|
Traducere: Leo Butnaru |
UCENICUL
Ai putea spune – la ce
te-ai gândit?
În ploaie – sub o singură
pelerină,
În noapte – cu o singură
pelerină pitit,
În sicriu – sub o singură
pelerină.
1
A fi băieţelul
tău cu capul luminos, –
O, peste a
secolelor mozaic! –
După purpurul tău
să rătăcesc în prăfoasă
Pelerină de
ucenic.
A surprinde prin
întreaga înghesuială omenească
Suflarea-ţi de
viaţă dătătoare –
Cu sufletul, cu
respiraţia ta dată să vieţuiască
Ca o adiere –
pelerina-n fluturare.
Mai victorios
decât regele David
Cu umărul prin
gloată să-mi croiesc cale.
De la toate
obidele, de întreaga pământeană obidă
Să-ţi servesc de
pelerină protectoare.
Printre toţi
ucenicii care dorm greu
Să fiu cel care
în vis – somnul n-a cunoscut.
La prima piatră
ridicată de vreun plebeu
Deja nu de
pelerină să-ţi servesc – ci de scut!
(O, acest vers nu
s-a frânt de la sine! Căci
Cuţitul e nespus
de ascuţit!)
...Şi – surâzând
sfidător – primul să urci
Pe rugul care-ţi
este menit.
15.IV.1921
2
Există un ceas anume...
Tiutcev
Există un ceas anume – ca o povară
aruncată:
Când în tine
însuţi eşti de mândrie ocrotit.
Ceasul uceniciei
– în viaţa fiecăruia se arată
Solemn-de-neocolit;
Ceas înalt când,
lăsând armele
La picioare –
unde un deget a indicat,
Noi purpurul
oşteanului de pe blana cămilei
Pe nisipul mării
l-am preschimbat.
O, acest ceas la
eroică faptă ne cheamă – ca un glas
Ce se înalţă din samavolnicia
zilelor agitate!
O, acest ceas în
care, ca un spic copt în amiaz,
Noi ne înclinăm
sub propria greutate.
Şi spicul a
crescut, şi ceasul vesel a bătut,
Şi piatra de moară spicul plin l-a aşteptat.
Legea e lege!
Încă în pântec matern am ştiut
De tine, jug al
râvnelor de neînfrânat.
Ceas al
uceniciei! Dar e zărită deja şi îndrumătoare
O altă lumină
pentru noi, – abia de zorii s-au aprins.
Blagoslovit fii
tu ce vii pe urma-i viitoare,
Ceas suprem
al singurătăţii, ceas neînvins!
15.IV.1921