joi, 30 ianuarie 2014

CORESPONDENŢĂ CU ION ZUBAŞCU (1948 - 2011)


DIN VOLUMUL



ÎN SINGURA NOASTRĂ VIAŢĂ, 
CUM SĂ NU CREDEM ÎN POEZIE?

Corespondenţă Ion Zubaşcu – Leo Butnaru, 2007 – 2011

            În ianuarie 2011, am mai reuşit să facem un schimb de mesaje cu Ion Zubaşcu. Spre primăvară, ne-am întâlnit la Uniunea Scriitorilor din Calea Victoriei 115. Atunci, mi-a dăruit volumul său de versuri „Moarte de om” ce apăruse la sfârşit de an trecut la editura „Limes”. Mi-a scris autograful, însă fără a pune data: „Lui Leo Butnaru, cu drag şi solidaritate. Ion Zubaşcu”. Îmi spusese câteva lucruri vagi despre chimioterapia pe care o urma. Era în grea suferinţă. Dar lucid şi bărbat în tot ce trăia, ce suferea, în conştientizarea apropiatului abis, precum se înţelege chiar din psalmul cu care se deschide cartea „Moarte de om”: „Îţi mulţumesc Doamne/ pentru această nouă zi îmbelşugată de viaţă/ pe care nu mă mai satur s-o trăiesc/ după năucitorul diagnostic de la biopsie/ înaintea întunericului/ a nopţii ce vine/ a somnului fără nicio ieşire”. Şi nu avea să treacă mult timp, pentru ca, la sfârşit de florar, poetul să se stingă. La Bucureşti se ţinea Târgul de Carte. E de invocat acest detaliu, pentru că pe ultima copertă a volumului de adevărat autor stoic „Moarte de om” sunt trecute titlurile cărţilor în pregătire ale lui Ion Zubaşcu: „Manifest la intrarea în noua preistorie a lumii”; „Omul ocazional”; „Omul lui Dumnezeu”, „Oameni ca lumea”; „Oamenii gramaticii universale”; „Omul nimănui”; „Omul disponibil” (III)… În anul 1991, publicase la editura „Cartea Românească” volumul „Omul de Cuvânt”, iar peste alţi 4 ani, la ed. „Panteon” – „Întoarcerea la Dumnezeu”…
Dumnezeu şi omul – aceasta a fost marea temă a poetului şi creştinului Ion Zubaşcu; om şi poet de un suflet atât de vibrant, de o conştiinţă atât de ardent-angajată întru căutarea şi slujirea Binelui, precum o atestă şi majoritatea mesajelor sale publicate aici; mesaje internautice, dar temeinice, aş zice, precum cele din scrisorile – scrisori, variantă (încă!) paper.

 De la Ion Zubaşcu / 29.XII.2007

  Dragă Leo,
iată o colindă strănouă din Maramureş: „Vine marea cât de mare,/ Dă de mare –/ Margini n-are./ Da marea ce ne adună?/ Tăt ne-adun-on bour sur/ Cu coarnele de d’aor./ Da’n corniţă/ Ce ne-aduce?/ Leganaş/ De paltinaş./ Da’n leagăn cine-i culcat?/ On pruncuţ mic înfăşat/ Cu făşie de mătasă/ De la Doamna-Împărăteasă./ Şi colinda nu-i mai multă,/ Să trăia cine-o ascultă,/ Să sporească binele/ Cum roiesc albinele,/ Să roiască binele/ Ca prin flori albinele.”
De zeci de ani de când cânt această colindă, m-am întrebat ce-i cu marea cea mare într-o cântare de sărbători din munţii Maramureşului? Târziu de tot mi-am amintit din geologie că podişul transilvan e  în realitatea preistorică fundul fostei Mări Panonice şi versurile acestei colinzi vin, poate, de pe vremurile când valurile înalte ale acestei mări băteau în vârfurile vulcanilor numiţi Ţibleş, Gutăi, Oaş, stinşi acum şi ei. Omul acela pământean din Maramureş stătea cu picioarele în apa mării şi colinda de sărbători într-o limbă pe care o înţeleg la fel de bine şi eu, când cânt cu sufletul meu de azi. Mările au secat, vulcanii s-au stins şi ei, dar sufletul acelui om cântător de pe malul fostei mări secate, care izbea vârfurile foştilor vulcani, e la fel de viu ca propriul meu suflet, cu care  colind acum. Fie ca prospeţimea acestui miracol, posibil doar prin poezie şi colindă sfânta, să te însoţească până în vecii vecilor.
Sărbători fericite!
                Ion Zubaşcu

Neptun, "Vila Stancu", 2004. Seară-recital Ion Zubaşcu.
*    

Lui Ion Zubaşcu / 29.XII.2007

Poete Ion Zubaşcu, ce surpriză! De parcă, acum, în iarnă, ar fi vară pe malul mării, unde, serile, nopţile, hoream, cântam, ne împrieteneam întru toate – stele, cer, lună, spuma mării, scoici, pescăruşi somnoroşi, tihniţi, – vecie! Şi eram mai mulţi, unii dintre care, astăzi, colindă deja pe ţărmurile stelelor. Dumnezeu să-i aibă în pază şi să le ofere alese daruri de Crăciun şi An Nou!
La rândul meu, iţi urez stele în scris şi soare în destin! La mulţi ani, frăţâne!
Cu ataşament confratern,
             Leo Butnaru


*
De la Ion Zbaşcu / 30.XII.2007

Dragul meu,
pentru că ai fost atât de prompt şi mi-ai răspuns cu propriile tale daruri, m-am gândit sa-ţi trimit de Anul Nou şi o colindă cântată pe care o găseşti în attach, împreună cu povestea ei de mai jos şi urările mele sărbătoreşti:
Prin anii 70 (mileniul trecut), am auzit de la sora-mea Ileana colinda Scoală gazdă din pătuţ/ Şi ne dă un colăcuţ,/ Florile, florile dalbe, culeasă într-un sat prăpădit din Ţara Lăpuşului şi neînregistrată în nicio culegere de folclor din România, de la 1900 până în acei ani. Din clipa când l-am auzit, n-am mai putut lăsa din cerul gurii acest diamant de colind, pe care am început să-l cânt pe scenele ţării, în săli polivalente şi pe stadioane, ani şi ani la rând, până l-au preluat în repertoriul propriu toţi cei care îl cântă acum, uitând cu desăvârşire cine l-a scos pentru prima dată în larg. Anul acesta am reauzit colindul, după 35 de ani de când l-am lansat, într-o reclamă la cafeaua Selected, pe toate televiziunile, dar şi în popularul serial Inimă de ţigan, de pe Acasă TV, în metrou şi chiar la uşa apartamentului meu din Bucureşti, unde-au venit să mă colinde copii din cartierul Crângaşi.
Cred că te poţi considera om de valoare când faci pentru poporul tău cel puţin cât a făcut şi poporul tău pentru tine. Dacă mă va întreba Dumnezeu la Judecata de Apoi a conştiinţelor literare: Ce-ai făcut mai bun în viaţa pe care ţi-am dăruit-o pe Pământ?, i-aş putea răspunde: Am salvat de la moarte o colindă.
Fie ca tot ce ai scris tu mai bun (şi istoriile literare care te vor cuprinde) să dureze  măcar atâtea milenii, de când vine din cerul strămoşilor, spre sufletul tău de acum,  această colindă nescrisă. La mulţi ani!
 Cu bucuria întâlnirilor noastre viitoare, florile, florile dalbe.
                                                                          Ion Zubaşcu                   

*    

Lui Ion Zubaşcu / 30.XII.2007

Dragă Ion,
fascinante, înduioşătoare şi, totodată, înălţătoare mărturisirile tale. În genere, eşti un Om şi un Scriitor al mărturisirilor, te-am auzit, te-am ascultat pe fundalul freamătului de valuri acolo, la Neptunul juneţilor noastre şi mă bucur să... reproduc în memorie vocea ta din acele seri, din acele după-miezuri de noapte. Sigur, m-a ajutat, nemijlocit, frumosul dar cântat al colindului pe care mi l-ai trimis. Şi în comuna mea, Negureni din judeţul Orhei, cântam Florile dalbe. E drept, mesajul nu era atât de tragic... îngeresc. De altfel, şi despre aceasta vorbesc în romanul memorialistic Copil la ruşi, pe care l-am publicat, deocamdată, în foileton, în revista Sud Est cultural (are şi versiune online). Fii sigur, colindul tău îl voi expedia la mai mulţi oameni dragi, prieteni. La rândul meu, îţi trimit – ce crezi? – doua melodii din interbelicul polonez, foarte asemănător – te vei convinge – cu cel romanesc, al lui Cristian Vasile, să zicem. Eu am hălăduit, acum două săptămâni, vreo 7 zile, prin Polonia (cu distinsul coleg Mircea Martin, cu scriitori şi jurnalişti), însă – iarăşi curios! – melodiile nu le-am adus de acolo, ci mi le-a trimis un coleg rus din... Novosibirsk, din Siberia! (La rândul meu, i-am expediat melodiile Bucureştiului, Chişinăului de altădată). Comunic cu el (pre nume Igor Loşcilov) de mai multă vreme, dânsul ajutându-mă să descopăr noi texte ale poeziei avangardei ruse, din care am tradus masiv. (Coleg civilizat, cu doctoratul în Suedia.) Aşadar, ascultă şi tu aceste ziceri în poloneză despre... românce şi Bucureşti, despre celebra Zaraza.
      La mulţi ani!
             Leo.


*

De la Ion Zubaşcu / 6.I.2008

Mulţumesc pentru răspunsul şi darurile tale muzicale, de sărbători. Dacă ai ceva Ioni buni şi de omenie poetică prin preajmă, îţi trimit o colindă de pe vremea când Anul Nou şi Sântionul se sărbătoreau primăvara şi pământenii de pe Valea Izei giucau colindând în vechiul Cult Solar, „După Soare/ Când răsare,/ După Lună/ Când răzbună”, pentru a spori fertilitatea ogoarelor şi spiritul cărţilor noastre de acum.
Cu mult drag de poezia ta,
                                       Ion  Zubaşcu

*

Lui Ion Zubaşcu / 6.I.2008

Dragă Zubaşcule,
aşa cum pentru o parte din basarabeni Sfântul Ion cunoaşte şi stilul vechi, primeşte, te rog, urările mele de sănătate şi inspiraţie de ziua numelui tău sonor! Darul tău de colindă veni exact când eu deja făcui primul pas într-un nou cerc de an-vârstă-destin, ca fiară de zodiac capricorn ce sunt. O ascult, re-ascult cu minunare – cuvinte de geniu!
   La mulţi ani!
       Confratern,
                         Leo

P.S. Ataşez celebrissima piesa a lui Oghinski pe care, probabil, o ai în alte interpretări. Totdeauna se revarsă copleşitor, învăluitor, tihnit-tălazuit...

*      


De la Ion Zubaşcu / 18.I.2008

Leo,
îţi pun în attach un Comunicat de solidaritate cu cei 500 de revoluţionari aflaţi în greva foamei de o luna.
Cu încredere şi speranţă,
                                        Ion

*

De la Ion Zubaşcu / 18.I.2008

Din cincizeci de scriitori cărora le-am trimis mesajul în această dimineaţă (şi trimit în continuare), eşti primul care ai răspuns. Mulţumesc, Leo! Te voi ţine la curent.
Ion
P.S. Ţi-am răspuns şi pe celălalt mesaj. Mulţumesc. Eşti grozav. Cu drag de tine şi de poezia ta,
   Ion

*

De la Ion Zubaşcu / 21.III.2008

Domnule Poet,
de Ziua Mondială a Poeziei, te rog să-mi îngădui să-ţi ofer două versuri din trecătoarea mea viata:
Floarea de stânca va dăinui mai mult decât stanca
Şi iarba de mare mai mult decât marea.
La mulţi ani!
                   Ion Zubaşcu


*

Lui Ion Zbaşcu / 21.III.2008

Cu aceeaşi confraternă ocazie, îţi trimit de asemenea unele rânduri:

POEZIE DULCE-AMARĂ
PE NIMENI NU L-AI FĂCUT
CU ADEVĂRAT FERICIT
CI –
MULŢAM ŞI PENTRU ATÂT  –
MAI PUŢIN NEFERICIT L-AI FĂCUT

Solidar întru toate cele bune,
                                 Leo

*

De la Ion Zubaşcu / 21.III.2008

Leo,
poemul tău atât de frumos mi-a dat ideea să-l aşez lângă versurile mele şi să le trimit împreună altor o sută de poeţi, invitându-i să facă acelaşi lucru, pentru a înconjura limba română cu un lanţ viu de poezie. Dacă ai timp şi bună stare sufletească, fă şi tu ce poţi mai departe.
Cu drag,
             Ion Zubaşcu

*

Lui Ion Zubaşcu / 21.III.2008

           Boiere Zibaşcule,
cu plecăciune şi mulţumire mă las supus hotărârii tale. Îţi urez inspiraţie, toate cele bune şi minunate!
            Confratern,
                              Leo

*

De la Zubaşcu / 24.III.2008

Acţiunea poetică începută în 21 martie 2008, de Ziua Mondială a Poeziei, s-a încheiat duminică, la ora 24. Am trimis un mesaj personalizat pe adresa de net a o sută de scriitori români, majoritatea poeţi. Am primit poeme, mulţumiri, saluturi şi tăceri. Le mulţumesc tuturor, în egala măsură. Vă pun în attach grupajul rezultat, care va apărea într-o revistă literară. I-am dăruit acestei reviste întreaga colecţie de bijuterii, pentru expunere publică, fiind prima publicaţie literară care şi-a oferit intenţia solidară, lăsându-şi ediţia deschisă până azi, special pentru a putea capta rezultatul acestui demers spontan şi de-o absolută gratuitate. Evident, vă voi ţine la curent cu apariţia revistei. Orice idee de amplificare a prezentului grupaj echinocţial de mici arte poetice, strălucitoare şi pure ca nişte diamante pe creştetul mileniului trei, este binevenita şi se poate face mai departe, în perspectiva continuării acţiunii într-o versiune editoriala, cu totul dezirabilă, doar pe criterii exclusiv valorice. Sugestiile şi propunerile dvs. în acest sens sunt binevenite. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că aţi fost unul dintre cei de veghe.
Într-una din nopţile acestei acţiuni poetice spontane, am alergat o oră pe malul lacului Crângaşi, din Bucureşti. Am văzut luna luminând peste echinocţiul de primăvară al anului 2008, înconjurată de haloul fascinant al unui dublu curcubeu. Mi se pare atât de important să nu pierdem legătura cu Întregul, să ţinem mereu deschisă legătura cu Cerul. Ştie cineva de câte ori se întâmplă într-o viaţă de om fenomenul cosmic rar ca luna plină să lumineze peste echinocţiul de primăvară, date calendaristice în funcţie de care vechii pământeni stabileau duminica Învierii? Dacă veţi ieşi din pagină într-una din nopţile acestea, sub cerul liber, în larg, veţi simţi cât de puţini suntem în materie cei care ne putem bucura de clipa vie şi solidară de frumuseţe a lumii. A întregii lumi. În singura noastră viaţă.
Cum să nu credem în poezie, cu frumuseţe şi multă speranţă?
                                                                         Ion Zubaşcu

       *

De la Ion Zubaşcu / 25.IV.2008

În clipa asta, grupajul se află sub tipar, totul a curs repede, din mers, va fi o surpriză. Te voi ţine la curent. Mulţumesc, prietene. Cu drag şi recunoştinţă pentru implicarea şi activitatea ta unică,
Ion Zubaşcu

     *

De la Ion Zubascu / 26.IV.2008

Leo,
tocmai am citit în România literară fascinanta, neliniştitoarea ta ucronie „Ultimul cititor în limba româna”. Şi cum îi este dedicată dlui Grigurcu, m-am gândit sa-ţi trimit în attach revista Acolada, pe luna aprilie (unde am început să colaborez), girată de prestigiosul critic şi poetul Radu Ulmeanu, atât pentru interviul  meu cu Matei Vişniec, cât şi pentru a-ţi face o viziune de ansamblu despre o nouă şi serioasă revistă. Îţi pun, de asemenea, şi revista Timpul, cu Raportul meu de la Strasbourg, pentru a vedea cu ce mă mai ocup în timpul liber, când nu te citesc pe tine.
  Fie ca Domnul să învie în inima ta cu bucurie şi speranţa că secolul XXXIII va lipsi din istorie şi calendare, ca etajele 13 din blocurile zgârie-nori ale SUA.
Te îmbrăţişez cu drag,
                                                Ion Zubaşcu

      *


Lui Ion Zbaşcu / 26.IV.2008

Dragă Zubascule!
(îmi place să-ţi supun într-o formulă de boierie moldovenească – Zubaşcule!) eşti prietenul şi scriitorul generos, care ştii a face bucurii lumii. Îţi mulţumesc pentru cuvintele bune despre trist-prevestitorul meu text... Mulţumesc pentru reviste. La o fugitivă foiletare din ochi (le citesc mai pe aşezate în după-amiaza zilei), mă conving iar – daca mai era nevoie! – că tu rămâi un om şi un autor temeinic, statornic în seriozitate şi neîmpăcare cu umbrele ce se tot îndesesc. Revin.
În ajun de Sfintele Paşti, îţi urez potop binefăcător de lumină în firea şi scrisul tău!
          Cu ataşament confratern,
                                      Leo

*


De la Ion Zubaşcu / 26.IV.2008

Dragul meu Leo Butnaru,
cred că meseria poetului e să înfrumuseţeze lumea şi să aducă bucurii oamenilor. Dacă noi nu ne preţuim cum se cuvine între noi, cum să ne respecte cei din jurul nostru?

  Primăvara calcă iarăşi pe morminte
  Roiuri de albine ies dintre cuvinte,
  Nesfârşita-i calea dintre azi si mâine
  Pietrele vor trece, apa va rămâne.

  Primăvara naşte  iarăşi pe morminte
  Tată sfânt din ceruri, te iubim fierbinte,
  Toţi avem o mamă şi un singur nume,
  La  sfârşitul lumii, cântă noua lume.

  Sărbători fericite!
 Cu mult drag,
                       Ion Zubascu

*

De la Ion Zubaşcu / 28.IV.2008

Leo,
nu-i aşa că putem redeveni frumoşi în propria noastră poezie? Şi nu doar  de sărbători, ci în toate zilele vieţii noastre. Nu-i aşa că esteticienii urâtului îşi arătau urâţenia doar în retorica artei, pentru că în viaţa lor reala iubeau cele mai frumoase si exorbitante femei?
Cu drag,
             Ion Zubaşcu

*

De la Ion Zubaşcu / 16.V.2008

  Leo,
mă bucur că suplimentul spontan al revistei Argeş a ajuns şi la tine şi că ţi-a plăcut. Adresa lui Doman: augustindoman@yahoo.com.
Vei şti şi despre mine că tocmai m-am întors dintr-un mic turneu prin localităţi din sudul Ţării – Slatina, Caracal, Drăgăneşti-Olt, Corabia, Izbiceni, unde am fost intr-un juriu, împreuna cu Gh. Grigurcu şi Paul Aretzu, la festivalurile Ion Minulescu, Virgil Carianopol, Virgil Mazilescu, puse sub genericul Zilele Poeziei în judeţul Olt. Premiaţi: Linda Maria Baros, Mircea Bârsilă şi teribilul poet disident Viorel Padina. În săptămâna precedentă am avut un recital de o ora în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, Cluj (am cântat fără microfon în pădurea domeniului Goga, de la Ciucea), iar spre sfârşitul lunii voi cânta în piaţa centrală a oraşului Satu Mare şi voi spune versuri, singurele activităţi din care îmi câştig pâinea zilnică de un an şi jumătate, de când am părăsit presa.
Orice semn de la tine mă va bucura oricând.
Cu mult drag,
                         Ion Zubaşcu

*

Lui Ion Zubaşcu / 16.V.2008

Dragă boier Zubaşcule,
îţi mulţumesc pentru urgenţa şi eficacitatea răspunsului, care te caracterizează şi, precum o ştim, nu e prea caracteristică nouă, românilor! Mă bucur că ai ce face, ştiind cum să acţionezi în libertate! Aici, suntem ca şi îngemănaţi, pentru că şi eu ţin de păsările cerului literaturii, trăind din contracte (volnice) etc. Ştiu că eşti aşteptat şi că ai succes. Poate că, la nişte intersecţii de drumuri şi destine, ne reîntâlnim. Voi fi extrem de bucuros!
    Cu urări de împliniri,
                                         Leo

*

De la Ion Zubaşcu / 16.V.2008

Dragă Leofantule de Moldovagascar,
îmi place noul titlu nobiliar pe care ţi l-ai câştigat, cu siguranţă, în turnirele medievale în care te-ai avântat până acum, înveşmântat în glorioasa, invincibila ta armura poetica. Oriunde întâlnesc numele tău prin presa românească, sub texte proprii sau traduceri, să ştii că ai un cititor cu inima vie, care va bate şi mai tare, dacă Domnul va voi să ne intersecteze drumurile, în mare mila şi indurarea Sa. Iar dacă tu zici ca ţii de păsările cerului literaturii, cu siguranţă că eu sunt printre crinii câmpului aceleiaşi literaturi, pe care Domnul îi hrăneşte şi înveşmântă.
Cu mult drag,
                         Ion Zubaşcu

*

De la Ion Zubaşcu / 23.V.2008

Leo,
îţi pun în attach şapoul unei anchete, pe tema relaţiei scriitorului cu sacrul, care a început să curgă în prestigioasa revista Viaţa Românească, odată cu numărul apărut luna aceasta. Au răspuns până acum scriitori importanţi din toate generaţiile şi te invit să răspunzi şi tu la toate întrebările, la doar câteva sau la propriile întrebări, pe această temă, având – desigur – libertatea oricărei opinii. Cu cât vei trimite textul mai repede, va fi mai bine pentru toată lumea. Te voi ţine la curent cu demersurile în vederea publicării.
Cu mult drag,
                       Ion Zubaşcu

*

  Lui Ion Zubaşcu / 23.V.2008

Zubaşcule fărtate,
îţi mulţumesc. Da, sunt teme (în interogaţii) care nu pot să nu ne preocupe, la unele revin şi eu, mai des, mai rar, dar freamătul misterului transuman e mereu în firea noastră, mai ales de la o vârstă... încolo. O să răspund. Cumva. Deocamdată, sunt şi eu curios să văd cum mi se va înfăţişa discursul din propria fire, conştiinţă, simţire, nelinişte.
    Seara buna!
    Cu antic ataşament,
                        Leo
*

De la Ion Zubaşcu / 23.V.2008

Leo,
cred că eşti cel mai prompt scriitor român, nu doar din viaţa asta, ci din toate vieţile, din toate timpurile. Dacă s-ar fi ţinut toţi românii de Cuvânt, cu aceeaşi trebnicie ca a ta, cred c-am fi scris noi Biblia („La început a fost Cuvântul”), înaintea celorlalţi.
Mulţumesc pentru promisiunea de a participa la ancheta VR. Domnul sa-ţi sporească viaţa, sufletul si cuvintele.
Cu drag,
             Ion Zubaşcu

*

Lui Ion Zubaşcu / 25.V.2008

Dragă Zubaşcule,
am selectat câteva întrebări la care am îndrăznit să răspund (în faţa Domnului), pentru că, de le-aş fi onorat pe toate, ieşea un coşcogea roman. Vezi tu ce şi cum.
Confratern,
                 Leo

*

De la Ion Zubaşcu / 25.V.2008

Leo,
îţi scriu în grabă să-ţi confirm primirea materialului tău. După ce îl citesc, îţi scriu mai multe. Miercuri seara plec la Satu Mare, cânt într-o piaţă a oraşului, plină cu poeţi, din câte am înţeles. Deocamdată îţi mulţumesc mult pentru răspunsuri şi promptitudine.
 Cu drag şi recunoştinţă pentru sufletul tău,
                                                Ion Zubaşcu

*

De la Ion Zubaşcu / 4.I.2009

Leo,
La mulţi ani! Pentru că Anul Nou m-a prins lucrând, iţi pun mai jos întrebările unei anchete pentru revista Acolada (cu difuzare în toată ţara), a dlui Grigurcu. În eventualitatea că accepţi să răspunzi la cele trei întrebări pe tema celebrităţii, aş avea rugămintea să-mi trimiţi răspunsurile repejor, în doua zile (să zicem), însoţite de o fotografie portret. Îmi cer scuze pentru termenii propunerii, dar mi-a intrat deja în reflex că tu eşti unul dintre cei mai prompţi scriitori români în viaţă şi te tratez ca atare. Ca între profesionişti, vreau să zic. Spor la toate cele bune ale tale.
Cu drag,
              Ion

*

De la Ion Zubaşcu / 4.I.2009

Leo,
mulţumesc pentru răspuns şi acceptare. Ai întrebările în attach. Dacă vrei, îţi pot scrie de acum înainte în celălalt mail al tău, de pe gmail.com, dacă aici se văd diacriticele.
 Îţi spun de pe acum La mulţi ani! de ziua ta, cu toate cuvintele mele.
 Nu uita printre pahare să răspunzi la aceste întrebări despre celebritate, foarte potrivite pentru celebrarea sărbătoritului, într-un moment al său de glorie şi sărbătoare.
             Cu drag,
                           Ion
*

 De la Ion Zubaşcu / 5.I. 2009

Leo,
mulţumesc. „Motricitatea specială” de care vorbeşti vine din exersarea cuvintelor în 25 de ani de presă de informaţie şi investigaţie, când trebuia să  trag contra timp din toate poziţiile. Mi-am păstrat acest ritm şi după retragerea mea în literatură. Cât mă va mai ţine Domnul în răsuflarea Sa. Toate binecuvântările Cerului să-ţi cadă de mâine încolo în cap, pe cap, după cap, şi apoi să alunece în cărţile tale viitoare. Spor la fiinţă si cuvinte!
Cu drag,
              Ion

*


De la Ion Zubaşcu / 7.1.2009

Leo,
am primit, mulţumesc pentru text şi urări. După ce citesc textul, îţi mai scriu.
În speranţa că ai avut o zi de naştere sărbătoreasca,
cu drag,
             Ion

De la Ion Zubaşcu / 8.I.2009

Leo,
am citit textul tău, e grozav, inspirat, profund şi spumos – dacă accepţi oximoronul. L-am trimis la Acolada. Te voi ţine la curent cu apariţia. Îţi dărui, în schimb, un cântec de Sântion, din colecţia mea de străvechimi (pe la voi e Crăciunul?):
În gradina lui Ion/ toate păsările dorm/ numai una n-are somn/
şi umbla din pom în pom / şi strigă Ion, Ion, / lasă-mă să mă fac om.
La mulţi ani!
 Ion,
 proprietarul grădinii şi al păsărilor. Cu somn sau fără somn.

*

Lui Ion Zubaşcu / 9.I.2009

Dragă Ion,
bineînţeles că face bine o atare apreciere venită de la tine! Şi ea spumoasă, ne-oximoronic vorbind, pentru că mai e timpul şampaniei! Şi literare! Da, pe la noi e Vechiul (si Eternul) Crăciun; se sărbătoreşte, se cântă, inclusiv despre Grădina Lui Ion  – Zubaşcu, fireşte!
 Ştii ce mai fac? – îţi reexpediez textul în care,  – de, aburi de sărbători! – scăpasem-mâncasem vreo trei buchii. Probabil, văzui şi tu micile gafe, iar de nu – retrimite-l dlui Ulmeanu, dimpreună cu urările mele de bine şi de… excelent! La mulţi ani!
        Fratern,
                     Leofantu de Moldovagascar-land

*

De la Ion Zubaşcu / 9.I.2009

Leo,
nu-ţi face nicio problemă, eu chiar am citit textul (ştii că nu mai beau alcool de peste doi ani) şi am nivelat micile scăpări de tastatură (fireşti oricum, d’apoi după o zi de naştere!).
Textul e trimis deja, cum ţi-am zis, în forma lui corecta.
Petreceri frumoase, în continuare, şi cu măsuri cereşti măsurate.
                                                                                                Ion

*

Lui Ion Zubaşcu /  7.IV.2009

Dragă Ion,
îţi mulţumesc din suflet! Da, am fost acolo, printre tineri, cu tinerii, chiar de la primele momente ale declanşării evenimentelor nemaipomenite! De fapt, m-am reîntors exact la locurile pe unde s-a întâmplat şi 1989, şi 1991 ş.a. din biografia noastră. În chestionarul din Viata Românească nr. 3-4 a.c. răspundeam... Iertare că mă autocitez,  – spuneam chiar din finalul primului răspuns: „Astfel că este de neprevăzut ceea ce se poate întâmpla între Prut si Nistru. Imprevizibil, să zic, şi nu cu un alt termen: ne-aşteptat. Pentru că noi aşteptam să se întâmple adevărata europenizare a Moldovei Interriverane. Istoria «nu se joaca cu ţara în bumbi», precum spune românul...”
Simţeam, presimţeam masa critică ce trebuie să explodeze. Să dea Domnul să vină şi raţiunea întru acţiune bine gândită, chibzuită, cu sorţi reali de izbândă. Cu toate că liftele comuniste sunt extrem de viclene. Dar să sperăm – luptând!
Încă o dată mulţumiri pentru susţinere!
Fratern,
              Leo

*

De la Zubaşcu / 8.VI.2009

Leo,
îţi mulţumesc că în vârtejul evenimentelor fierbinţi de la Chişinau ţi-ai găsit timp să-mi răspunzi, ca de obicei, cu aceeaşi promptitudine exemplară. Ai fost, într-adevăr un profet inspirat, în cuvintele tale din Viaţa Românească, şi să sperăm că această noapte va fi decisivă pentru schimbarea istoriei de mâine a Basarabiei. Cu toata solidaritatea, alături de toţi cei de dincolo de Prut, cărora v-a ajuns cuţitul la os. Dumnezeu să vă ajute şi să ne ajute să fim din nou împreună, pentru totdeauna.
                 Ion


*

De la Ion Zubaşcu / 3.XII.2010

  Leo,
mulţumesc pentru mesajul tău. Ştiam povestea poetului A.V. (Andrei Voznesenski – L.B.) cu Hruşciov, dar nu văzusem până acum fotografia. Teribilă înfruntarea între fragilitatea spiritului şi  forţa de reptilă precambriană a Puterii!
 Îţi pun la schimb linkul cu un interviu al meu apărut ieri în Ziarul de Duminica, cred că merită să-ţi arunci privirile măcar peste ultima parte, unde vorbesc de crimele comunismului şi de situarea poetului în raport cu atrocitatea politică. Pregătesc o carte de versuri în acest sens: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/ion-zubascu-poezia-a-inceput-odata-cu-omul-si-va-sfarsi-deodata-cu-nesfarsirea-lui-delucia-negoita-7772901
Mă bucur că eşti atât de viu şi de veghe. Orice mesaj al tău mă va bucura oricând. Spor la toate cele temeinice ale tale.
Cu drag,
                Ion

       *

Lui Ion Zubaşcu / 3.XII.2010

Dragă Zubaşcule,
nu ştiu dacă... ştii că, în slavonă, numele tău vine de la Zub, ca şi cel al academicianului, istoricului ieşean  Al. Zub. (De altfel, cu domnia sa mă aflam în faţa parlamentului de la Chişinău în 1990, chiar în ziua de 27 aprilie şi exact la ora în care pe clădirea executivului era arborat tricolorul!) Zub înseamnă – Dinte, iar voi, ambii, ştiţi a muşca, a încolţi, a înşfăca întru binele spiritului românesc. Sunt mândru că te cunosc, sunt sigur că puterea cea mare te va ocroti!
Cu frăţietate,
                     Leo Butnaru

*

De la Ion Zubaşcu / 3.XII.2010

Leo,
ştiu etimologia numelui familiei mele, cred că suntem originari din Maramureşul de peste Tisa. Am auzit după ’90 că şi în Basarabia numele are oarece răspândire.
  Toata povestea e ca familia noastră e foarte veche, fiind inclusă de istoricul Alexandru Filipaşcu între cele 360 de familii române din Maramureş de origine nobilă, în cartea sa care se ocupă de acest subiect (are şi o „Istorie a Maramureşului”, pe care a publicat-o înainte de a fi omorât de comunişti, la Canal). Istoricul Filipaşcu susţine că familia Zubaşcu are origini voievodale, fiind înnobilată de Împăratul Leopold al Vienei, prin celebrele diplome leopoldine (publicate de Ioan Mihaly de Apşa, la 1900).
  Sigur că şi originile, apropiate sau îndepărtate, îşi au importanţa lor, poate mai mult heraldica. Pentru mine contează însa opţiunile de azi ale fiecăruia dintre noi şi, mai ales, faptele prin care şirurile tăcute de generaţii din spatele nostru, care n-au vorbit în istorie, se pot exprima prin prezenţa noastră activă în învolburata lume de acum.
  Ceea ce-ţi doresc din inima şi ţie.
   Cu drag,
                Ion


De la Ion Zubaşcu / 4.XII.2010


Mulţumesc, Leo, pentru osteneala de-a mă citi în aste vremuri analfabete. Te citesc şi eu pe unde văd că apari în presa literară, cu ale tale, cu traduceri. Ne putem respecta citindu-ne unii pe alţii, în loc să ne sfâşiem.
Spor la cele multe şi trainice ale tale.
Cu drag,
             Ion

*

De la Ion Zubaşcu / 12.12.10

Leo,
scurtul tău poem-scrisoare către Dostoievski îl ştiu de mai demult, dar – dacă îmi aduc bine aminte – în altă versiune. Suna cam aşa (citez din memorie): ...Frumuseţea va salva lumea/ doar dacă lumea va salva frumuseţea. Îţi mai aminteşti de această versiune uşor nuanţată?
  Cat priveşte scrisoarea către Blaga, îţi dau dreptate: m-am întors în septembrie de pe Valea Izei şi îţi confirm: Veşnicia a murit şi în Maramureş.
  Oricât de tragic ar fi lucrul ăsta, e purul adevăr!
                                           Ion

*

Lui Ion Zubaşcu / 12.XII.10

Dragă Zubaşcule,
ai dreptate – nuanţa respectivă a existat în poem şi, probabil, e bine să revin la ea.
Păcat că tristeţea rustică, să zic aşa, se generalizează în pretutindenea românească...
Nu ştiu daca ţi-am spus: mi-a plăcut mult interviul pe care l-ai acordat pentru Ziarul de duminica. Dens în sens, vibrant în emoţie, matur, înţelept. Încă o dată felicitări!
Confratern,
                 Leo

*

De la Ion Zubaşcu / 31.XII.2010

  Draga Leo,
îţi mulţumesc pentru urările sărbătoreşti ale familiei tale. Îmi voi petrece acest an nou la masa de lucru, n-am acum altă sărbătoare mai credincioasă decât cititul şi scrisul.
  Tocmai mi-a apărut in Apostrof / 12 un poem mai amplu, Despărţirea de Ginsberg (idolul colegilor 80-cişti, bucureşteni), m-aş bucura să-l vezi, când va fi să fie. Primeşti Apostroful?
  Cred că şi cu noul volum de versuri de anul viitor voi forţa câteva margini de literatură, dar sper să câştig şi acest pariu.
  Am terminat azi un eseu critic despre cartea „Apaşhul metafizic şi paznicii filosofiei”, publicat de indologul Liviu Bordaş la Humanitas, cu girul dlor Liiceanu si Pleşu – o apologie incredibilă a lui... Nae Ionescu. Dacă ei nu dorm, mă străduiesc şi eu să rămân treaz, măcar cât timp va mai fi cu putinţă.
  Ai în attach colinda străveche Mă luai, luai, într-o versiune pe care n-o cântă mai nimeni azi.
  Îţi doresc, dragă Leo, puterea de a-ţi duce la capăt toate gândurile şi proiectele, în mijlocul cuvintelor veşnice ale limbii române.
  La mulţi ani şi multa bucurie!
                                                  Ion Zubaşcu

*

Lui Ion Zubaşcu / 6.I.2011

Dragă Ion,
multele sărbători creştin... -basarabene (pe nou, stil vechi, stil... avangardist, neo... post... etc.) mi-au amânat oarecum răspunsul la scrisoare ta vibrantă, a unui coleg aflat atât de intens-dens în cuvânt, în literatură. Îţi admir vastitatea şi seriozitatea preocupărilor şi îţi urez succese necondiţionate în toate!
Da, primesc „Apostroful”, însă nr. 12 încă nu a ajuns la Chişinău, revista vine cu oarece decalare în timp. O să citesc cu mare atenţie poemul despre despărţirea de Ginsberg, primo – din permanentul interes pentru poezia ta; secundo – şi din motivul că, mai întâi în revista „Vatra”, din noiembrie 2009, apoi in volumul „Ordine de zi, ordine de noapte” (regret dacă nu am avut încă posibilitatea să ţi-l ofer) eu am publicat un poem despre... reîntâlnirea cu Ginsberg! Se numeşte „Cu Allen Ginsberg rescriind o sutră a florii-soarelui”. Să admitem că aceste poeme ale noastre ar fi elementele-pandant, picioarele de pod ale unui discurs pan-românesc-universal. 
În zi de Crăciun, stil vechi, îţi urez încă o data La Mulţi Ani!
Confratern,
               Leo

*

De la Zubaşcu / 6.I.2011

  Leo,
mulţumesc pentru urările sărbătoreşti şi prieteneşti.
M-as fi bucurat ca noul tău volum, Copii la ruşi, să fi apărut mai degrabă la Cartea Românească sau la Polirom (volumul lui Ernu, Născut în URSS,  se  traduce deja in câteva ţări europene), întrucât nu ştiu editura Aurei ce distribuţie şi putere de marketing are. Dar, oricum, indiferent unde apare, o carte nouă, a ta sau a colegilor de generaţie, e o victorie a tuturor  şi mă bucur de ea ca de propria mea victorie.
  Dacă îţi vine Apostrof, e bine, o să ajungă şi poemul meu la  tine. Numărul pe decembrie nu l-a distribuit încă Marta (Petreu – L.-B.), a  avut nişte neplăcute probleme de sănătate (a fost zilele astea pe la Bucureşti).
  O sa caut cât de repede Vatra/11-2009, sunt curios cum te-ai întâlnit tu cu Ginsberg, când eu tocmai m-am despărţit de el. Şi încă în termeni destul de violenţi. Dar poemul lui, Sutra cu floarea soarelui, e frumos. Abia aştept să găsesc şi poemul tău, să-l citesc.
  La mulţi ani şi multe bucurii!
                                                 Ion

      *

De la Ion Zubaşcu / 27.01.2011

Leo,
Dumnezeu s-o odihnească pe poeta Anna Iablonskaia, moartă într-o împrejurare atât de îndepărtată de poezie. Îţi mulţumesc că i-ai tradus versurile, am putut astfel să aflu ceva din sufletul ei care acum a urcat la ceruri. Dar de ce trebuie să moara un poet ca doar astfel să aflăm de el, să fie mai nou doar moartea cea care solidarizează poeţii?
             Ion Zubalşcu

      *

Lui Ion Zubaşcu / 21.I.2011

Dragă Zubaşcule,
drept omagiu pentru colega noastră Anna Iablonskaia (i-am găsit şi alte poeme, la fel de minunate), am postat pe blog cuvintele tale cu titlu de comentariu.
Mulţumesc.

                      Leo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu