* * *
Acaţ cu ghimpi siniştri, ruginii
ca nişte cuie-agonizând năuce –
în vântul vineţiilor chindii
mi se-arătă asupra ta
pe sus
desculţi picioare, trase spăimântos
spre cer, prin raze palide
caduce –
şi-ncremenii la gând că-a fost Isus
căruia ghimpii tăi îi amintiră
de cuiele canonului pe cruce.
23.VII.1992
Paste Luminat!
RăspundețiȘtergerehttp://vasilegogea.wordpress.com/2012/04/14/pe-cruce-un-poem-de-leo-butnaru/
Mulţumesc, daragă Vasile. Îmi reînnoiesc urările expediate ceva mai înainte.
RăspundețiȘtergere