SIMILITUDINI
Cică în Italia ar fi
deja câteva sute de mii de imigranţi din Moldova Estică şi din România. Unii dintre ei
deja s-au stabilit acolo, şi-au întemeiat familii sau şi-au adus acolo
familiile. Bineînţeles, cu tot cu copii. Azi, mă gândesc în mod special la
acest fenomen, deoarece, recitindu-mi jurnalul „Student pe timpul rinocerilor” (publicat în anul 2000),
am găsit în el o filă a… similitudinilor: acum peste patru decenii, un destin
asemănător celui prezent al miilor de basarabeni îl aveau sute de mii de
italieni. Iar fila de jurnal:
29 ianuarie 1971
Am sosit acasă, la Negureni. Noroi.
Venii cu un geamantan atât de greu, încât, la un moment dat, îmi ziceam: „Mai
bine mi-1 fura cineva la
Chişinău , până să fi ajuns cu el la gară”. Baliverne, în
gând. Geamantanul era plin cu cărţi.
Seara, am ascultat
un post de radio italian. Emisiune difuzată la ora unu de noapte, „Voci di’
italiani all’estero”. Originală, dar şi foarte dramatică: vorbesc, prin diverse
apeluri, cei care au emigrat din Italia în alte ţâri în căutarea unei vieţi mai
bune. Îmi zic că sunt foarte mulţi emigranţi, dacă, în cele 25 de minute
afectate emisiunii, ei nu-şi dau rând să vorbească. Unii sunt întrerupţi la
jumătate de cuvânt: „...a rivide…”, când, imediat, un altul începe cu „Cara
mama, caro papa, nipote, sorella, fratello!...”. Unii îşi îneacă vorbele în sughiţuri
de plâns, încheind cu: „Vostro figllio peregrinno”; „Spero per antranti” etc.
Unii deja au o pronunţie nazonată şi un „r” francez în cuvinte. Se vede că
aceştia au emigrat de multă vreme. Mai nuanţat, „înstrăinarea” se simte în
vocea copiilor. Vede-se, mediul le oferă mai puţine condiţii de a comunica în
limba străbunilor şi părinţilor, iată de ce ei se adresează cu „tante” în loc
de „zia” (ital.). Altcineva, pe nume Virgilio Maria Teressa, le spune
părinţilor un „bonjour” în loc de italianul „buon giorno”. Emisiunea începe şi
se termină cu o muzică estompată, oarecum indefinită în frazare. Indefinită,
cred, pentru că ea nu poate exprima „bucuria” dramatică a emigranţilor şi nici
mâhnirea sau părerile lor de rău. Nu o dată, auzi cum, brusc, se întrerupe o
voce, după care revine cu un: „Nu poti...” sugrumat.
De încercat de-a
afla numărul emigranţilor italieni. O tabletă? Sau, eventual, o povestire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu