Din
poezia lumii
S-a născut în apropiere de Paris într-o familie
burghezo-aristocratică. La 15 ani trece prima treaptă a bacalaureatului, după
care renunță de a mai urma, oficial, vreo școală, preferând universitățile
bulevardelor pariziene, bistrourilor, ale boemei ca mediu existențial și de
manifestare. După primul război mondial se încadrează în mișcarea
suprarealiștilor, avându-i de colegi și prieteni pe Apollinaire, Picasso, Dalí,
Magritte etc. Scrie poeme, scenarii, texte pentru cântece și pamflete acide.
Debutează editorial la 46 de ani cu volumul de versuri „Paroles”, care devine
foarte popular grație limbajului familiar, jocurilor de cuvinte și
așa-numitului realism poetic. Alte volume de versuri: „Istorii” (1946), „Copiii
care se iubesc” (1947), „Spectacol” (1951), „Ploaie și timp frumos” (1955),
„Lucrurile și altele” (1972). A publicat mai multe cărți pentru copii, piese de
teatru, are la activ o bogată filmografie.
În traducerea lui Leo BUTNARU
Pârâul
Pe sub poduri trecu multă apă
la fel potop de sânge a trecut
Însă la picioarele dragostei curge
un mare pârâu strălimpede
Iar în grădinile lunii unde
fiece zi e sărbătoarea ta
pârâul cântă-n somn cântă-n vis
Că această lună e capul meu
transformă-n mare soare albastru
Iar soarele nu-i altceva decât chiar ochii tăi
Cursul vieții
Într-o duzină de castele cumpărate
pe o duzină de-mbucături de pâine
o duzină de bărbați plâng de furie
într-o duzină de băi aburinde
lor li se nimeri proastă linie de telegraf
cu vești foarte proaste din țări foarte proaste
Acolo un aborigen
din mijlocul orezăriei
c-un gest derizoriu – să vezi!
aruncă înspre cer
un pumn de orez
Înțelepciunea națiunilor
Minerva plânge
i se ivește un colț de molar
apoi crește crește măseaua de minte
și războiul reîncepe iar și iar
Timpuri modern
Expoziția e universală
Galeria mașinilor infernale și celeste
E deschisă
La post sunt sergenții orașului de apă
Vichy
Sunt atenți și cei
Grei
Iar toate celelalte orașe
Și toate celelalte țări
Dirijează circulația sângelui
Iar lumea întreagă face coadă
Pentru a vedea
La pavilionul de siderurgie
Un număr atracțios fără precedent
Libertatea pierdută într-o pădure de bâte albe.
Mea culpa
E greșeala mea
E greșeala mea
Aceasta e marea mea greșeală de ortografie
Ia vedeți cum scriu eu
Jirraffă.
Acalmie
Se ridică
În picioare
Și stă
Pe țiglele acoperișului
Minunățiile
libertății
Între dinții capcanei
Laba unei vulpi albe
Și sânge șiroit pe zăpadă
Sângele vulpii albe
Și urme pe zăpadă
Urmele vulpii albe
Care la apus de soare
Fuge în trei picioare
Având între dinți
Un iepure încă viu
Cineva bate
Cine-i acolo
Nimeni
Nu e decât inima mea care bate
Bate foarte tare
Din cauza ta
Iar în exterior
O mica mânuță de bronz pe lemnul ușii
Nu te mișca
Să nu strici ceva
Nu mișca nici barem degetul cel mic
Șopârla
Șopârla dragostei
A șterpelit-o din nou
Lăsându-mi coada ei între degete
Nu e chiar rău
Nunta
O femeie se aruncă în râu
Râul se pierde în fluviu
Un bărbat se aruncă în fluviu
Fluviul se pierde în mare
Și marea aruncă pe țărm
Un ghirlandă de spumă
Alba dantelă a valurilor sale
Strălucitoare sub lună
Aceasta fiind rochia de mireasă
Simplu cadou de nuntă din partea marii maree
Fotografia
Flori grădinii jeturi de apă și surâsuri
Și dulcele simț de-a viețui
Un om e aici pe pământ și scaldă în sângele său
Amintirile florile jeturile de apă grădinile
Visele infantile
Omul e aici pe pământ ca un pachet sângeros
Florile jeturile de apă grădinile amintirile
Și dulcele simț de-a viețui
Omul e aici pe pământ ca un copil care doarme
Călătorii
Și eu de asemenea
sunt ca pictorii
am modelele mele
Într-o zi
care deja e cea de ieri
de pe platforma
autobuzului
priveam femeile
care coborau la stația
Amsterdam
Dintr-o data
prin geamul autobuzului
îmi atrase atenția una
pe care nu o văzusem să
urce
Retrasă și singuratică
părea să zâmbească
Ea îmi plăcu foarte mult
pentru ca în aceeași
clipă
să-mi dau seama că este
chiar a mea
M-am simțit fericit.
Îndrăgostiții trădează
Eu am avut o lampă
și tu lumina
Cine a înstrăinat
fitilul?
Cadou pentru pasăre
Un
papagal foarte bătrân
mă rugă
să-i dau semințe de floarea-soarelui
și
soarele intră în închisoarea sa de copil.
Portretele lui Betty
Viza de
anvizajare
a vieții
vizualizează
pașapoartele
pentru străinătate
Nu
există oglindă mai obiectivă
decât Obiectivitatea
însăși
în
oglinda altora în care uneori
ne
recunoaștem pe noi înșine
Aici
în zidul
în care fiecare se adună
în
particular
în
ansamblu toți seamănă
cu Betty
cea care
i-a și adunat împreună.
Eu adorm…
Eu adorm
cu păsări în ochi
Și visez
la o grădină
Dar dacă
ochii tăi sunt departe de ai mei
Eu adorm
cu ochii în lacrimi
Și visul
meu se numește: suferință.
Întâlnirea mumiilor
Întâlnirea
mumiilor
cuvinte
spuse la întâlnire
Cuvântul
inimă persiflat
cuvântul
cap batjocorit
cuvântul
mental gol
cuvânt cu
cuvânt revoltat
Cuvântul
visceral
în fine
eliberat
Mai jos de
centură
mai sus de
sfințenie
Femeie
cuvânt
adevăr gol-goluț
floare
cuvântul de
bucurie adevărată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu