Să-mi
îngrop fața în nisip
să
rămân așa o bună bucată de timp
până
când pulberea crinului
va
forma o piramidă minusculă
doar
din cristal și aur.
Să-mi
îngrop fața în nisip
spintecând
valurile amintirilor eșuate
–
ele vin ca un „Bună dimineaÈ›a!”
rostit
de nepoții de nectar.
Să-mi
îngrop fața în nisip
în
perna zgrunțuroasă, fatală
a
destinului ce-ți bate la ușă
provocându-te
să te trezești
în
ploaia deasă, mocnită, parșivă
ce
abia te așteaptă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu