Valeri PROKOŞIN: Poezie şi dramatism

Bacalaureat – 77

am visat-o pe prima mea învăţătoare

lidia sergheievna diacikova

ea stătea culcată în pridvorul de lemn al şcolii

tânără goală roşcată

printre flori bătute de steluţe-vinete zise şi ochiul-boului

şi gherghine însângerate

cu picioarele bronzate larg desfăcute

strângând la piept jurnalul clasei

şi zâmbindu-ne nouă zâmbindu-ne nouă şi zâmbind

viitorii mei colegi de clasă

apropiindu-se pe rând de ea

şi împreunându-şi mâinile luntriţă

asemenea chinezilor şi japonezilor

se înclinau şi săltând de la podeaua pridvorului

aruncându-se încrezători în afundul vaginului cu pubisul ras-luciu

al primei lor învăţătoare l. s. d.
Valka Serdţev – cel mai înalt băiat

cu ochi feteşti de culoarea mării

sub forma şcolară purtând cruciuliţă

în zile de odihnă mergând cu bunică-sa la biserică

hăt la patru kilometri depărtare de casă

a doua zi după balul de absolvire a şcolii

s-a zdrobit cu motocicleta cu ataş care-i fusese făcută cadou
Petea Malkov – grăsanul cu ghiozdan

îmbuibat cu sandviciuri cu somon

a devenit un magnat petrolier undeva în siberia

la mii de kilometri depărtare de casă

iar părinţii săi destul de înstăriţi

în fiece seară verifică coşurile de gunoi

căutând în ele sticle goale de bere

şi cutiile de metal „Coca-cola” sau „Otvertka”

precum o făceau până la moartea fiului lor

şi după

Vovka Kapîşev – parcă tătar parcă udmurt

pe chip cu surâsul de şarlatan al lui Buratino

s-a spânzurat la nici 23 de ani împliniţi

din cauza unei iubiri neîmpărtăşite reciproc

faţă de maistrul de schimb anatoli stepanovici agheşin

iar în ajunul sinuciderii

el apăru gol în stradă

alergând dintr-un capăt în celălalt al ei

unii presupunând că o face din rămăşag

alţii zicând că pur şi simplu s-a ţicnit

iar după 7 sau 8 ani trecuţi după aceia

noi beam bere în cafeneaua de vară

dar poate că ar fi trebuit… să încerc

zise a. s. a. (maistrul) rânjind în halbă

după care privindu-ne adăugă mă-sa-n c.

poate că chiar mi-ar fi plăcut
Igor Burîghin – se alcooliza-se murind la 33 de ani

din întreaga lui viaţă şcolară

memorie nu a reţinut decât un singur episod

trupul său prăvălindu-se în curtea şcolii

cu cravată roşie pe grumazul de bou

mai apoi noi am tot râs până la istericale

aflând că el de fapt nu dădu-se ortul popii

ci pur şi simplu îşi pierdu cunoştinţa
Olea Sokolova – fetişcana cu cosiţe de foc

împroşcată de pistui de la frunte la umeri

prima mea iubire din clasa întâi

noi stăteam în ultima bancă ţinându-ne de mână

şi temându-ne de a privi unul la celălalt

iar peste câteva zile

de când ea apăru în clasă cu o coafură nouă

nu mi-a mai fost dragă

a murit la treizeci de ani de leucemie

Serghei Deveatov – poreclit „cervoneţ”

a pierit cu moarte de erou în Afganistat

noaptea în ajunul înmormântării

părinţii au încercat să deschidă lada de metal

că dacă acolo nu e totuşi seriojka lor

însă soldaţii care însoţeau coşciugul

i-au împiedicat să facă ce-aveau de gând
Tolik Limorenko – roşcat-foc şi pistuiat

cum se spune într-un film pentru copii

a nimerit beat sub trenul electric interurban

tânăra văduvă împreună cu amanţii ei

băteau din uşă în uşa la apartamentelor din blocul de locuit

adunând bani pentru înmormântare

mama mea le-a dat 10 ruble
Lenka Sivaeva – ce mai poamă a naibii

punea rămăşag şi le şterpelea flăcăii prietenelor sale

a născut la 45 de ani

al treilea copil de la al treilea soţ

iar fiica ei dreaptă ş-a ucis bunica

ţesătoare renumită în urss

anghelina sivaeva erou al muncii socialiste

o făcu pentru a-i lua banii puşi deoparte pentru înmormântare
Olga Şkalikova  – la un an după şcoală

a fost admisă la universitatea patrice lumumba

căsătorindu-se cu un etiopian-coleg de grupă

plecă cu el

putrezind pe undeva în acea etiopiei vitregă
Kolka Tojin – alcoolizat mort la 37

Gheşa Spirin – fost campion al regiunii la distanţe scurte

alcoolizându-se şi el sau că a căzut sau că s-a aruncat prin geam

Galocika Davîdova – cea care m-a învăţat

să dansez shake să fumez să beau vin şi să sărut

a pierit la ferma unui sovhoz-milionar

sub copitele taurului care se rupsese din lanţ

împreună cu ea i s-au stins fiica sau fiul 

ea fiind gravidă în luna a 8-a

Şurik Vişnevski – după armată a tot stat mereu pe la pârnaie

ultima dată condamnat pe viaţă

pentru triplul asasin – al mamei tatălui şi vecinei

Irişka Pahomovskaia – frumuseţea şcolii

după care îşi ieşeau din minţi mulţi elevi din clasele superioare

spunându-se că ea se cordea încă din clasa a treia

a născut o grămadă de copii 6 sau 7

ba chiar posibil 8

devenind bunică la 37 de ani

serile stă pe banca din faţa scării blocului

împreună cu bătrânele adevărate

şi toacă bârfe cu proteza sa dentară

Mişa Kolotilihin – mereu repetent absent de la ore codaş

mi se pare că prin clasa a patra sau a cincea

după lecţia de matematică

eu cu el ne măsuram mădularele în veceul şcolii

mort beat a ars în propria sa casă

la 9 ani după balul de absolvire

Denis Zavialov – alcoolizat a murit la 40 de ani

Sioma Semaşko – jurnalist la ziarul raional „pentru comunism”

s-a înecat beat în vin tare

sub ochii mamei tatălui fratelui ai două surori soţiei fiului fiicii

ai doi nepoţi ai prietenului şi prietenii aceluia

Oksana Martînova – fiinţă hohotitoare şi bârfitoare

la 28 de ani a fost înjunghiată de amantu-i turmentat

chiar în pridvorul spitalului

unde ea îşi făcuse un avort de rând¹⁸
Vaska Borodin – eternul provocator

apăruse la cea de-a 75-a aniversare de întâi mai

cu un prezervativ umflat

mai mulţi dintr-ai noştri nu au înţeles ce şi de ce se întâmplă

când profesorul de educaţie fizică iakutul ţibik ţirenovici

se repezi spre el cu mereu stacojia sa mutră

şi împunse „balonaşul” cu un ac de la insigna ce ţinea de oarece sport

se alcooliză şi el murind la 41 sau 42 de ani

Vitalik Jukov  – stăpânea ghitara  armonica balalaica

şi cânta la mai fiecare a doua nuntă

din câte se întâmplau în orăşelul nostru muncitoresc

pentru distracţie nişte ticăloşi turmentaţi

l-au aruncat de pe pod pe malul râului

şi deja de 11 ani stă paralizat la pat
Vitali Kubîşkin – băieţelul-fetiţă

care declama cu atâta pasiune la sărbătoarea de 9 mai

din robert rojdestvenski

„şi i-au dat lui o ciuboţele cât mai mici

Şi manta-măntăluţă i-au dat…”

a despicat cu toporul ţeasta amantului nevestei sale

trupul căruia a încercat să-l incinereze în dosul garajului

i-ar când a fost eliberat din detenţie şi-a tăiat venele
Tan’ka Paşkova – prima femeie din viaţa mea

lucrează nopţile

măturătoare în metroul din Moscova

s-a brutalizat neamânat devenit un mujic sadea

fumează „belomor” şi dă peste cap stacane de basamac

însă pe mine şi până astăzi mă mai excită

amintirea beată a anilor de şcoală

când eu am dezbrăcat-o în cerdacul barăcii noastre
sărutând-o mângâind-o trăgând-o de sfârcuri muşcând-o iar sărutând-o

pe când ea îşi strângea tot mai tare genunchii picioarelor slăbănoage

repetând ca o maşină perpetuum mobile

nunununununununununununununununununununununununununununununu

iar când ei am reuşit totuşi să mă rup în carnea ei

dintr-o dată ea mă întreabă o să te căsătoreşti cu mine

dadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadadada

şopteam gemeam răgeam eu

pe marginea prăbuşirii în orgasm

da du-te tu în aia a mă-tii

izbucnii eu după ce totul se terminase

aruncându-i în lături mâinile încleştate de pe umerii mei
Tomocika Ciurakova – şeful clasei

animatoare şef de comsomol „poetesă

după şcoală a lucrat la fabrica de tricotaje

fiind simplă ţesătoare

ajunsă invalidă

pe care fiul a dat-o la azilul pentru invalizi din Kaliga

Vova Osadci – sută la sută semănând cu celebrul interpret iuri antonov

după care alergau turme de fetişcane din clasele paralele

se alcooliză şi muri acum vreo doi ani
Zina Şvedova – alcoolizată moartă la 38

Timoha Ganin – mort din alcoolism

Olecika Zaicenko – moartă din alcoolism

Saşa Nikitin – mort din alcoolism

Maksim Korobeinikov  – la 39 de ani

surprinzător se făcu preot

acum un an când ne-am întâlnit

din obişnuinţă eu i-am spus maks

iar părintele maksim m-a corijat sever

şi din obişnuinţă îşi făcu semnul crucii

P.S.

anul trecut la întâlnirea absolvenţilor

din fosta noastră clasă nu a venit nicio persoană

generaţie pierdută

din care mai că nu a supravieţuit nimeni

în afară de mine

însă eu nu doresc să mă trezesc

2005

Arthaus

După absoluta sa moarte

Osip Emilevici Mandelştam

s-a reîncarnat

în Mao Zedong,

pentru ca să fure văzduh

din Republica Populară Chineză.

Văzduhul furat – e Marele Zid de Sticlă

dintre geniu şi răufăcător.

Mie îmi pare rău de vrăbiile nimicite

de cealaltă parte a sticlei.

Însă cel mai milă îmi este

de doi băieţandri cu ochii înguşti

cu zmeie de hârtie în mâini

care, înecându-se de lacrimi,

repetau una şi aceeaşi:

Mulţumim, Mao Emilevici,

pentru copilăria noastră fericită.

*     *     *

Bătaia orologiului

cu veşnicia

*     *     *

Numele fiului

de un necunoscut gust de

poveşti orientale.

*     *     *

Iau aminte

cum îţi vopseşti genele

din jurul ochilor pustii.

*     *     *

Şi zi, şi noapte

viaţa de familie îmi pare

de una şi aceeaşi culoare.

*     *     *

Bătaie de ram în geam:

luna se dedublează

în pupilele tale de pisică.

*     *     *

Privesc la fecior –

atât de mult seamănă cu tine

încât mă tem că l-aş putea lovi.

*     *     *

Cuvântul „triadă”

noi cu tine îl sfâşiem în jumătate.

Plânge copilul.

*     *     *

Vântul toamnei

Izbeşte brusc în spate

Ca tatăl vitreg – spre şcoală.

*     *     *

...Iar în ziua a noua

Dumnezeu creă libelula

  aşa, a distracţie.

*     *     *

Ciocolata nopţii

se prelinge concomitent

în toate direcţiile.

*     *     *

Probabil, miezul nopţii

împreună cu Volga se varsă

în Marea Neagră.

*     *     *

Februarie risipeşte sub picioare

argint şi râsete.

Unde-ai fi tu, Basho al ruşilor?

*     *     *

Vântu-i ciufuli

răposatului chica

la fel ca-n copilărie.

*     *     *

Sub falca norului –

pastila lunii

de tângă pământeană.

*     *     *

În mâna negrului

zăpada e şi mai albă

cafeaua – şi mai amară.

*     *     *

Tinerii se grăbesc

Să părăsească cimitirul. Bătrânii

Mai îngăduie – moartea-i ca magnetul.

*     *     *

Cineva-şi atârnă mantaua

într-un ram de plop.

Ca Iuda, parcă.