PARADOXURI: DE LA ZENON - LA MAYA

Excepții

Pentru că se mai zice – nu? – Acesta

nu e om

ci e curat diavolul!

Asta e:

în cer e cerul

în nor e norul

în apă e apa

în pământ e pământul...

Însă nu totdeauna în om e

omul...

*       *        *

Tuturor ne e dat să vedem

uneori

cum se subție

și se întinde prelung

cea din urmă fâșie a apusului – relaxată

ca brațul din care

parcă

Dumnezeu donează sânge...

Restul ca totalitate

The rest is silence.

                 Shakespeare

Fiind din cei care au viețuit în

a doua jumătate a secolului XX și

                                                      iată

trăiesc și în prima jumătate a secolului XXI

îndrăznesc a mă da cu părerea că

acum cincizeci de ani

Hamlet mai putea să aibă dreptate că

restul nu e decât tăcere...

                                          Azi însă

nefericite prinț al universului (ca

Danemarcă)

restul nu e decât zgomot zgomot zgomot...

                                                                             

De la paradoxul lui Zenon la paradoxul maya

În timp ce săgeata zbura între punctele A și B

la un moment dat ea nu se afla nici în punctul A

(plecase de acolo) nici în punctul B (nu ajunsese acolo)

din acest motiv săgeata aflându-se ca și cum în repaos

dar, de fapt, mișcându-se totuși în continuare

un colibri zbura și el

însă odihnindu-se chiar pe acea fulgerătoare săgeată trasă

de vreun (în egală măsură admisibil) grec

de vreun maya sau

de vreun geto-dac

sau checiua. 

                            Săgeata ce zbura probabil

între Europa și America...

Desecretizare

la început a fost cuvântul care

la desecretizare de dosare

se află că

dintr-o elementară eroare

era cât pe ce să devină cuvântul de pe urmă.

Sinteză

La început – alchimizând –

am amestecat limba română cu toate celelalte limbi din lume

dar

nici pe departe nu a ieșit darul perfectei limbi esperanto

aurul înțelegerii depline.

Însă nu am disperat

mai încercând o vrajă

alchimizând poezia română în amestec de-a valma cu

toate poeziile din lume

încât a ieșit esperanto ideal(ă) – chiar poezia lumii

și concomitent parcă – Sonata lunii lumii...

Postcentauriada

I

Primul semn al dispariției centaurilor ce

miroseau concomitent a sudoare de om

și de cal – deja

pe lume apăruse mirosul de frâu.

II

Acum mi-e și imposibil să-mi amintesc cât de cât distinct

ce mă emoționase mai mult – prima călărie din viața mea

sau cum miroseau a frâu pălmuțele mele de copil