Ieri, în şedinţa de consiliu (lărgită) a(l) Uniunii Scriitorilor din Moldova, am propus modificarea unui articol din statut: cenzul de vârstă, care să prevadă că preşedinte poate fi ales orice membru al USM care nu a depăşit vârsta de – propuneam – 66 sau 68 de ani. Efim Tarlapan a zis: 65. Propunerea 65 (votată de… trei ori, totdeauna – da!... O precauţie a actualei conduceri a USM, nu care cumva să iasă vorbe, să fie clar, adică, chiar şi orbosurzilor anti-post-moderni…) a trecut cu o abţinere: (iniţial) A. B. (la a doua şi a treia votare nu a mai insistat) şi o exclamaţie isterică-muierică a… anonimei X... Conform statutului, odată aprobat în consiliu, modificările nu se mai discută la Adunarea generală, ci se votează. Adunarea va avea loc în ziua (noaptea?) de 30 martie.
P.S. Motivaţia cenzului la literaţi? Una simplă şi convingătoare: după 60 (65…) de ani, un scriitor adevărat nu mai are ce vâna posturi, ci să-şi caute, onest şi panoramic (nu, Doamne, fereşte! paranoic…) de propria operă. Plus că în RSSM şi RM, preşedinţii, „tineri” şi „bătrâni”, au fost lamentabili, nefăcând nimic util pentru USM. Ci din contră. Exemplu? Casa/Complexul edilitar de Creaţie de la Peresecina ajuns(ă) ruină înspăimântătoare, pe ea cu numărul telefonului celular al fostului preşedinte şi specificarea: „De vânzare”. La darea în exploatare, Complexul (excepţional, modern!) fusese evaluată la 6 milioane de ruble (cotaţia, pe atunci: 80 de copeici… dolarul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu