DIN VOLUMUL
ÎN SINGURA NOASTRĂ VIAŢĂ,
CUM SĂ NU CREDEM ÎN POEZIE?
CUM SĂ NU CREDEM ÎN POEZIE?
Corespondenţă Ion
Zubaşcu – Leo Butnaru, 2007 – 2011
În ianuarie 2011, am mai reuşit să
facem un schimb de mesaje cu Ion Zubaşcu. Spre primăvară, ne-am întâlnit la Uniunea ScriitorilorLa Bucureşti se ţinea Târgul de Carte. E de invocat
acest detaliu, pentru că pe ultima copertă a volumului de adevărat autor stoic
„Moarte de om” sunt trecute titlurile cărţilor în pregătire ale lui Ion
Zubaşcu: „Manifest la intrarea în noua preistorie a lumii”; „Omul ocazional”;
„Omul lui Dumnezeu”, „Oameni ca lumea”; „Oamenii gramaticii universale”; „Omul
nimănui”; „Omul disponibil” (III)… În anul 1991, publicase la editura „Cartea
Românească” volumul „Omul de Cuvânt”, iar peste alţi 4 ani, la ed. „Panteon” –
„Întoarcerea la Dumnezeu ”…
Dumnezeu
şi omul – aceasta a fost marea temă a poetului şi creştinului Ion Zubaşcu; om
şi poet de un suflet atât de vibrant, de o conştiinţă atât de ardent-angajată
întru căutarea şi slujirea Binelui, precum o atestă şi majoritatea mesajelor
sale publicate aici; mesaje internautice, dar temeinice, aş zice, precum cele
din scrisorile – scrisori, variantă (încă!) paper.
De la Ion Zubaşcu / 29.XII.2007
Dragă Leo,
iată o colindă strănouă din Maramureş: „Vine
marea cât de mare,/ Dă de mare –/ Margini n-are./ Da marea ce ne adună?/ Tăt
ne-adun-on bour sur/ Cu coarnele de d’aor./ Da’n corniţă/ Ce ne-aduce?/
Leganaş/ De paltinaş./ Da’n leagăn cine-i culcat?/ On pruncuţ mic înfăşat/ Cu
făşie de mătasă/ De la
Doamna-Împărăteasă ./ Şi colinda nu-i mai multă,/ Să trăia
cine-o ascultă,/ Să sporească binele/ Cum roiesc albinele,/ Să roiască binele/
Ca prin flori albinele.”
De
zeci de ani de când cânt această colindă, m-am întrebat ce-i cu marea cea mare
într-o cântare de sărbători din munţii Maramureşului? Târziu de tot mi-am
amintit din geologie că podişul transilvan e în realitatea preistorică
fundul fostei Mări Panonice şi versurile acestei colinzi vin, poate, de pe vremurile
când valurile înalte ale acestei mări băteau în vârfurile vulcanilor numiţi
Ţibleş, Gutăi, Oaş, stinşi acum şi ei. Omul acela pământean din Maramureş
stătea cu picioarele în apa mării şi colinda de sărbători într-o limbă pe care
o înţeleg la fel de bine şi eu, când cânt cu sufletul meu de azi. Mările au
secat, vulcanii s-au stins şi ei, dar sufletul acelui om cântător de pe malul fostei
mări secate, care izbea vârfurile foştilor vulcani, e la fel de viu ca propriul
meu suflet, cu care colind acum. Fie ca prospeţimea acestui miracol,
posibil doar prin poezie şi colindă sfânta, să te însoţească până în vecii
vecilor.
Sărbători
fericite!
Ion
Zubaşcu
 |
| Neptun, "Vila Stancu", 2004. Seară-recital Ion Zubaşcu. |
*
Lui Ion Zubaşcu / 29.XII.2007
Poete
Ion Zubaşcu, ce surpriză! De parcă, acum, în iarnă, ar fi vară pe malul mării,
unde, serile, nopţile, hoream, cântam, ne împrieteneam întru toate – stele,
cer, lună, spuma mării, scoici, pescăruşi somnoroşi, tihniţi, – vecie! Şi eram
mai mulţi, unii dintre care, astăzi, colindă deja pe ţărmurile stelelor.
Dumnezeu să-i aibă în pază şi să le ofere alese daruri de Crăciun şi An Nou!
La
rândul meu, iţi urez stele în scris şi soare în destin! La mulţi ani,
frăţâne!
Cu
ataşament confratern,
Leo
Butnaru
*
De la Ion Zbaşcu / 30.XII.2007
Dragul
meu,
pentru că ai fost
atât de prompt şi mi-ai răspuns cu propriile tale daruri, m-am gândit sa-ţi
trimit de Anul Nou şi o colindă cântată pe care o găseşti în attach, împreună cu povestea ei de mai
jos şi urările mele sărbătoreşti:
Prin
anii 70 (mileniul trecut), am auzit de la sora-mea Ileana colinda Scoală gazdă din pătuţ/ Şi ne dă un
colăcuţ,/ Florile, florile dalbe, culeasă într-un sat prăpădit din Ţara
Lăpuşului şi neînregistrată în nicio culegere de folclor din România, de la
1900 până în acei ani. Din clipa când l-am auzit, n-am mai putut lăsa din
cerul gurii acest diamant de colind, pe care am început să-l cânt pe scenele
ţării, în săli polivalente şi pe stadioane, ani şi ani la rând, până l-au
preluat în repertoriul propriu toţi cei care îl cântă acum, uitând cu
desăvârşire cine l-a scos pentru prima dată în larg. Anul acesta am reauzit
colindul, după 35 de ani de când l-am lansat, într-o reclamă la cafeaua Selected, pe toate televiziunile, dar şi
în popularul serial Inimă de ţigan,
de pe Acasă TV, în metrou şi chiar la
uşa apartamentului meu din Bucureşti, unde-au venit să mă colinde copii din
cartierul Crângaşi.
Cred
că te poţi considera om de valoare când faci pentru poporul tău cel puţin cât a
făcut şi poporul tău pentru tine. Dacă mă va întreba Dumnezeu la Judecata de Apoi a
conştiinţelor literare: Ce-ai făcut mai
bun în viaţa pe care ţi-am dăruit-o pe Pământ?, i-aş putea răspunde: Am salvat de la moarte o colindă.
Fie
ca tot ce ai scris tu mai bun (şi istoriile literare care te vor cuprinde) să
dureze măcar atâtea milenii, de când vine din cerul strămoşilor, spre
sufletul tău de acum, această colindă nescrisă. La mulţi ani!
Cu
bucuria întâlnirilor noastre viitoare, florile, florile dalbe.
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 30.XII.2007
Dragă
Ion,
fascinante,
înduioşătoare şi, totodată, înălţătoare mărturisirile tale. În genere, eşti un
Om şi un Scriitor al mărturisirilor, te-am auzit, te-am ascultat pe fundalul
freamătului de valuri acolo, la
Neptunul juneţilor noastre şi mă bucur să... reproduc în
memorie vocea ta din acele seri, din acele după-miezuri de noapte. Sigur, m-a
ajutat, nemijlocit, frumosul dar cântat al colindului pe care mi l-ai trimis.
Şi în comuna mea, Negureni din judeţul Orhei, cântam Florile dalbe. E drept, mesajul nu era atât de tragic... îngeresc.
De altfel, şi despre aceasta vorbesc în romanul memorialistic Copil la ruşi, pe care l-am publicat,
deocamdată, în foileton, în revista Sud
Est cultural (are şi versiune online).
Fii sigur, colindul tău îl voi expedia la mai mulţi oameni dragi, prieteni. La
rândul meu, îţi trimit – ce crezi? – doua melodii din interbelicul
polonez, foarte asemănător – te vei convinge – cu cel romanesc, al lui Cristian
Vasile, să zicem. Eu am hălăduit, acum două săptămâni, vreo 7 zile, prin
Polonia (cu distinsul coleg Mircea Martin, cu scriitori şi jurnalişti), însă –
iarăşi curios! – melodiile nu le-am adus de acolo, ci mi le-a trimis un
coleg rus din... Novosibirsk, din Siberia! (La rândul meu, i-am expediat
melodiile Bucureştiului, Chişinăului de altădată). Comunic cu el (pre nume
Igor Loşcilov) de mai multă vreme, dânsul ajutându-mă să descopăr noi texte ale
poeziei avangardei ruse, din care am tradus masiv. (Coleg civilizat, cu
doctoratul în Suedia.) Aşadar, ascultă şi tu aceste ziceri în poloneză
despre... românce şi Bucureşti, despre celebra Zaraza.
La mulţi ani!
Leo.
*
De la Ion Zubaşcu / 6.I.2008
Mulţumesc
pentru răspunsul şi darurile tale muzicale, de sărbători. Dacă ai ceva Ioni
buni şi de omenie poetică prin preajmă, îţi trimit o colindă de pe vremea când
Anul Nou şi Sântionul se sărbătoreau primăvara şi pământenii de pe Valea Izei giucau colindând în vechiul Cult Solar,
„După Soare/ Când răsare,/ După Lună/ Când răzbună”, pentru a spori
fertilitatea ogoarelor şi spiritul cărţilor noastre de acum.
Cu
mult drag de poezia ta,
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 6.I.2008
Dragă
Zubaşcule,
aşa cum pentru o
parte din basarabeni Sfântul Ion cunoaşte şi stilul vechi, primeşte, te rog,
urările mele de sănătate şi inspiraţie de ziua numelui tău sonor! Darul tău de
colindă veni exact când eu deja făcui primul pas într-un nou cerc de
an-vârstă-destin, ca fiară de zodiac capricorn ce sunt. O ascult, re-ascult cu
minunare – cuvinte de geniu!
La mulţi ani!
Confratern,
Leo
P.S.
Ataşez celebrissima piesa a lui Oghinski pe care, probabil, o ai în alte
interpretări. Totdeauna se revarsă copleşitor, învăluitor, tihnit-tălazuit...
*
De la Ion Zubaşcu / 18.I.2008
Leo,
îţi pun în attach un
Comunicat de solidaritate cu cei 500 de revoluţionari aflaţi în greva foamei de
o luna.
Cu
încredere şi speranţă,
Ion
*
De la Ion Zubaşcu / 18.I.2008
Din cincizeci
de scriitori cărora le-am trimis mesajul în această dimineaţă (şi trimit în
continuare), eşti primul care ai răspuns. Mulţumesc, Leo! Te voi ţine la
curent.
Ion
P.S.
Ţi-am răspuns şi pe celălalt mesaj. Mulţumesc. Eşti grozav. Cu drag de tine şi
de poezia ta,
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Domnule
Poet,
de Ziua Mondială a
Poeziei, te rog să-mi îngădui să-ţi ofer două versuri din trecătoarea mea
viata:
Floarea de stânca va dăinui mai mult decât stanca
Şi iarba de mare mai mult decât marea.
La mulţi ani!
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zbaşcu / 21.III.2008
Cu
aceeaşi confraternă ocazie, îţi trimit de asemenea unele rânduri:
POEZIE
DULCE-AMARĂ
PE
NIMENI NU L-AI FĂCUT
CU
ADEVĂRAT FERICIT
CI
–
MULŢAM
ŞI PENTRU ATÂT –
Solidar
întru toate cele bune,
Leo
*
De la Ion Zubaşcu / 21.III.2008
Leo,
poemul tău atât de
frumos mi-a dat ideea să-l aşez lângă versurile mele şi să le trimit împreună
altor o sută de poeţi, invitându-i să facă acelaşi lucru, pentru a înconjura
limba română cu un lanţ viu de poezie. Dacă ai timp şi bună stare sufletească,
fă şi tu ce poţi mai departe.
Cu
drag,
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 21.III.2008
Boiere Zibaşcule,
cu plecăciune şi
mulţumire mă las supus hotărârii tale. Îţi urez inspiraţie, toate cele bune şi
minunate!
Confratern,
Leo
*
De la Zubaşcu / 24.III.2008
Acţiunea
poetică începută în 21 martie 2008, de Ziua Mondială a Poeziei, s-a încheiat
duminică, la ora 24. Am trimis un mesaj personalizat pe adresa de net a o sută
de scriitori români, majoritatea poeţi. Am primit poeme, mulţumiri, saluturi şi
tăceri. Le mulţumesc tuturor, în egala măsură. Vă pun în attach grupajul
rezultat, care va apărea într-o revistă literară. I-am dăruit acestei reviste
întreaga colecţie de bijuterii, pentru expunere publică, fiind prima publicaţie
literară care şi-a oferit intenţia solidară, lăsându-şi ediţia deschisă până
azi, special pentru a putea capta rezultatul acestui demers spontan şi de-o
absolută gratuitate. Evident, vă voi ţine la curent cu apariţia revistei. Orice
idee de amplificare a prezentului grupaj echinocţial de mici arte poetice,
strălucitoare şi pure ca nişte diamante pe creştetul mileniului trei, este
binevenita şi se poate face mai departe, în perspectiva continuării acţiunii
într-o versiune editoriala, cu totul dezirabilă, doar pe criterii exclusiv
valorice. Sugestiile şi propunerile dvs. în acest sens sunt binevenite. Îi
mulţumesc lui Dumnezeu că aţi fost unul dintre cei de veghe.
Într-una
din nopţile acestei acţiuni poetice spontane, am alergat o oră pe malul lacului
Crângaşi, din Bucureşti. Am văzut luna luminând peste echinocţiul de primăvară
al anului 2008, înconjurată de haloul fascinant al unui dublu curcubeu. Mi se
pare atât de important să nu pierdem legătura cu Întregul, să ţinem mereu
deschisă legătura cu Cerul. Ştie cineva de câte ori se întâmplă într-o viaţă de
om fenomenul cosmic rar ca luna plină să lumineze peste echinocţiul de
primăvară, date calendaristice în funcţie de care vechii pământeni stabileau
duminica Învierii? Dacă veţi ieşi din pagină într-una din nopţile acestea, sub
cerul liber, în larg, veţi simţi cât de puţini suntem în materie cei care ne
putem bucura de clipa vie şi solidară de frumuseţe a lumii. A întregii lumi. În
singura noastră viaţă.
Cum
să nu credem în poezie, cu frumuseţe şi multă speranţă?
Ion Zubaşcu
*
De la Ion Zubaşcu / 25.IV.2008
În
clipa asta, grupajul se află sub tipar, totul a curs repede, din mers, va
fi o surpriză. Te voi ţine la curent. Mulţumesc, prietene. Cu drag şi
recunoştinţă pentru implicarea şi activitatea ta unică,
Ion
Zubaşcu
*
De la Ion Zubascu / 26.IV.2008
Leo,
tocmai am citit în România literară fascinanta,
neliniştitoarea ta ucronie „Ultimul cititor în limba româna”. Şi cum îi este
dedicată dlui Grigurcu, m-am gândit sa-ţi trimit în attach revista Acolada, pe luna aprilie (unde am
început să colaborez), girată de prestigiosul critic şi poetul Radu
Ulmeanu, atât pentru interviul meu cu Matei Vişniec, cât şi pentru a-ţi
face o viziune de ansamblu despre o nouă şi serioasă revistă. Îţi pun, de
asemenea, şi revista Timpul, cu Raportul meu de la Strasbourg , pentru
a vedea cu ce mă mai ocup în timpul liber, când nu te citesc pe tine.
Fie
ca Domnul să învie în inima ta cu bucurie şi speranţa că secolul XXXIII va lipsi
din istorie şi calendare, ca etajele 13 din blocurile zgârie-nori ale SUA.
Te
îmbrăţişez cu drag,
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zbaşcu / 26.IV.2008
Dragă
Zubascule!
(îmi place să-ţi
supun într-o formulă de boierie moldovenească – Zubaşcule!) eşti prietenul şi
scriitorul generos, care ştii a face bucurii lumii. Îţi mulţumesc pentru
cuvintele bune despre trist-prevestitorul meu text... Mulţumesc pentru reviste.
La o fugitivă foiletare din ochi (le citesc mai pe aşezate în după-amiaza
zilei), mă conving iar – daca mai era nevoie! – că tu rămâi un om şi un autor temeinic,
statornic în seriozitate şi neîmpăcare cu umbrele ce se tot îndesesc. Revin.
În
ajun de Sfintele Paşti, îţi urez potop binefăcător de lumină în firea şi
scrisul tău!
Cu ataşament confratern,
Leo
*
De la Ion Zubaşcu / 26.IV.2008
Dragul meu
Leo Butnaru,
cred că meseria
poetului e să înfrumuseţeze lumea şi să aducă bucurii oamenilor. Dacă noi
nu ne preţuim cum se cuvine între noi, cum să ne respecte cei din jurul
nostru?
Primăvara calcă iarăşi pe morminte
Roiuri de albine ies dintre cuvinte,
Nesfârşita-i calea dintre azi si mâine
Pietrele vor trece, apa va rămâne.
Primăvara naşte iarăşi pe morminte
Tată sfânt din ceruri, te iubim fierbinte,
Toţi avem o mamă şi un singur nume,
La sfârşitul lumii, cântă noua lume.
Sărbători
fericite!
Cu mult drag,
Ion Zubascu
*
De la Ion Zubaşcu / 28.IV.2008
Leo,
nu-i aşa că putem
redeveni frumoşi în propria noastră poezie? Şi nu doar de sărbători, ci
în toate zilele vieţii noastre. Nu-i aşa că esteticienii urâtului îşi arătau
urâţenia doar în retorica artei, pentru că în viaţa lor reala iubeau cele
mai frumoase si exorbitante femei?
Cu drag,
Ion Zubaşcu
*
De la Ion Zubaşcu / 16.V.2008
Leo,
mă bucur că
suplimentul spontan al revistei Argeş a
ajuns şi la tine şi că ţi-a plăcut. Adresa lui Doman: augustindoman@yahoo.com.
Vei
şti şi despre mine că tocmai m-am întors dintr-un mic turneu prin localităţi
din sudul Ţării – Slatina, Caracal, Drăgăneşti-Olt, Corabia, Izbiceni, unde am
fost intr-un juriu, împreuna cu Gh. Grigurcu şi Paul Aretzu, la festivalurile
Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Virgil Mazilescu, puse sub genericul Zilele Poeziei în judeţul Olt. Premiaţi:
Linda Maria Baros, Mircea Bârsilă şi teribilul poet disident Viorel Padina. În
săptămâna precedentă am avut un recital de o ora în cadrul Festivalului
Internaţional „Lucian Blaga”, Cluj (am cântat fără microfon în pădurea domeniului
Goga, de la Ciucea ),
iar spre sfârşitul lunii voi cânta în piaţa centrală a oraşului Satu Mare şi
voi spune versuri, singurele activităţi din care îmi câştig pâinea zilnică de
un an şi jumătate, de când am părăsit presa.
Orice
semn de la tine mă va bucura oricând.
Cu
mult drag,
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 16.V.2008
Dragă
boier Zubaşcule,
îţi mulţumesc
pentru urgenţa şi eficacitatea răspunsului, care te caracterizează şi, precum o
ştim, nu e prea caracteristică nouă, românilor! Mă bucur că ai ce face, ştiind
cum să acţionezi în libertate! Aici, suntem ca şi îngemănaţi, pentru că şi
eu ţin de păsările cerului literaturii, trăind din contracte (volnice) etc.
Ştiu că eşti aşteptat şi că ai succes. Poate că, la nişte intersecţii de
drumuri şi destine, ne reîntâlnim. Voi fi extrem de bucuros!
Cu urări de împliniri,
Leo
*
De la Ion Zubaşcu / 16.V.2008
Dragă
Leofantule de Moldovagascar,
îmi place noul
titlu nobiliar pe care ţi l-ai câştigat, cu siguranţă, în turnirele medievale
în care te-ai avântat până acum, înveşmântat în glorioasa, invincibila ta
armura poetica. Oriunde întâlnesc numele tău prin presa românească, sub texte
proprii sau traduceri, să ştii că ai un cititor cu inima vie, care va bate şi
mai tare, dacă Domnul va voi să ne intersecteze drumurile, în mare mila şi
indurarea Sa. Iar dacă tu zici ca ţii de păsările cerului literaturii, cu
siguranţă că eu sunt printre crinii câmpului aceleiaşi literaturi, pe care
Domnul îi hrăneşte şi înveşmântă.
Cu
mult drag,
Ion Zubaşcu
*
De la Ion Zubaşcu / 23.V.2008
Leo,
îţi
pun în attach şapoul unei anchete, pe
tema relaţiei scriitorului cu sacrul, care a început să curgă în prestigioasa
revista Viaţa Românească, odată cu
numărul apărut luna aceasta. Au răspuns până acum scriitori importanţi din
toate generaţiile şi te invit să răspunzi şi tu la toate întrebările, la doar
câteva sau la propriile întrebări, pe această temă, având – desigur –
libertatea oricărei opinii. Cu cât vei trimite textul mai repede, va fi mai
bine pentru toată lumea. Te voi ţine la curent cu demersurile în vederea
publicării.
Cu mult drag,
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 23.V.2008
Zubaşcule
fărtate,
îţi mulţumesc. Da,
sunt teme (în interogaţii) care nu pot să nu ne preocupe, la unele revin şi eu,
mai des, mai rar, dar freamătul misterului transuman e mereu în firea noastră,
mai ales de la o vârstă... încolo. O să răspund. Cumva. Deocamdată, sunt şi eu
curios să văd cum mi se va înfăţişa discursul din propria fire, conştiinţă,
simţire, nelinişte.
Seara buna!
Cu
antic ataşament,
Leo
*
De la Ion Zubaşcu / 23.V.2008
Leo,
cred
că eşti cel mai prompt scriitor român, nu doar din viaţa asta, ci din toate
vieţile, din toate timpurile. Dacă s-ar fi ţinut toţi românii de Cuvânt, cu
aceeaşi trebnicie ca a ta, cred c-am
fi scris noi Biblia („La început a
fost Cuvântul”), înaintea celorlalţi.
Mulţumesc pentru promisiunea de a participa la ancheta VR. Domnul sa-ţi sporească viaţa,
sufletul si cuvintele.
Cu drag,
Ion
Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 25.V.2008
Dragă
Zubaşcule,
am
selectat câteva întrebări la care am îndrăznit să răspund (în faţa Domnului),
pentru că, de le-aş fi onorat pe toate, ieşea un coşcogea roman. Vezi tu ce şi
cum.
Confratern,
Leo
*
De la Ion Zubaşcu / 25.V.2008
Leo,
îţi
scriu în grabă să-ţi confirm primirea materialului tău. După ce îl citesc, îţi
scriu mai multe. Miercuri seara plec la Satu Mare , cânt într-o piaţă a oraşului, plină cu
poeţi, din câte am înţeles. Deocamdată îţi mulţumesc mult pentru răspunsuri şi
promptitudine.
Cu drag şi recunoştinţă pentru sufletul tău,
Ion Zubaşcu
*
De la Ion Zubaşcu / 4.I.2009
Leo,
La mulţi ani! Pentru că Anul Nou m-a prins lucrând,
iţi pun mai jos întrebările unei anchete pentru revista Acolada (cu difuzare în toată ţara), a dlui Grigurcu. În eventualitatea că
accepţi să răspunzi la cele trei întrebări pe tema celebrităţii, aş avea
rugămintea să-mi trimiţi răspunsurile repejor, în doua zile (să zicem),
însoţite de o fotografie portret. Îmi cer scuze pentru termenii propunerii, dar
mi-a intrat deja în reflex că tu eşti unul dintre cei mai prompţi scriitori
români în viaţă şi te tratez ca atare. Ca între profesionişti, vreau să zic.
Spor la toate cele bune ale tale.
Cu drag,
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
mulţumesc pentru
răspuns şi acceptare. Ai întrebările în attach. Dacă vrei, îţi pot scrie de
acum înainte în celălalt mail al tău, de pe gmail.com, dacă aici se văd diacriticele.
Îţi spun de pe acum La mulţi ani! de ziua ta, cu toate cuvintele mele.
Nu uita printre pahare să răspunzi la aceste întrebări despre celebritate, foarte potrivite pentru celebrarea sărbătoritului, într-un moment al său de glorie şi sărbătoare.
Îţi spun de pe acum La mulţi ani! de ziua ta, cu toate cuvintele mele.
Nu uita printre pahare să răspunzi la aceste întrebări despre celebritate, foarte potrivite pentru celebrarea sărbătoritului, într-un moment al său de glorie şi sărbătoare.
Cu drag,
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
mulţumesc.
„Motricitatea specială” de care vorbeşti vine din exersarea cuvintelor în 25 de
ani de presă de informaţie şi investigaţie, când trebuia să trag contra
timp din toate poziţiile. Mi-am păstrat acest ritm şi după retragerea mea în
literatură. Cât mă va mai ţine Domnul în răsuflarea Sa. Toate binecuvântările
Cerului să-ţi cadă de mâine încolo în cap, pe cap, după cap, şi apoi să alunece
în cărţile tale viitoare. Spor la fiinţă si cuvinte!
Cu
drag,
Ion
*
De la Ion Zubaşcu / 7.1.2009
Leo,
am primit,
mulţumesc pentru text şi urări. După ce citesc textul, îţi mai scriu.
În speranţa că ai avut o zi de naştere sărbătoreasca,
În speranţa că ai avut o zi de naştere sărbătoreasca,
cu
drag,
Ion
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
am citit textul
tău, e grozav, inspirat, profund şi spumos – dacă accepţi oximoronul. L-am
trimis la Acolada. Te
voi ţine la curent cu apariţia. Îţi dărui, în schimb, un cântec de Sântion, din
colecţia mea de străvechimi (pe la voi e Crăciunul?):
În gradina lui Ion/ toate păsările dorm/ numai una n-are somn/
şi umbla din pom în pom / şi strigă Ion, Ion, / lasă-mă să mă fac om.
şi umbla din pom în pom / şi strigă Ion, Ion, / lasă-mă să mă fac om.
La
mulţi ani!
Ion,
proprietarul
grădinii şi al păsărilor. Cu somn sau fără somn.
*
Lui Ion Zubaşcu / 9.I.2009
Dragă
Ion,
bineînţeles că face
bine o atare apreciere venită de la tine! Şi ea spumoasă, ne-oximoronic
vorbind, pentru că mai e timpul şampaniei! Şi literare! Da, pe la noi e Vechiul
(si Eternul) Crăciun; se sărbătoreşte, se cântă, inclusiv despre Grădina Lui
Ion – Zubaşcu, fireşte!
Ştii
ce mai fac? – îţi reexpediez textul în care, – de, aburi de
sărbători! – scăpasem-mâncasem vreo trei buchii. Probabil, văzui şi tu
micile gafe, iar de nu – retrimite-l dlui Ulmeanu, dimpreună cu urările mele de
bine şi de… excelent! La mulţi ani!
Fratern,
Leofantu de
Moldovagascar-land
*
De la Ion Zubaşcu / 9.I.2009
Leo,
nu-ţi face nicio
problemă, eu chiar am citit textul (ştii că nu mai beau alcool de peste doi
ani) şi am nivelat micile scăpări de tastatură (fireşti oricum, d’apoi după o
zi de naştere!).
Textul e trimis deja, cum ţi-am zis, în forma lui corecta.
Textul e trimis deja, cum ţi-am zis, în forma lui corecta.
Petreceri
frumoase, în continuare, şi cu măsuri cereşti măsurate.
Ion
*
Lui Ion Zubaşcu / 7.IV.2009
Dragă
Ion,
îţi mulţumesc din
suflet! Da, am fost acolo, printre tineri, cu tinerii, chiar de la primele
momente ale declanşării evenimentelor nemaipomenite! De fapt, m-am reîntors
exact la locurile pe unde s-a întâmplat şi 1989, şi 1991 ş.a. din biografia
noastră. În chestionarul din Viata
Românească nr. 3-4 a .c.
răspundeam... Iertare că mă autocitez, – spuneam chiar din finalul
primului răspuns: „Astfel că este de neprevăzut ceea ce se poate întâmpla
între Prut si Nistru. Imprevizibil, să zic, şi nu cu un alt termen:
ne-aşteptat. Pentru că noi aşteptam să se întâmple adevărata europenizare a
Moldovei Interriverane. Istoria «nu se joaca cu ţara în bumbi», precum spune
românul...”
Simţeam,
presimţeam masa critică ce trebuie să explodeze. Să dea Domnul să vină şi
raţiunea întru acţiune bine gândită, chibzuită, cu sorţi reali de izbândă. Cu
toate că liftele comuniste sunt extrem de viclene. Dar să sperăm – luptând!
Încă
o dată mulţumiri pentru susţinere!
Fratern,
Leo
*
De la Zubaşcu / 8.VI.2009
Leo,
îţi mulţumesc că în
vârtejul evenimentelor fierbinţi de la Chişinau ţi-ai găsit timp să-mi răspunzi, ca de
obicei, cu aceeaşi promptitudine exemplară. Ai fost, într-adevăr un profet
inspirat, în cuvintele tale din Viaţa
Românească, şi să sperăm că această noapte va fi decisivă pentru schimbarea
istoriei de mâine a Basarabiei. Cu toata solidaritatea, alături de toţi cei de
dincolo de Prut, cărora v-a ajuns cuţitul la os. Dumnezeu să vă ajute şi să ne
ajute să fim din nou împreună, pentru totdeauna.
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
mulţumesc pentru
mesajul tău. Ştiam povestea poetului A.V. (Andrei Voznesenski – L.B.) cu Hruşciov, dar nu văzusem până
acum fotografia. Teribilă înfruntarea între fragilitatea spiritului şi forţa de reptilă precambriană a Puterii!
Îţi pun la schimb linkul cu un interviu al meu
apărut ieri în Ziarul de Duminica,
cred că merită să-ţi arunci privirile măcar peste ultima parte, unde vorbesc de
crimele comunismului şi de situarea poetului în raport cu atrocitatea politică.
Pregătesc o carte de versuri în acest sens: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/ion-zubascu-poezia-a-inceput-odata-cu-omul-si-va-sfarsi-deodata-cu-nesfarsirea-lui-delucia-negoita-7772901
Mă
bucur că eşti atât de viu şi de veghe. Orice mesaj al tău mă va bucura oricând.
Spor la toate cele temeinice ale tale.
Cu
drag,
Ion
*
Lui Ion Zubaşcu / 3.XII.2010
Dragă
Zubaşcule,
nu ştiu dacă...
ştii că, în slavonă, numele tău vine de la Zub , ca şi cel al academicianului, istoricului
ieşean Al. Zub. (De altfel, cu domnia sa mă aflam în faţa parlamentului
de la Chişinău
în 1990, chiar în ziua de 27 aprilie şi exact la ora în care pe clădirea
executivului era arborat tricolorul!) Zub înseamnă – Dinte, iar voi, ambii,
ştiţi a muşca, a încolţi, a înşfăca întru binele spiritului românesc. Sunt
mândru că te cunosc, sunt sigur că puterea cea mare te va ocroti!
Cu
frăţietate,
Leo Butnaru
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
ştiu etimologia
numelui familiei mele, cred că suntem originari din Maramureşul de peste Tisa.
Am auzit după ’90 că şi în Basarabia numele are oarece răspândire.
Toata povestea e ca familia noastră e foarte
veche, fiind inclusă de istoricul Alexandru Filipaşcu între cele 360 de familii
române din Maramureş de origine nobilă, în cartea sa care se ocupă de acest
subiect (are şi o „Istorie a Maramureşului”, pe care a publicat-o înainte de a
fi omorât de comunişti, la Canal ).
Istoricul Filipaşcu susţine că familia Zubaşcu are origini voievodale, fiind
înnobilată de Împăratul Leopold al Vienei, prin celebrele diplome leopoldine
(publicate de Ioan Mihaly de Apşa, la 1900).
Sigur că şi originile, apropiate sau
îndepărtate, îşi au importanţa lor, poate mai mult heraldica. Pentru mine
contează însa opţiunile de azi ale fiecăruia dintre noi şi, mai ales, faptele
prin care şirurile tăcute de generaţii din spatele nostru, care n-au vorbit în
istorie, se pot exprima prin prezenţa noastră activă în învolburata lume de
acum.
Ceea ce-ţi doresc din inima şi ţie.
Cu drag,
Ion
De la
Ion Zubaşcu
Mulţumesc,
Leo, pentru osteneala de-a mă citi în aste vremuri analfabete. Te citesc şi eu
pe unde văd că apari în presa literară, cu ale tale, cu traduceri. Ne putem
respecta citindu-ne unii pe alţii, în loc să ne sfâşiem.
Spor
la cele multe şi trainice ale tale.
Cu
drag,
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
scurtul tău
poem-scrisoare către Dostoievski îl ştiu de mai demult, dar – dacă îmi aduc
bine aminte – în altă versiune. Suna cam aşa (citez din memorie): ...Frumuseţea va salva lumea/ doar dacă
lumea va salva frumuseţea. Îţi mai aminteşti de această versiune uşor
nuanţată?
Cat priveşte scrisoarea către Blaga, îţi dau
dreptate: m-am întors în septembrie de pe Valea Izei şi îţi confirm: Veşnicia a
murit şi în Maramureş.
Oricât de tragic ar fi lucrul ăsta, e purul
adevăr!
Ion
*
Lui Ion Zubaşcu / 12.XII.10
Dragă
Zubaşcule,
ai dreptate –
nuanţa respectivă a existat în poem şi, probabil, e bine să revin la ea.
Păcat
că tristeţea rustică, să zic aşa, se generalizează în pretutindenea
românească...
Nu
ştiu daca ţi-am spus: mi-a plăcut mult interviul pe care l-ai acordat pentru Ziarul de duminica. Dens în sens,
vibrant în emoţie, matur, înţelept. Încă o dată felicitări!
Confratern,
Leo
*
De la
Ion Zubaşcu
Draga Leo,
îţi
mulţumesc pentru urările sărbătoreşti ale familiei tale. Îmi voi petrece acest
an nou la masa de lucru, n-am acum altă sărbătoare mai credincioasă decât
cititul şi scrisul.
Tocmai mi-a apărut in Apostrof / 12 un poem mai amplu, Despărţirea de Ginsberg (idolul colegilor 80-cişti, bucureşteni),
m-aş bucura să-l vezi, când va fi să fie. Primeşti Apostroful?
Cred că şi cu noul volum de versuri de anul
viitor voi forţa câteva margini de literatură, dar sper să câştig şi acest
pariu.
Am terminat azi un eseu critic despre cartea
„Apaşhul metafizic şi paznicii filosofiei”, publicat de indologul Liviu Bordaş la Humanitas ,
cu girul dlor Liiceanu si Pleşu – o apologie incredibilă a lui... Nae Ionescu. Dacă
ei nu dorm, mă străduiesc şi eu să rămân treaz, măcar cât timp va mai fi cu
putinţă.
Ai în attach colinda străveche Mă luai, luai, într-o versiune pe care
n-o cântă mai nimeni azi.
Îţi doresc, dragă Leo, puterea de a-ţi duce
la capăt toate gândurile şi proiectele, în mijlocul cuvintelor veşnice ale
limbii române.
La mulţi ani şi multa bucurie!
Ion Zubaşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 6.I.2011
Dragă
Ion,
multele
sărbători creştin... -basarabene (pe nou, stil vechi, stil... avangardist,
neo... post... etc.) mi-au amânat oarecum răspunsul la scrisoare ta
vibrantă, a unui coleg aflat atât de intens-dens în cuvânt, în literatură. Îţi
admir vastitatea şi seriozitatea preocupărilor şi îţi urez succese
necondiţionate în toate!
Da,
primesc „Apostroful”, însă nr. 12 încă nu a ajuns la Chişinău , revista vine cu
oarece decalare în timp. O să citesc cu mare atenţie poemul despre despărţirea
de Ginsberg, primo – din permanentul interes pentru poezia ta; secundo – şi din
motivul că, mai întâi în revista „Vatra”, din noiembrie 2009, apoi in volumul
„Ordine de zi, ordine de noapte” (regret dacă nu am avut încă posibilitatea să
ţi-l ofer) eu am publicat un poem despre... reîntâlnirea cu Ginsberg! Se
numeşte „Cu Allen Ginsberg rescriind o sutră a florii-soarelui”.
Să admitem că aceste poeme ale noastre ar fi elementele-pandant,
picioarele de pod ale unui discurs pan-românesc-universal.
În
zi de Crăciun, stil vechi, îţi urez încă o data La Mulţi Ani !
Confratern,
Leo
*
De la Zubaşcu / 6.I.2011
Leo,
mulţumesc pentru
urările sărbătoreşti şi prieteneşti.
M-as
fi bucurat ca noul tău volum, Copii la
ruşi, să fi apărut mai degrabă la Cartea Românească sau la Polirom
(volumul lui Ernu, Născut în URSS, se
traduce deja in câteva ţări europene), întrucât nu ştiu editura Aurei ce
distribuţie şi putere de marketing are. Dar, oricum, indiferent unde apare, o
carte nouă, a ta sau a colegilor de generaţie, e o victorie a tuturor şi mă bucur de ea ca de propria mea victorie.
Dacă îţi vine Apostrof, e bine, o să ajungă şi poemul meu la tine. Numărul pe decembrie nu l-a distribuit
încă Marta (Petreu – L.-B.), a avut nişte neplăcute probleme de sănătate (a
fost zilele astea pe la
Bucureşti ).
O sa caut cât de repede Vatra/11-2009, sunt curios cum te-ai întâlnit tu cu Ginsberg, când
eu tocmai m-am despărţit de el. Şi încă în termeni destul de violenţi. Dar
poemul lui, Sutra cu floarea soarelui,
e frumos. Abia aştept să găsesc şi poemul tău, să-l citesc.
La mulţi ani şi multe bucurii!
Ion
*
De la
Ion Zubaşcu
Leo,
Dumnezeu s-o
odihnească pe poeta Anna Iablonskaia, moartă într-o împrejurare atât de
îndepărtată de poezie. Îţi mulţumesc că i-ai tradus versurile, am putut astfel
să aflu ceva din sufletul ei care acum a urcat la ceruri. Dar de ce trebuie să
moara un poet ca doar astfel să aflăm de el, să fie mai nou doar moartea cea
care solidarizează poeţii?
Ion Zubalşcu
*
Lui Ion Zubaşcu / 21.I.2011
Dragă
Zubaşcule,
drept omagiu pentru
colega noastră Anna Iablonskaia (i-am găsit şi alte poeme, la fel de minunate),
am postat pe blog cuvintele tale cu titlu de comentariu.
Mulţumesc.
Leo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu