Din poezia avangardei ruse
În traducerea lui Leo BUTNARU
(1879 – 1939)
S-a născut la Moscova într-o familie
nobiliară. După studiile gimnaziale, în 1898 se înscrie la Facultatea de Istorie
și Filologie a universității din viitoarea metropolă rusă. Spre sfârșitul
anului 1901 este arestat pentru participare la mișcarea studențească de protest
și exilat în Iakutia. Mai mulți ani rămâne sub supravegherea poliției.
Debutează
editorial cu volumul de poeme și proză „Drum de cremene” (în 1904, an în care
se stabilește la
Sankt-Petersburg). Din 1905, editează revista „Problemele
vieții”, la care le solicită colaborarea celor mai cunoscuți filosofi ai
timpului – N. Berdiaev și S. Bulgakov.
Până la
revoluția bolșevică își editează operele în 6 volume (poeme, proză, tratate
estetico-filosofice). Concomitent, redacta și publica reviste, antologii,
almanahuri, scria critică literară și teatrală, fiind protagonist al vieții
literare și extraliterare, gloria sa sporind și în urma lansării scandaloasei
teorii a „anarhismului mistic”, postulând individualismul consecvent, care să
ducă la „o adevărată socializare, eliberată de putere”.
Este autorul
amplelor romane „Satana” (1914), „Serioja Nestroev” (1916), „Vifornița” (1917).
După revoluție, a publicat cărți de nuvele, memorii, eseuri etc.
Un volum de
versuri alese, editat în seria „De sub traverse”, poartă sugestivul titlu
„Libertatea de taină”.
ZAREA
Fumegă golașele câmpii
Și zarea arde peste-o vârstă-ngustă.
Pustiu pământul, prea pustiu,
Devastat de nemiloasă coasă!
Și peste pădure pare a se auzi
Un întunecat strigăt neomenesc
Și marginile cerului s-au
resemnat:
Eu v-am presupus, zile-a
săvârșirii!
O, întristată zare, arde-ți
flacăra!
Trâmbițează, trâmbițașule!
Iar tu, prietene, nu plânge:
Pornește-o peste roua dimineții,
Roagă-te însângeratei vârste.
POETUL
Lui
Veaceslav Ivanov
Stihia ta – talaz în spume,
Iar armonia-ți – sarea mării,
Unde, cu valuri în contrare,
Iubirea ta învins-a moartea.
Sufletul tău – ca duhul straniu
Care, arzând în presiune,
Duce spre piscul de aur
Al oarbei tale poezii.
O, frate, ghidul meu, prieten,
Sagace-ndrumător, maestru,
Visu-ți străluce-ntraripat –
Precum solara ploaie-n primăvară
Și flautul dezlănțuit –
Ca o furie turmentată.