Monștrii
Există monștri care-s foarte buni
Ce stau în fața ta cu ochii mijiți de tandrețe
Pe încheietura mâinii tale
Punând laba lor păroasă
Într-o seară
Când în univers e totul violet
Când stâncile își reiau traiectoriile nebune
Ei se trezesc.
Vântul
Aceea nu era
O aripă de pasăre.
Era o frunză
Bătută agitat de vânt.
Numai că în acea zi
Vântul nicicum nu se trezi.
* *
*
În pomul lipsit de fructe și de frunze
Deja obosit
Cu ramurile ce joacă pentru ca să nu vadă
Apusul soarelui
Printre crengi
A rămas un măr.
Și roș de strigăt
Plânge pe marginea timpului.
* * *
– Ce ar putea fi
mai rotund decât un măr?
– Dacă atunci când spui: rotund
e chiar rotunjimea despre care vrei să spui,
totuși mingea pentru joc
e mai rotundă decât mărul;
Însă dacă atunci când spui: rotund
este tocmai ceea ce vrei să spui,
plinătatea rotunjimii
și rotunjimea plinătății,
nu există nimic
mai rotund decât mărul.
(Niciodată soarele)
Soarele niciunde
Decât în sine însuși
Nu vede noaptea
Din moment ce negrul pe care-l împrăștie
Se coagulează-n lumina
Din jurul său.
Dulap
Te-am ceruit,
Ți-am dat luciu,
Am avut plăcerea
Să-ți transmit necazurile mele,
Pentru a-mi simți puterea
Pe groasa ta tulpină de stejar.
Aproape că torceai precum pisica
Peste lenjurile și goliciunea ta.
Acum te privesc,
Simțindu-mă curat.
Un ciocan
Ai fost făcut pentru mâna mea,
Eu te țin bine,
Mă simt puternic
Cu puterea noastră.
Tu dormi de mult timp,
Cunoști negreața
Și ai forța ta.
Te iau și te cântăresc în mână,
Te cumpănesc,
Te încălzesc în palmă.
Cu tine mă reîntorc
În fier și lemn.
Tu mă primești,
Tu vrei
Să încerci,
Tu vrei să lovești.
Câmpia, văile depărtate…
Câmpia, văile depărtate,
Pădure, flori de câmp,
Drumuri, sate,
Grâne, lanuri de sfeclă,
Cântul mierlei și-al cucului,
Aer fierbinte, ierburi, tractoare,
Porumbei pe-o leasă,
Potârnichi, lucernă,
Drumul ca o alee de arbori,
O trăsură nemișcată,
Orizont, toate acestea
Parcă-n palmă.
Rețetă
Ia un acoperiș de țiglă veche
nu cu mult până la amiază.
Pune alături de el
un tei deja viguros
răvășit de vânt.
Deasupra lor întinde
un cer albastru, spălat
de nori albi.
Lasă-le în voia lor.
Privește-le.
Să ne imaginăm
Timpul necesar pentru ca apa să se scurgă din mână
Timpul necesar cocoșului să-i cânte soarelui
Timpul în care păianjenul mai devoră din muscă
Timpul în care rafale de vânt smulg din prinsori câteva corturi
Timpul care să aducă aproape de mine genunchii tăi
Timpul pentru ca privirile noastre să-și vorbească de dragoste
Să ne imaginăm ce am face în acest timp.
Imaginează-ți
Imaginează-ți o pasăre,
Mierlă gaiță sau pițigoi
Care întinde ciocu-n care are
Ceva pentru tine,
Îți întinde
Afine sau mure
Sau altceva.
Piramida
Mi se pare că aș imita
Și cu toate astea caut ceva.
Am văzut nisipul și vântul
Încercând a face corp comun.
Am văzut apa cum se-nălța,
Dar pentru ea plinul deja e făcut.
Am văzut cele din urmă pietre
Mult mai informe decât cerul.
Eu am stabilitate,
Am forță-n temeiul meu,
Am răbdare-n înfățișare
Și spirit în vârful meu.
Am muchii ascuțite
Și nu pot fi în toate explicită.
Iar ceea ce nu imită
Și nu pare asemănător
Prin astea nu e oare
Chiar ceea ce nu i-ar semăna?
Înainte de toate, noi, figurile,
Nu avem decât un merit adevărat,
Acela de a simplifica lumea
Spre a fi visul drept care se dă.
Cilindrul
Dacă e să părăsim sfera
Spre-a pleca în altă parte,
E posibil doar trecând prin tine.
Și îmi pot imagina
Ce s-ar putea întâmpla:
Am cunoscut cuprinsul tău
În atât de multe vise urâte.
Triunghiuri
- Isoscel
Am izbutit să fac
Puțină ordine în mine.
Sunt înclinat să-mi plac mie însumi.
- Echilateral
Am mers prea departe
Cu preocupările-mi pentru ordine.
Deja nimic nu se mai poate-ntâmpla.
- Rectangular
Am închis unghiul drept
Care suferea din cauza că e deschis
Prea mult spre aventură.
Eu sunt o locuință
În care visul are dreptate.
Diagonala
Pentru a merge unde trebuie să merg,
Eu am dreptul la prioritate,
Am dreptul la proprietate.
Pentru ca două unghiuri
Traversând suprafața
Să comunice între ele.
Astfel că mă calmez și nu mai gândesc
La scopuri mai puțin necesare.
Pătratul
Fiecare din laturile tale
Se admiră în celelalte.
Pe care din ele o preferă?
Pe cea cu care se-atinge
Sau pe cea de vizavi?
Însă eu am uitat unghiurile
În care se irită exteriorul
Până a te cuprinde iar
Îndoielile care renasc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu