21 martie: ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI

Leo BUTNARU

Regula generală

Poezie

dulce-amară

pe nimeni nu l-ai făcut

cu adevărat fericit

ci doar

(mulţam şi pentru atât)

mai puţin nefericit

l-ai făcut.

(8.III.1988)

Vocativ

                        Hermes, pies i gviazda.

                                      Zbignev Herbert

                              

În timp ce gândeam că e dificil să fii Hermes

să ai aripi la picioare

ceva mai sus de călcâie lângă oul-gleznei

unul din inconveniente simţindu-l chiar la

cea mai banală trecere printr-o

mahala oarecare unde

cine ştie ce javră jigărită

te-ar putea încolţi de zeieştile-ţi atribute

în timpul ăsta de abatere mitologică

îi văd pe ăia cu Pegaşii

văd legiunea lor care alcătuieşte cavaleria uşoară a

poeziei

şi pe ceilalţi îi remarc - pe

infanteriştii Parnasului

pe teluricii pedestraşi jertfitori în

numele unei victorii care-i interesează

pe atât de puţinii patrioţi

ai Universului. În timp ce mă gândeam la

Hermes Trismegistos

în variabila sa ipostază de

ocrotitor al scrisului şi purtător de veşti

şi cum Hermes cu aripi de laur la tâmple  nu se arăta

nu se arăta nu se arăta! mi-am zis

să aflu vestea care mă interesează de la cavaleriştii sau

pedestraşii Poeziei

strigându-le: „Hei! Care dintre domniile voastre ştie

ce mai face Nichita Stănescu?!”

                                                      Şi mi-a răspuns

întrebând la rându-i

un infanterist arătos: „Care anume?”

„Cel blond ca un înger”, am precizat. “A-a! Păi el

e îngerul de pază al lui Vergiliu. L-am auzit cum

pe când trecea prin nişte cercuri infernale

i se adresă latinului: Tu călăuz

tu domn şi tu maestru”.

(10.IV.1994)

Poemul de identificare

a propriului său protector

                                N-am uitat nici de (…)

                               Sfântul Pafnutie, Sfântul Ioan Scărarul,

                               Sfântul Sisoie, Sfântul Ermolaie,

                               Sfântul Terapont…

                                                                    Ştefan Baciu

Sfinte Terapont ocrotitor al

poeziei terra-pontice-euxine a poeţilor români

te implor să n-o faci de oaie

precum Sfântul Ermolaie

care a uitat că i s-a dat în cerească grijă

politica aceasta carpatină ce miroase a

laptele caprelor nărăvaşe din Bucegi după care

căprarul aleargă forfotind de înjurături cu

dumnecaţi şi papuceii diverselor divinităţi.

Sfinte Terapont reazem al

poeţilor români din Terra-pont-euxină

pari a fi unica sanctitate ce ştie că poezia

este zona de tropice a acestor suflete care

rând pe rând nu cred să înveţe a muri vreodată

zona abundenţelor de tot felul – cu

jungle de semnificaţii cu

îndoieli luxuriante

uneori dadaiste şi

lianele desperărilor din care maimuţe clinice

încovrigesc ştreanguri

arătându-ni-le cu subînţelesuri. Dar

poeţii rezistă  tentaţiilor macabre

unii dintre ei – o ştii prea bine

Bunule Sfinte Terapont – chiar

din unealta supliciului bahic şi-au făcut

pahar pentru candelă

reîntorcându-se la psalmii poeziei care

în egală măsură merg spre zeu şi

spre om efemer – acesta

stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului

oarecum mai norocos decât zeii noştri de tranziţie la

ei înşişi

nepreocupaţi de evoluţie ci de

statornicie cică preocupaţi drept clişeu multiplicat la

xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga

şi iartă-mă pre mine maculatul că

te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al

merituoasei dar nedreptăţitei Poezii Române în care

îndrăznesc să cred că se află şi inima mea cum

în mijlocul unei uriaşe rodii una din seminţe se află între

două elipse împurpurate… însângerate…

(14.IX.1996)

Acces

Un permanent acces spre ceva inaccesibil – Poezia

ca un plin ce caută alt plin

în sine însăşi

ca propria sa re-întâmplare

ca propria sa re-splendoare.

Poezie! Poezie! strigai

pentru a face legătură între

haoticul miracol al pre-naşterii şi

miracolul de apoi

al nopţii nopţilor

al morţii morţilor.

Poezie, poezie! strigai a doua oară

după care

Dumnezeu vorbi o singură dată

şi eu de un milion de ori ascultai

de fiecare dată rămânând

în unicul spaţiu al Adevărului

mereu în mine şi totdeauna

deloc lesne de priceput

                                     Poezie...

(11-12.VI.1998)

Ea şi coperta a IV-a

Din cărţile mele

poezia i se adresează lumii:

„Sunt aici împreună

cu cobaiul meu”, zice

scoţând degetul printre file

                                            şi

arătând spre poza mea

de pe coperta a IV-a.

(20.VIII.2005)

Pasărea raiului

Ministerul culturii globului pământesc

a anunţat campania de răspândire a

poeziei la sat...

Să fim realişti:

                        pentru ţăran

pasărea-paradisului e

cocoşul din zeamă...

(VIII.2005)