Între două măşti
Poezia nu mă lasă să-mi întrevăd viitorul.
La ce bun zice să te vezi cum te stingi
sau doamne fereşte chiar mort?
Ce plăcere să-ţi vezi masca mortuară
secondată de ultimul ort?
…Azi
la oglindă
în faptul dimineţii
m-am surprins că mă bărbieresc cu mare atenţie
de parcă nu care cumva de pe obraji
să-mi răzuiesc şi poezia – această
străvezie mască a vieţii…
Karaoke de Dobrogea
În Babadag
turnul geamiei
îşi zice vechiul karaoke de muezin.
Îmi amintesc de
McLuhan:
mediul este
mesajul…
Îngăduitor
Dumnezeu e atât de îngăduitor, încât
îi iartă până şi pe cei care îi rostesc
sau îi scriu numele cu greşeli.
În genere
Dumnezeu nu se amestecă în chestia asta
cu scrisul – la o adică
Atoatecreatorul nu e un învăţător zelos de clase primare
care
serile
corectează teancuri de caiete.
Şi nici consilierii Săi nu se întâmplă să spună
să zicem
despre poeţi sau prozatori:
– Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce scriu!
Senzaţie
sănătoasă în lumea bolnavă
Chiar în această lume
pe care unii
inclusiv filosofi
o consideră bolnavă
poţi trăi liniştitoarea senzaţie de imensitate
dublată de senzaţia că – uite
stai tu aşa
relaxat în imensitate
şi priveşti atent
foarte atent cum
timpul le vindecă pe toate…
Finalul inexistent
Ce uriaşă deosebire între lacul lebedelor
– şi lebedele lacului!...
Ca între balet – şi tigaie
ca între balerina primadonă – şi friptura
şătrarilor
ca între puci – şi spaţiile ex-sovietice…
Într-adevăr
ce delimitări de adevăruri între lacul
lebedelor – şi lebedele lacului
deosebire mai uriaşă decât
între acarul Păun – şi poetul Galaicu-Păun
între ei doi – şi o pereche de păuni ce
procreează frumuseţi iluzorii
(îţi poţi imagina până şi ouă de păună
încondeiate la Paşte
–
pentru că de ce ar fi doar Paştele cailor
nu şi Paştele păunilor?...)
Ce diferenţe uriaşe între diferenţele
dintre lucruri
fiinţe
şi arta care pot – sau nu pot deveni artă
pentru a confirma fantastica diferenţă
dintre poem
lacul lebedelor – lebedele lacului – balet
– tigaie – primadonă –
puci – ex-URSS – acar – poet în carne şi
oase –
ouă – Paşte –… şi acest final atât de
diferit de
alte o mie şi unu finaluri ale acestui
poem deosebit chiar de el însuşi –
ca oaia – de miel
încât îţi vine să cânţi: unde te duci tu
mielule
unde te duci tu poemule?...
Ca să auzi aproape optimistul
răspuns:
Spre
inexistentul
final mergem domnule…
O, nu, nu!
Concurs Miss
World.
Parcă – adevărat,
frumoase, – sute de fiice ale Irodiadei,
în juriu – Irod.
O, nu, nu,
nu atare
frumuseţe va salva lumea!
Recitind Gogol
Serile
în cătunul de
lângă Dikanka
ici-colo pe la
porţi
în bătaia
craiului nou
de la slănina
cinei
lucesc feeric
buzele duduilor
şi feciorilor.
De altfel
ca şi prin
Transilvania…
Alarmă aeriană
Nu este exclus că
dacă azi
din cer ar cădea,
abundent, mană
cineva ar
declanşa alarma aeriană…
Realitatea de facto
Ar reieşi că
predestinat
realitatea e ceva
comun – o fenomenologie
un teritoriu
ceva.
Însă nu e chiar
aşa
adică realitatea
nu e ceva comun
odată ce oarecine
o mai drege cu un vis
o tămâiază cu
marijuana
o diluează cu o
iluzie
cu ceva
subconştient
cu o pală de
irealitate…
Iar cu adevărat
complicat e când
în această realitate
ce ar trebui să
fie – predestinat – comună
unul intervine cu
ceva filosofie
altul cu poezie
ca şi cum
personalizând-o
ba chiar – pardon
– privatizând-o…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu