi de moarte?

Nu-i răspuns pentru „A fi sau a nu fi?”…

Disperarea noastră –  bucuria lor

Este o rocadă de făclii în noapte

Când şahist e chiar Supremul Jucător.

Dincolo de suprafaţă

Mai întâi – schimbarea la faţă

apoi a Domnului privire fierbinte

trece dincolo de suprafaţă

întâmplându-se şi

schimbarea la minte.

Abia-abia

Printre nori

abia-abia

chipul lui Dumnezeu se arăta

şi zicea:

„Ghici ghicitoarea mea”.

Dar ştii,

sigur că ştii, Doamne, – chiar asta o facem

de când lumea…

Cămaşa

Când mi se păruse că mă cam părăseşte norocul

am mers pe la celebre firme – Versace

Cardin Boss New Man Lacoste

Zara Escada etcetera

pentru ca pe toate uşile lor să văd acelaşi aviz:

„Nu recondiţionăm cămăşi în care v-aţi născut!”

Probabil

acestea nu mai sunt la modă…

Gândirea paradoxală

La marginea veşniciei unde deja

nici timpul nu mai are timp

la marginea infinitului unde

nici spaţiul nu mai are spaţiu întru a se extinde

se poate adăposti în afara pericolului omul ce gândeşte paradoxal

care chiar dacă ştie prea bine ce înseamnă veşnicie şi infinit

susţine că la inexistentele lor margini timpul nu mai are timp

spaţiul nu mai are spaţiu – încolo totul fiind

doar poezie otova ca

                                  libertate sui generis.

Memorie, zăpadă

Grădină publică. Alei

populate de monumente –

somităţi în somn de veci – după ninsoare

toate

în feşi albe

                  de parcă

astfel arată

memoria bandajată

a unei naţiuni…

                         

(Probabil

memoria e totdeauna bolnavă…)

Substituire

Pentru că în cer nu se ard păduri

nu se dă foc la cărbuni – în lipsa cenuşii

Dumnezeu presară pe creştetul omenirii vinovate

zăpadă…

Semafor la poarta raiului

Cam toată lumea e cu păcate

şi s-ar putea ca la poarta raiului

semaforul să aibă toate cele trei becuri

de aceeaşi culoare – roşie;

sau, bine, fie,

nu chiar atât de restrictiv: două ochiuri roşii,

al  treilea – de culoare portocalie…

De guler

Lui V. R.

Era atât de cumsecade

muritor-model fără păcate;

dar totuşi

era prea de tot modest

vai!

încât sfântul Petru se văzu nevoit

să-l ia de guler

şi să-l bage în rai.

Există

Încă nu am aflat ce legătură ar fi între Golgota

şi Google

dar

singur că există

şi nu doar una singură…

*     *     *

În gândul său mic

fluturele înjură omul care

a stins lumânarea

astfel salvându-i viaţa.

 Lumea ideală

E o lume în care nicicând nu se poate greşi.

E o lume în care ceva nu e în regulă

nu e cum ar trebui să fie... – în primul rând

din ea lipseşte omul...

Cred

Eu cred în evoluţie: privesc trist

omul – creaţie etern neîmplinită…

Natură moartă

Biscuiţi şi fructe uscate…

Cum arată fructele uscate?...

Nu vi s-a întâmplat să vedeţi vulvele mumiilor?...

Troacă, ADN

În troacă poţi găsi elemente microscopice

care ar confirma ADN-ul celor care

s-au cocârjat peste ea

halind ce li se aruncase de pe undeva.

Les enfants terribles

După cum reacţionează la

deplina sa maturitate

când decide cum

cât

când să vină la întâlnire

alias – să te inspire

impunându-ţi imperativ oarecare stil

poţi trage concluzia că

în preadolescenţa sa

din greceasca antichitate

Muza nu a fost decât

un copil dificil;

de altfel

ca şi Homer

ca şi Socrate…

Drumul, azilul

Situaţia se cam schimbă – aşa

cum nu vine muntele la Mohamend

nu mai vin nici muzele la poet (chiar dacă

dintr-un motiv de înţeles, deşi întristător)

astfel că, poete, de vrei să fii inspirat

din vreme în vreme trebuie să faci şi tu

un drum până la azilul de bătrâni al muzelor…