luni, 4 iulie 2016

CENTENAR DADA. UN PROTAGONIST - FRANCIS PICABIA





Religiosul papă

Minunată plajă naturală de nisip izolat
în formă colosală plină de calm util.
În seara aceasta frica sănătoasă tăinuieşte adevărul
încrucişându-şi picioarele
coada. –
Maladia mea schelet al amintirilor
se ridică asupra unui inamic insuportabil
când maimuţa e dedată unor subtile raţionamente
mentale.
Vânătorul la capcană dezarmează filosofie intrigată
de greva pusă la cale de lucruri.
Eu cred în imaginea mea.
Acesta e un sistem liber
odată ce voi gândiţi într-o chineză liberă.
Infinitul lumii înspăimântătoare
vibraţii învecinate
văi prodigioase
îşi iese din minţi şi aşa mai departe.


Pneumonie

33 33 33 33 33 33 33
element de clacul
în aceste tenebre.
Un spectacol ce-l dă copilul cu jocul de degete
extraordinar calculator al ipotezelor
cu morcovi cu final corect
în strălucitorii ochi 33.
Minunăţiile mor asemeni nouă
în situaţia pe care o cerem
enigma leagănului.


Strigătul

Probabil salteaua e o limbă
posibil prea neîncrezătoare
moartea vizitatorilor cleioşi.
Captivi în antecamera
revistelor pentru somnul
de punere în scenă –
Punctul sensibil devorat
fără speranţă –


Balansoar

Bona înnoadă impoliteţea
Tu ai venit să-mi bei umărul
E amuzant
De a pierde dragostea în mod fix
Bucurie infantilă
A unui cerşetor suplimentar
La naiba după dejunul de la gară
Să-ţi zbengui afacerile –


Mica zebră

Argoul lipiciului în azurul orb
Mai puţin adevărat
În Bois de Boulogne
Nu-ţi fă griji de cărbuni pentru iarnă
În atelierul amicilor mei.
Pur şi simplu extinderile au înflorit
Fiind sacrificate în fonografe
Sub mâna plămânilor
Cu uşurinţa unui iepure unsuros
Deliciile Barcelonei
Recentele eşecuri
Tu nu-mi vei înşela cariera.



Labirintul

Voinţa aşteaptă permanent
O dorinţă fără a o găsi.
Pumnalul pasionează absenţa
veseliei.
O cicatrice-n lungul nopţii
profanează îngândurarea.
Nu există decât detaşarea
incredulă.
Mă face să sufăr
deoarece eu cunosc indiferenţa.
Banalitatea îmbarcă neîncetat
pe ea însăşi.
Orizonturile ating ochii
sentimentelor noastre.


Globuri electrice

Un templu molatic la ţărmul mării
a început să fiarbă precum culmile
munţilor pacifici.
 Zânele păpurişului prind rădăcini
în adâncul creierului meu de mac
şi puţin câte puţin ca nişte retezături amestecate
presupun că lista oamenilor
este clarificată înainte de a începe calea jadului.


Flori tăiate

Noi locuim aceeaşi vârstă
într-un oraş pustiu
şi perdelele electrice
îşi introduc de două ori bateriile
într-o cutie cu chibrituri bizare.


 Living

Egoismul cuceritor recreează un prost
Un amant aşteaptă fericirea
Afacerea aparenţelor
Eu nu i-am văzut niciodată
Pe cei care o poartă
Necunoscuţii nu au teorii
Despre deşeuri
Şi lungimea râului naufragiat.


Vai!

Femei bărbaţi
Afaceri
O ţară ambiţioasă
Suveranitate
Îmi place că ochii sunt plecaţi
De necaz
Mai ales în marea toracelui
Însă eu spun minciuni dezinteresate
Acesta e aproape acelaşi lucru
Cu adevărul sufletului
Şi marea laşitate a orgoliului academic
Ochii mei în ochii voştri
Eu sunt fericit
În uitata mea singurătate


Visător

Multiplele metamorfoze
ale visătorului fantastic
care îmbrăţişează pielea puilor aplatizaţi
devenind fără efort geniu
la strâmtoare extaziat de gândire –
le deschide la trei dudui prostituate uşa
din lemn violet.


Germenul

Omul animal
Spre neant
Îşi înveleşte simţurile
Umbrele scursorii sale
Sunt obstacol în cale dragostei
Sistem chinez de ateism
Ca o privire goală
Dovlecei schelete culoarea limaxului
A penetraţiei mutuale
Mecanism orb şi mut
Noi vom găsi aripi care vieţuiesc în conformitate
Cu principiile lui Platon
În aparenţele realităţilor.


Aproape am terminat

În stradă precum în cântec
O mare
Bomboană
Ambalată în alb
Când eu mă joc de-a sărutul întrerupt
Gustul Parisului mă consolează
În tul eu văd arabescuri
Ochii afundaţi în orbite trag în jurul meu divanul toasturilor
Lumină roză peste părul meu neted
Întrebări inutile
Într-o familie ce se hrăneşte cu zaharicale
Eu îmi caut măsura.


Ogarcă

Ţara mea detestată suflă
în stele
pentru a spulbera marea injustiţie.
Acest inel aminteşte de o iubire
veghea căreia se agită departe de ţărm.
Pământ al aramei
harpă încântată
magicianul rândunelelor
viaţa mea pregătită pentru aventuri
îşi aminteşte de picioarelor sale.
Niciodată fără durere
cerbul meu
iubit
nu va mai luci
draperiile marcate
în neorânduială.


Pasărea rezedă

Într-o seară, aceste plete lungi date-ndărăt
ale micii dansatoare ciudate se făcură centură
cu febră băltită amintindu-şi de promenadă.
Animată ea presă pe gura mea băutura.


*      *      *

Turtiţe de zahăr roşu umflate a conci
unde biserica veche cântă la caterincă
împodobind cu un colier de perle căţelul
şi intră în camera mea magnifică.


*      *       *

Noaptea braţele mele s-au reîntors sub iarbă
surâsul lui a scânteiat pe ultimul imobil
în camera deosebit de liniştită
şi-având totdeauna dreptate ea adormi.


Soţia capră

Frunzele sale anormale parazitează străine
conţinând fapte diverse
într-o companie grea de nervi.
Nucul în necunoscutul banal
e unicul adevăr

în continuare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu