📚 UN POET, O CARTE, UN POEM 📚 / 12

Traducere: Leo Butnaru

UCENICUL

Ai putea spune – la ce te-ai gândit?

În ploaie – sub o singură pelerină,

În noapte – cu o singură pelerină pitit,

În sicriu – sub o singură pelerină.

1

A fi băieţelul tău cu capul luminos, –

O, peste a secolelor mozaic! –

După purpurul tău să rătăcesc în prăfoasă

Pelerină de ucenic.

A surprinde prin întreaga înghesuială omenească

Suflarea-ţi de viaţă dătătoare –

Cu sufletul, cu respiraţia ta dată să vieţuiască

Ca o adiere – pelerina-n fluturare.

Mai victorios decât regele David

Cu umărul prin gloată să-mi croiesc cale.

De la toate obidele, de întreaga pământeană obidă

Să-ţi servesc de pelerină protectoare.

Printre toţi ucenicii care dorm greu

Să fiu cel care în vis – somnul n-a cunoscut.

La prima piatră ridicată de vreun plebeu

Deja nu de pelerină să-ţi servesc – ci de scut!

(O, acest vers nu s-a frânt de la sine! Căci

Cuţitul e nespus de ascuţit!)

...Şi – surâzând sfidător –  primul să urci

Pe rugul care-ţi este menit.

15.IV.1921

2

Există un ceas anume...

                          Tiutcev

Există un ceas anume – ca o povară aruncată:

Când în tine însuţi eşti de mândrie ocrotit.

Ceasul uceniciei – în viaţa fiecăruia se arată

Solemn-de-neocolit;

Ceas înalt când, lăsând armele

La picioare – unde un deget a indicat,

Noi purpurul oşteanului de pe blana cămilei

Pe nisipul mării l-am preschimbat.

O, acest ceas la eroică faptă ne cheamă – ca un glas

Ce se înalţă din samavolnicia zilelor agitate!

O, acest ceas în care, ca un spic copt în amiaz,

Noi ne înclinăm sub propria greutate.

Şi spicul a crescut, şi ceasul vesel a bătut,

Şi piatra de moară spicul plin l-a aşteptat.

Legea e lege! Încă în pântec matern am ştiut

De tine, jug al râvnelor de neînfrânat.

Ceas al uceniciei! Dar e zărită deja şi îndrumătoare

O altă lumină pentru noi, – abia de zorii s-au aprins.

Blagoslovit fii tu ce vii pe urma-i viitoare,

Ceas suprem al singurătăţii, ceas neînvins!

15.IV.1921