Traducere
de Leo BUTNARU
CÂNTECELE
TUNGUZILOR DIN BAZINUL AMURULUI
I
Fruntea ta – lasă-mă să o înfăș ca o bandă
frontală!
Mă gudur alintat, precum cercelul prelung se
gudură-alintă lângă obrazul smead.
Te voi strânge ca un pieptar cusut meșteșugit
cu mărgele albe, sinilii și negre;
Mă voi lipi de tine ca un șorț din crepdeșin
chinezesc înflorat;
Cu acest brâu lat dimpreună pieptul să ți-l
încingem;
La șorțul tău să fiu de brelocuri
zângănitoare,
când tu atingi
grăbită pânza iurtei,
îndepărtându-te cu
pași ușori și repezi, –
Fă-mă breloc zângănitor la șorțul tău!
II
Ție – celei cu frumoasele icre ale
picioarelor! – îți doresc coapsele,
Cum aș mai zbura întru-ntâmpinarea ta
Și cu acest braț încordat să te cuprind și să
te sărut, să te tot sărut…
Te-aș înconjura cu iubirea, cum cu plasă-i
înconjurat negrul sobol,
Ca o plasă cu clopoței de aramă cu care-i
înconjurat scumpul sobol, –
Te-aș înconjura cu dragostea și fericirea.
(1921)
NEOLITIC
(epoca
pietrei șlefuite)
Les Hommes de cette èpoque sont
des dolichocèpales…
Ch. Debierre, „L’Homme
avant l’histoire”. P. 1888, p. 178.
Din nou cleștele disperării
Îmi strivește tâmplele.
Nu văd dimineața înflăcăratelor sultănele
Și nicidecum nu mă-mbată primăvăratice iele.
Prisma are atâta nevoie de confortul gotic,
Rămâne fidel zăvorul ruginit.
Viețile în neolitic sunt triste
În triunghiul nasului turtit.
O, adânc întristate dolicocefale!
Eu sunt ultimul vostru strigăt gelos
Și, înclinându-mă, sărut în negre ovale
Un chip lat și fălcos.
Să uităm sulițele de piatră
Și fumul focurilor de rugă ce înălțați.
Noaptea, în peșteri, încântate gemete de
muieri
Și plânsetul copiilor speriați.
Acum holbați orbitele coșmarești,
Căscând gurile știrbe, jimbate,
Însă nopțile, știu, voi visați
Bucăți de nefrit, însângerate.
O, adânc întristate dolicocefale!
Eu vă sunt ultimul semănat.
Dimineața avară, în pirostii, din munți
Adună opalul mort, împrăștiat.
(1921)
*
* *
Când se revarsă zorii
și zarea
precum prima iubire
inundă cu solemnul potop de lumină
apusul neliniștit;
când vrăbiile trezite din somn
presimțind dezghețul de februarie
se sfătuiesc între ele despre una, alta, –
(posibil, despre cuiburi și ouăle pe care le
vor depune-n ele);
Când, asemănătoare vulpilor urmărite,
rotocoalele de fum roșcat ale hornurilor
înalbăstrite
se dispersează în cer
lăsând umbre-nguste peste acoperișuri
înflăcărate;
când mânjii noateni
mânați la adăpat
nechează
cabrându-se sforăitor
arcuindu-și cu mândrețe gâturile
și ridicându-și cozile tușinate, –
când se-nstăpânește dimineața
mie îmi vine să plâng și să-i mulțumesc cuiva
(oare nu acestor munți, smeriți străjeri ai
eternității,
sau păienjenișului din ungherele bibliotecii
mele?)
pentru că eu sunt viu
pentru că primăvara aceasta e timpurie,
pentru că fânul ne va ajunge până la ierburile
din mai,
pentru că albinele au iernat în bună stare,
pentru că, iată, curând e martie și trebuie să
ne pregătim
de scoaterea stupilor, aranjarea prisăcii.
(1922)
*
* *
Pe harta veche, preocupat,
Îmi trec degetul arătător.
Chiar în acest martie îmbietor
Tu nu vei pleca de acasă?
Să uiți totul, legăturile cu străinii, –
Să semnezi și să te strămuți la nord.
Tu vei sta sus, pe punte,
Înfruntând vântul tăios.
Iar acolo, la Anadîr ,
Vei fi considerat amerikan man –
Dragoman pentru Siberia,
Cercetătorul muierilor ciucci.
Iar dincolo – Canada, metropole,
Cultură, ladies
și capstan.
Iar tu în chipiul tras pe ochi
Arăți a bogătan palid la față.
Ajunge! Beatrice și suratele ei – peste bord!
Zife as
Love is sweet.
Mocasini, cațaveica de blană, breeching,
Și cartea despre ciucci a lui Nordqvist.
(1922)
*
* *
Pe cerul cenușiu al sticlei
Lăstunu-n zbor țipă pătrunzător
Ne-nduplecat și lugubru
Tânjirea-ncordează arcul.
Cuprins de spaimă, înțepenind,
Eu aștept pașii tăi.
Însă opaițul e stins
Și ițe de-ntuneric se ițesc
Și se țes tot mai des.
(1922)
*
* *
„Succes absolut. – Amerikan Kinema!
Inegalabilul Charli Chaplin!”
Iar astăzi cerul e senin,
Pe trotuare e cald de la pereții caselor.
Pe zi ce trece e tot mai primăvăratec
Soarele și gânguritul copiilor.
Înduioșător susur de vioară
Argintiul picurat din streșini.
Ce bine e! Pe asfalt tot mai vesel
Îmi bat și-mi număr pașii.
Cerșetorul… Îmi permiteți
Să vă fiu de ghid?
Iar seara la Kinema
Sau la japonezi în cafenea –
La tine, gălbioara mea zână,
Ce miroși a portocale.
Ce minunat e acest februarie!
Însă unora le e totuna –
Vreo slută cu fața palidă
Sau gheișă-n galben chimono?
(1922)
ÎN
CEAINĂRIE
I
– „În grădina mea înfloresc azaleele
Și colindă flamingo sinilii”…
– Mie seara-mi pare prea scurtă…
Ce mai lucesc în noapte ochii tăi!
Nu trebuie să cânți răscolitor din koto1,
Eu voi săruta aceste degețele
Și netede picioare, și acest coc –
Încordat și nesupus lujer de tuia.
Nu aprinde flacăra-n felinare și
Cu mâna-ți fierbinte nu da la o parte
paravanul…
Ce bine e!
Bâzâie gâzele prinse în plasă.
II
Pe rogojină, pentru mine micuța maiko2
Dansează radioasă și desculță
În revărsările argintii de shamisen3.
Iat-o că ridică, largi și prelungi,
Înfloratele mâneci de mătase,
Până la călcâiele roze desfăcând evantaiul amplu…
Și tot mai iute, ca o petală de vișin,
Luată de învârtejirile de-aprilie,
Maiko se-nvârte pe galbena rogojină de orez.
III
Dinspre golf a prins să adie briza crăpatului
de zori.
Prin indolenta ceață sinilie
Albesc pânzele bărcilor de pază.
La balcoane s-au stins micile felinare,
Ruptă e struna shamisenului.
Iar micuța maiko cu mânuțele-i subțiri,
Acoperită cu veșmântu-i sfâșiat,
Ca un fluturaș dormind pe-o crizantemă –
Stă nemișcată pe saltea.
(1922)
________________
1. Koto – instrument nipon cu
coarde, asemănător cu harpa.
2. Maiko – ad
litteram „fată dansatoare”; numele dat ucenicelor gheișe din Kyoto și
Osaka. La Tokio se
numesc hangyoku („jumătate de piatră prețioasă”) sau oshaku.
3. Shamisen – instrument popular
japonez, având atașată cutiei de rezonanță o tijă lungă și subțire pe care sunt
întinse cele trei corzi.
*
* *
Slăbind, ziua căzu și, iată,
Mugind își linge rănile.
Marcată de căruntețea ta,
Pământule, plăcută e răcoarea.
Iar mie, celui lipit de caldarâmul
Înrăitelor ulițe prelungi,
O, noapte, roua ta picure rar
Peste fața mea fălcoasă.
(1922)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu