=SEMNAL=  |
| Editura „Alfa”, Iași Traducere, prefață, note - Leo Butnaru |
Peste
ani, în jurnalul meu „Student pe timpul rinocerilor”, regăsesc referinţe la
autori şi lecturi, în mare parte – la poeţi şi cărţile lor. Iată trei din ele
(anul 1970): „ 29.X. O zi parşivă.
Senzaţie de murdar. La sala de lectură (B-ca „Krup”.), în timp ce ieşisem la o
pauză de ţigară, cineva mi-a furat de pe masă un volum de Pasternak. Va trebui
să plătesc de cinci ori preţul nominal. Asta-i regula...”; „1.XI. Fac un curs de ars poetica intens, după Pasternak,
Apollinaire…”; „19.XII. La Filarmonică , actorul
moscovit Viaceslav Somov într-un recital din Pasternak, Prevert,
Maiakovski, Esenin, Queneau. Biletele – greu de găsit. Doar – fără locuri. La
urma urmelor, de ce n-ar trebui ca poezia să fie ascultată în picioare? Somov –
actor de mare clasă”.
Aşadar,
astăzi, sigur că îi sunt recunoscător lui Boris Pasternak, că a fost printre
cei care mi-au luminat şi îndrumat nesigurii paşi de poet în devenire, iar
traducerile din poezia sa, pe care le-am realizat în lung de ani, poate că sunt
o întoarcere a… datoriei, dar, înainte de toate, un omagiu pe care îl datorăm
marilor poeţi ai lumii.
Printre
impresionantele deschideri de orizont în literatura rusă din secolul XX,
sistemul poetic al lui Pasternak este unul perpetuu valabil prin originalitatea
sa, ideaţie şi plasticitate, deopotrivă cu cele caracteristice altor confraţi
ai săi, Hlebnikov, Maiakovski, Mandelştam, Ţvetaeva, Ahmatova.
Începuturile creaţiei sale stau sub semnul literaturii
moderne a începutului de secol XX, ale esteticii impresionismului. Poemele din
această perioadă sunt complicate ca structură, dens metaforice, însă proaspete
ca receptare şi redare a impresiilor care devin vers, mesaj, emoţie de o
vibraţie artistică inconfundabilă.
L.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu