În
traducerea lui Leo BUTNARU
S-a
născut în anul 1950 în regiunea Tambov din Federaţia Rusă. Poet, exeget al
avangardei, doctor în culturologie, fondatorul şi preşedintele Academiei
Internaţionale Zaum’ (Transraţionale). Actualmente predă la Universitatea
„Martin Luther” din Germania. Autorul unui impunător număr de cărţi de poezie
şi teorie literară. Selecţii din versurile sale au fost traduse în circa 25 de
limbi străine. Laureat al Celei de-a Doua Spartachiadă de
Lirică de la Berlin ,
al premiilor „Aleksei Krucionîh”, „Feodor Tiutcev”, „Scriitorul secolului XXI”.
Deţine titlul de ambasador al poeziei care i s-a acordat la Iaşi (2016).
Cea
mai laconică definiţie a filosofului
Filosoful e omul care nu se teme să fie filosof
Filosoful e omul care nu se teme să fie om
Filosoful e omul care nu se teme să fie
Filosoful e omul care nu se teme
Filosoful e omul care
Filosoful e omul
Filosoful e!
Filosof!
(Citiţi explicit, treptat fortificându-vă vocea. Repetaţi
în ordine inversă.)
Filosof!
Filosoful e!
Filosoful e omul
Filosoful e omul care
Filosoful e omul care nu se teme
Filosoful e omul care nu se teme să fie
Filosoful e omul care nu se teme să fie om
Filosoful e omul care nu se teme să fie filosof
După
motivele altora
românca
culege dulciuri din copaci
bea lapte de capre nărăvaşe
doar se pare că ar exista bătrâneţe
viaţa constă din nevroze şi roze
românca
ru-pe palele petale
le striveşte-n piuă-n
amestec cu lacrimi lapte şi lapţi
iar umezii zulufi i-atârnă văluraţi
şi seara se stinge uşor în fumuriul
fosfor
În
memoria bocancilor mei ungureşti
Bocancii mei ungureşti
de un albastru-nchis…
desăvârşirea întruchipată –
chiar şi după ce pingelele
au prins a se găuri,
n-am putut să mă despart de dânşii.
Ei îmi mergeau de minune,
îi încălţam acasă
şi cu ei în picioare scriam versuri,
versurile ieşindu-mi aproape minunate
ca şi bocancii!
Îl salut pe Ilya Zdanevici*, care spunea:
„Bocancul e mai minunat decât Venus din Milo”.
________________
* Ilya Zdanevici (1894 –1975) – poet, pictor, prozator, celebru
reprezentant al avangardismului rus; o mare parte din viaţă a locuit la Paris.
La
mormântul lui Apollinaire
Lui Gayraud Régis
la mormântul lui Apollinaire – un
uriaş falus fălos de granit
zimţat-vălurat
ridicat spre cer
însămânţând sferele vraişte
intrând în straturile compacte
ale sistemului aerian
uneori ceţoase
inelări falusopenetrante
ejectate de energie
şi fecioare nebuloase
coboară din ceruri
primindu-şi doza
de spermă poetică
după care-şi continuă zborul
în spaţii
peste Paris
în aşteptarea
clenciurilor poetice
unde… în atare mod…
când… se rezolvă…
se permite
*
* *
înfruntând-trecând durerea
între nişă şi nietszche
mişcându-te răzbătător
contra propriului tău destin
supunându-te bătăliilor
şi bătăilor inimii
pătrunzând
răzbind
întru-ntâmpinare
*
* *
cu o mişcare smuncită să te rupi din durerea
celui care ai fost cândva
şi peste cel care devenii acum
zburând zburător şi zburătăcit
*
* *
laptele tremură pe mamele
se rotunjesc picături perlate
palma se atinge de buze
gângurit-gângurit dulce-i gânguritul buzelor
printr-o singură zvâcnire te pomeneşti în
adânc
Secundarele
semnalmente ale socialului
n-aţi putea să-mi spuneţi cum se ajunge
la strada globalismului = totalitarismului
n-aţi putea să-mi spuneţi cum se circulă-n
tramvai
şmechereşte, fără bani gratis-ascuns
pe o sumă de 40 de euro
spre luminosul viitor trecut
Despre
cicade şi libelule
în Ierusalim libelula
zboară ca o lamă
tăind aerul dens
nu atât repede
nici uşor
cât îngreuiat
de parcă aici aerul e din
cositor
Oximoron
negarea şi înmulţirea
lentă şi fulgerătoare
rară şi deasă
*
* *
acolo undeva
undeva undeva undeva
deschizi uşa şi dintr-o dată
tu deschizi şi respiri
şi asta e a ta şi tu
tu deschizi şi respiri
* * *
Aceste versuri – mai sunt încă probă.
Această viaţă – mai e doar o tentativă.
Asta – mai e încă – aruncare cu capu-n copcă.
Din lipsuri? Din prisosinţă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu