CENZURĂ SAU... CONTEMPORANEIZARE?...

Se întâmplă că trebuie să dai în românește extrase din Biblie reproduse și în limba din care traduci, pentru a te convinge că există diferențe, uneori de neglijat, între versiunea românească și cea, să zicem, rusească. Astfel, versetul 21 /21, III Regi, în românește e următorul:

Așa zice Domnul: „Iată voi aduce peste tine necazuri și te voi mătura și voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel”.

În limba rusă există câteva traduceri (vreo 6) ale Scripturilor. Astfel, de apelezi la traducerea sinodală, acolo citești:

„[Так говорит Господь]: вот, Я наведу на тебя беды и вымету за тобою и истреблю у Ахава мочащегося к стене и заключенного и оставшегося в Израиле”, varianta mot-a-mot  românească fiind: „[Așa zice Domnul]: iată, Eu voi aduce peste tine nenorociri și voi mătura în urma ta și voi nimici din neamul lui Ahab pe cel ce urinează la zid și ocnașul și pe cel rămas în Israel”. Față de versiunea rusă există diferențe de neglijat. Accentuez: aceasta e varianta rusească sinodală. În celelalte traduceri rusești s-au omis cele ce ar părea elemente cam... tari – urinarea la zid și ocnașul, pe care, de altfel, cititorii atenți ai Bibliei le comentează, interpretează, după unii expresia „cel ce urinează la zid” referindu-se, metaforic vorbind, la orice bărbat sau copil de parte masculină, ajuns la vârsta la care e în stare să-și facă nevoile fiziologice de sine stătător. Astfel că voi nimici pe oricine din cei în stare să urineze la zid înseamnă că vor fi uciși toți bărbații și copii de parte bărbătească mai mari de 3-5 ani.

Alte nuanțe sau subtexte: cel ce urinează la zid ar porni de la treaba similară pe care o face câinele, astfel că neamul lui Ahab va fi lichidat deplin, încât nu vor fi cruțați nici câinii săi. Sau că cel ce urinează la zid e un idiom exclusiv semit, prin care este exprimat disprețul față de bărbați. Apoi se amintește că o expresie similară apare și în  3 Regi 14 / 10 (în rusește chiar așa este), la noi, însă, de asemenea ușor... cenzurată, fără... fiziologismul ce le pare unora cam... scandalos. Pornind de la varianta sinodală, poeta Rimma Cerneavina (n. 1949) a dat un poem destul de ingenios:

Din cauza lipsei pisoarelor

bărbații se tot aliniau-coadă

la peretele unei case fără etaj

bărbații

despre care în Scriptură se spune –

„să fie uciși toți... până la ocnaș

și cel ce urinează la zid”.

 Și dacă traduci acest poemul în românește, cum procedezi? Îl însoțești cu o explicație ca cea de mai sus? Apoi, pornind de aici, poți ajunge la un... studiu de literatură comparată, de exegeză biblică și cine știe ce alte deschideri de orizonturi ideatice.

Aceste tot noi și noi deschideri de orizonturile ideatice, entropice, la o atentă abordare și analiză a lor înfățișează dovezi inerente că, în lume, în diversitatea acesteia, traducerile nu se fac doar din unele limbi în altele, ci și din unele psihologii creatoare în alte psihologii creatoare; din unele epoci în alte epoci, din unele civilizații în altele, chiar din unele... coduri morale în alte... coduri morale. Pentru că, permanent, între timp(uri!) se întâmplă modificări nu doar în structurile lingvistice, în lexicografia popoarelor, ci au loc dislocări, metamorfoze în sistemul psihologic și etic al oamenilor, în dependență de epocile în care au trăit sau trăiesc. Traducerea este o necontenită racordare, adaptare a ideației literare, să zicem, a sistemelor metaforice, a tropilor în general. E un acordaj sub multiple aspecte a instrumentelor de comunicare și receptare umană, în general, și în artă, în special.