Din poezia lumii
René CHAR
(1907 – 1988)
S-a născut la L’Isle-sur-la-Sorgue. Elev al liceului „Mistral” din Avignon, apoi student la Școala de Comerț din Marseille, unde citește Plutarh, François Villon, Racine, romanticii germani, Alfred de Vigny, Gérard de Nerval și Charles Baudelaire. În 1928 publică volumul de debut „Clopot peste inimă”. În 1929 fondează revista „Meridiane”. Vine la Paris, unde îi cunoaște pe Louis Aragon, Paul Éluard, André Breton, René Crevel, aderând la grupul suprarealiștilor, în revista acestora publicându-și profesiunea de credință. În 1930 publică „Mormântul secretelor” drept omagiu adus lui Rimbaud, Lautréamont și filosofilor alchimiști. Colaborează cu Dalí și Buñuel la realizarea filmului suprarealist
„Vârsta de aur” (1931).
În timpul ocupației germane, cu numele Căpitanul Alexandre, participă la Rezistență. În 1955 face cunoștință cu filosoful Martin Heidegger, opera căruia o popularizează în cadrul unor conferințe organizate în perioada anilor 1966-1969. La rândul său, prietenul german îi va dedica un amplu grupaj de poeme. Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, deținătorul numeroaselor premii. Din cărțile care i-au adus înalta recunoaștere: Căutând baza și culmile (1955, aforisme poetice), Nuditatea pierdută (1971), Cântecele Balandranei (1977).
În timpul ocupației germane, cu numele Căpitanul Alexandre, participă la Rezistență. În 1955 face cunoștință cu filosoful Martin Heidegger, opera căruia o popularizează în cadrul unor conferințe organizate în perioada anilor 1966-1969. La rândul său, prietenul german îi va dedica un amplu grupaj de poeme. Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, deținătorul numeroaselor premii. Din cărțile care i-au adus înalta recunoaștere: Căutând baza și culmile (1955, aforisme poetice), Nuditatea pierdută (1971), Cântecele Balandranei (1977).
În traducerea lui Leo BUTNARU
Lascaux
I. Omul-pasăre mort
și bizonul trăgând să moară
Trup alungit care avusese entuziasm exigent,
În prezent perpendicular pe Bruta rănită.
O, ucisule fără măruntaie!
Omorât de cel ce fusese totul și, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh încă nenăscut,
II. Cerbii negri
Apele șușotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi ați străbătut un spațiu milenar,
De la tenebrele stâncii până la mângâierea văzduhului.
Vânătorul care vă înțeapă, geniul care vă vede,
Eu le iubesc pasiunea, de pe largul meu țărm!
Și dacă aș avea ochii lor, deodată la ce aș spera?
III. Fiara de nenumit
Fiara de nenumit închide marșul grațioasei turme, ca un ciclop hazliu.
Opt glume îi țin de podoabe, divizându-i nebunia.
Fiara râgâie cu devotament în văzduhul rustic.
Șoldurile-i lăbărțate și revărsătoare o dor, vrând a se goli de graviditate.
De la copită la zadarnicele apărări, este învăluită de fetiditate.
Astfel mi se-arătă în friza din Lascaux, mamă fantastic deghizată,
Înțelepciunea cu ochii plini de lacrimi.
VI. Tânărul cal cu coama vaporoasă
Ce frumos ești, primăvara, calule,
Acoperind cerul cu coama ta,
Acoperind cu spumă stufărișul!
Întreaga dragoste e în pieptul tău:
De la Doamna albă de Africa
La Magdalena cu oglinda,
Idol care luptă, grație ce meditează.
________________
*Lascaux – peșteră în apropiere de Montignac, descoperită în 1940, ornamentată cu picturi și gravuri parietale, reprezentând unul din cele mai remarcabile ansambluri de artă din paleolitic (magdalenienul mijlociu, circa 13 mii de ani î.Hr.).
Sfatul santinelei
Fruct ce crește din cuțit,
Frumusețe-a cărei aromă-i ecou,
Aurora cu gură de clește,
Amanți pe care vrem să-i răzlețim,
Femeie cu pestelcă,
Unghie ce zgârie peretele,
Deșertul! deșertul!